04 Aprilie – Meditația zilei

Psalmi 16:10 … nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea.

E sabat în Ierusalim. Împotrivirea din ultimele două zile s-a sfârșit. Acum e doar forfota obișnuită a unei zile de sărbătoare. Așa știm noi oamenii să unim nelegiuirea cu sărbătoarea. Azi strigăm „osana”, mâine „răstignește-L!” ca apoi a treia zi să rostim iarăși „aleluia!”

Ieri și alaltăieri au fost zile de chin, de trudă. Pentru toți. Chiar și pentru marii preoți. Prinde-l pe Isus, du-l la Ana, apoi la Caiafa, apoi din nou la Ana. Caută niște martori mincinoși. „Uf! Cine-o găsit martorii aceștia? Cine i-a adus aici să depună mărturie fără să îi învețe ce să spună?” Până la urmă Isus mărturisește că El e Fiul lui Dumnezeu. „Eu l-am pus la colț, eu am smuls blasfemia de la El!” se laudă marele preot.

Da, e vrednic de moarte. Dar trebuie să-l omoare romanii. Hai la Pilat. Du-te la Irod. Hai înapoi la Pilat. Pilat ăsta: ce om slab și indecis! Până la urmă s-a dat pe brazdă! Gata cu judecata, condamnarea e hotărâtă, mai avem un pic. Să ajungem sus la Calvar.

Uite și la „Fiul lui Dumnezeu!” Abia are putere să ducă crucea aia! Căutați pe cineva să-l ajute! Așa, acum parcă înaintăm. Gata: l-am pus pe cruce, acum să i se bată cuiele acelea apoi putem merge acasă să ne pregătim de paște. Destul timp am pierdut cu netrebnicul acesta de impostor. I-auzi, „mesia!” Halal mesia. Era clar că nu era. Nu a avut școală, nu a avut bani, nu a făcut parte din elită, a avut doar o mână de urmași și era slab. Cum să câștigi ceva întorcându-ți celălalt obraz când îți dă cineva o palmă? Cum adică, nu se pot sluji și Dumnezeu și banii? Noi o facem de-o viață și astea două merg bine împreună!

Mă rog, visul acesta urât s-a sfârșit. Acum doar încă câteva ore și impostorul va muri și vom putea mătura sub preșul uitării și acest episod ce ne-a dat bătaie de cap doi-trei ani. Vom continua netulburați să ne practicăm religia și să complotăm pe ascuns răsturnarea romanilor. Ptiu! Să nu-mi aduc aminte de ei!

Mai sus sunt gândurile posibile ale unui preot, fariseu, învățător al legii, ceva de genul acesta. Sabatul acesta lucrurile se întorc la normal. E tăcere. Isus a murit și este în mormânt. Mormântul este păzit, nu va putea nimeni da piatra de la gura acestuia la o parte. După câteva zile, o săptămână poate, garda de la mormânt nu va mai fi necesară. Povestea aceasta se va uita.

Oare ce face Isus în mormânt? Se pregătește de înviere. Continuă să fie preaiubitul Tatălui. În acea clipă de părăsire de pe cruce de fapt dragostea Tatălui s-a făcut foarte elastică: s-a întins atât de mult încât va cuprinde „în Fiul” o mare mulțime de oameni, din orice neam, din orice seminție, din orice popor (Apoc 7). Acum Fiul așteaptă să se facă dimineață.

Petru ne spune că nici în clipele acestea preiubitul Tatălui nu stă degeaba. A făcut un ocol prin lumea morților, prin închisorile negurei timpului ca să proclame că în relația lui Dumnezeu cu creaturile căzute s-a obținut o biruință, cea mai mare victorie! Nu, nu e o proclamare spre pocăință, doar un tur de biruință. Ca să se știe.

Temporar hoardele demonilor cu șarpele cel vechi par a fi câștigat lupta. Dar e doar o luptă, nu războiul. În curând întreaga împărăția a șarpelui celui vechi, inclusiv talpa iadului se va cutremura și se va tulbura. Deoarece cel mort nu este oricine: El este Fiul lui Dumnezeu în care Dumnezeu își găsește toată plăcerea! (Marcu 1:11 Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Tu eşti Fiul Meu prea iubit, în Tine îmi găsesc toată plăcerea Mea.”)

Da, Dumnezeu L-a zdrobit pe El ca să putem noi fi vindecați în zdrobirea Lui. Peste câteva ore însă sabatul acesta se va sfârși și abia atunci începe marea tulburare! Ce au văzut preoții și Pilat până acum a fost joacă de copil; a fost numai preambulul, pregătirea scenei. Acum abia va începe ceva ce pământul acesta și cerul nu a mai văzut niciodată. Planul din veșnicie al Tatălui de a aduce în preaiubitul mulți fii la slavă este deja posibil.

Ține o clipă de tăcere-n această sâmbătă. Trage adânc aerul în piept. Anticipează. Pregătește-te de marea explozie de viață ce ne-o amintim mâine, când vom cânta: „Cristos a înviat din morți, cu moartea pe, moarte căcând, și celor din morminte, viață dăruindu-le!”

Să ai parte de un Paște fericit!

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.