01 Aprilie

Deuteronom 5-6

Deuteronom 5:1  Moise a chemat pe tot Israelul, şi i-a zis: „Ascultă, Israele, legile şi poruncile pe care vi le spun astăzi în auzul vostru. Învăţaţi-le, şi împliniţi-le cu scumpătate.
2  Domnul, Dumnezeul nostru, a încheiat cu noi un legământ la Horeb.
3  Nucu părinţii noştri a încheiat Domnul legământul acesta, ci cu noi, care Suntem toţi vii astăzi aici.
4  Domnul v-a vorbit faţă în faţă pe munte, din mijlocul focului.
5  Eu am stat atunci între Domnul şi voi, ca să vă vestesc cuvântul Domnului; căci vă era frică de foc, şi nu v-aţi suit pe munte. El a zis:
6  „Eu Sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului, din casa robiei.
7  Să n-ai alţi dumnezei în afară de Mine.
8  Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care Sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în ape sub pământ.
9  Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, Sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc;
10  şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.
11  Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.
12  Ţine ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău.
13  Şase zile să lucrezi, şi să-ţi faci toate treburile.
14  Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreunul din dobitoacele tale, nici străinul care este în locurile tale, pentru ca şi robul şi roaba ta să se odihnească întocmai ca tine.
15  Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare şi cu braţ întins: de aceea ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să ţii ziua de odihnă.
16  Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, ca să ai zile multe şi să fii fericit în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.
17  Să nu ucizi.
18  Să nu preacurveşti.
19  Să nu furi.
20  Să nu mărturiseşti strîmb împotriva aproapelui tău.
21  Să nu pofteşti nevasta aproapelui tău; să nu pofteşti casa aproapelui tău, nici ogorul lui, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici un alt lucru care este al aproapelui tău.”
22  Acestea Sunt cuvintele pe care le-a rostit Domnul cu glas tare pe munte, din mijlocul focului din nori şi din negură deasă, şi le-a spus la toată adunarea voastră, fără să adauge ceva. Le-a scris pe două table din piatră, şi mi le-a dat.
23  Când aţi auzit glasul acela din mijlocul întunericului, şi pe când tot muntele era aprins, căpeteniile seminţiilor voastre şi bătrânii voştri s-au apropiat toţi de mine,
24  şi aţi zis: „Iată că Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a arătat slava şi mărimea Lui şi noi I-am auzit glasul din mijlocul focului; astăzi, am văzut că Dumnezeu a vorbit unor oameni, şi totuşi au rămas vii.
25  Şi acum pentru ce să murim? Căci acest foc mare ne va mistui; dacă vom auzi şi mai departe glasul Domnului, Dumnezeului nostru, vom muri.
26  Cine este, în adevăr, omul acela, care să fi auzit vreodată, ca noi, glasul Dumnezeului celui viu vorbind din mijlocul focului, şi totuşi să fi rămas viu?
27  Apropie-te mai bine, tu, şi ascultă tot ce-ţi va spune Domnul, Dumnezeul nostru; apoi să ne spui tu însuţi tot ce-ţi va spune Domnul, Dumnezeul nostru, şi noi vom asculta, şi vom face.”
28  Domnul a auzit cuvintele pe care mi le-aţi spus. Şi Domnul mi-a zis: „Am auzit cuvintele pe care ţi le-a spus poporul acesta: tot ce au zis este bine.
29  O! de ar rămânea ei cu aceeaşi inimă ca să se teamă de Mine şi să păzească toate poruncile Mele, ca să fie fericiţi pe vecie, ei şi copiii lor!
30  Du-te de spune-le: „Întoarceţi-vă în corturile voastre.”
31  Dar tu, rămâi aici cu Mine, şi-ţi voi spune toate poruncile, legile şi rânduielile pe care să-i înveţi să le împlinească în ţara pe care le-o dau în stăpânire.”
32  Luaţi seama, deci, să faceţi aşa cum v-a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru; să nu vă abateţi de la cele ce a poruncit El nici la dreapta, nici la stânga.
33  Să urmaţi în totul calea pe care v-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru, să umblaţi, ca să trăiţi şi să fiţi fericiţi, şi să aveţi zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpânire.

Deuteronom 6:1  Iată poruncile, legile şi rânduielile pe care a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru, să vă învăţ să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire;
2  ca să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, păzind, în toate zilele vieţii tale, tu, fiul tău, şi fiul fiului tău, toate legile şi toate poruncile Lui pe care ţi le dau, şi să ai zile multe.
3  Ascultă-le, deci, Israele, şi caută să le împlineşti, ca să fii fericit şi să vă înmulţiţi mult, cum ţi-a spus Domnul, Dumnezeul părinţilor tăi, când ţi-a făgăduit ţara în care curge lapte şi miere.
4  Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.
5  Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.
6  Şi poruncile acestea pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta.
7  Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula.
8  Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâni, şi să-ţi fie ca nişte fruntarii între ochi.
9  Să le scrii pe uşiorii casei tale şi pe porţile tale.
10  Domnul, Dumnezeul tău, te va face să intri în ţara pe care a jurat părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, că ţi-o va da. Vei stăpâni cetăţi mari şi bune pe care nu tu le-ai zidit,
11  case pline de tot felul de bunuri pe care nu tu le-ai umplut, puţuri de apă săpate pe care nu tu le-ai săpat, vii şi măslini pe care nu tu i-ai sădit. Când vei mânca şi te vei sătura,
12  vezi să nu uiţi pe Domnul, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.
13  Să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să-I slujeşti, şi pe Numele Lui să juri.
14  Să nu vă duceţi după alţi dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor din jurul vostru;
15  căci Domnul, Dumnezeul tău, este un Dumnezeu gelos în mijlocul tău. Altfel, Domnul, Dumnezeul tău, S-ar aprinde de mânie împotriva ta, şi te-ar nimici de pe faţa pământului.
16  Să nu ispitiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, cum L-aţi ispitit la Masa.
17  Ci să păziţi poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, poruncile Lui şi legile lui pe care vi le-a dat.
18  Să faci ce este plăcut şi bine înaintea Domnului, ca să fii fericit, şi să intri în stăpânirea ţării aceleia bune pe care Domnul a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da,
19  după ce va izgoni pe toţi vrăjmaşii tăi dinaintea ta, cum a spus Domnul.
20  Când fiul tău te va întreba într-o zi: „Ce înseamnă învăţăturile acestea, legile acestea şi poruncile acestea pe care vi le-a dat Domnul, Dumnezeul nostru?”
21  să răspunzi fiului tău: „Noi eram robi ai lui Faraon în Egipt, şi Domnul ne-a scos din Egipt cu mâna Lui cea puternică.
22  Domnul a făcut, sub ochii noştri, minuni şi semne mari şi nenorocite împotriva Egiptului, împotriva lui Faraon şi împotriva întregii lui case;
23  şi ne-a scos de acolo, ca să ne aducă în ţara pe care jurase părinţilor noştri că ne-o va da.
24  Domnul ne-a poruncit atunci să împlinim toate aceste legi şi să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, ca să fim totdeauna fericiţi, şi să ne ţină în viaţă, cum face astăzi.
25  Vom avea parte de îndurarea Lui, dacă vom împlini cu scumpătate toate aceste porunci înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cum ne-a poruncit El.”

Psalmul 84

Psalmi 84:1  (Către mai marele cântăreţilor. De cântat pe Ghitit. Un psalm al fiilor lui Core.) cât de plăcute Sunt locaşurile Tale, Doamne al oştirilor!
2  Sufletul meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!
3  Până şi pasărea îşi găseşte o casă acolo, şi rândunica un cuib unde îşi pune puii… Ah! altarele Tale, Doamne al oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu!
4  Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta! Căci ei tot mai pot să Te laude.
5  Ferice de ceice-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea.
6  Când străbat aceştia Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare, şi ploaia timpurie o acopere cu binecuvântări.
7  Ei merg din putere în putere, şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion.
8  Doamne, Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea! Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov! (Oprire).
9  Tu, care eşti scutul nostru, vezi, Dumnezeule, şi priveşte faţa unsului Tău!
10  Căci mai mult face o zi în curţile Tale decât o mie în altă parte; eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutăţii!
11  Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.
12  Doamne al oştirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!

Fapte 7

Fapte 7:1  Marele preot a zis: „Aşa stau lucrurile?”
2  Ştefan a răspuns: „Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi! Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte ca să se aşeze în Haran.
3  Şi i-a zis: „Ieşi din ţara ta şi din familia ta, şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta.”
4  El a ieşit atunci din ţara Haldeilor, şi s-a aşezat în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a strămutat în ţara aceasta, în care locuiţi voi acum.
5  Din ţara aceea nu i-a dat nimic în stăpânire, nici măcar o palmă de loc, ci i-a făgăduit că i-o va da în stăpânire lui, şi seminţei lui după el, cu toate că n-avea nici un copil.
6  Dumnezeu i-a spus că sămânţa lui va locui într-o ţară străină, va fi robită, şi va fi chinuită patru sute de ani.
7  „Dar neamul, căruia îi vor fi robi, îl voi judeca Eu” a zis Dumnezeu. „După aceea vor ieşi, şi-Mi vor sluji în locul acesta.”
8  Apoi i-a dat legământul tăierii împrejur; şi astfel Avraam, când a născut pe Isaac, l-a tăiat împrejur în ziua a opta; Isaac a născut şi a tăiat împrejur pe Iacov, şi Iacov pe cei doisprezece patriarhi.
9  Iar patriarhii, care pizmuiau pe Iosif, l-au vândut, ca să fie dus în Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el,
10  şi l-a izbăvit din toate necazurile lui; i-a dat înţelepciune şi trecere înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, care l-a pus dregător peste Egipt şi peste toată casa lui.
11  A venit o foamete în tot Egiptul şi Canaanul. Nevoia era mare, şi părinţii noştri nu găseau merinde.
12  Iacov a auzit că în Egipt era grâu, şi a trimis pe părinţii noştri întâiaş dată acolo.
13  Şi când au venit a doua oară, Iosif a fost cunoscut de fraţii săi, şi Faraon a aflat din ce neam era Iosif.
14  Apoi Iosif a trimis să-l cheme pe tatăl său Iacov şi pe toată familia lui, şaptezeci şi cinci de suflete.
15  Iacov s-a pogorât în Egipt, unde a murit el şi părinţii noştri.
16  Şi au fost strămutaţi la Sihem, şi puşi în mormântul pe care îl cumpărase Avraam cu o sumă de bani de la fiii lui Emor, în Sihem.
17  Se apropia vremea când trebuia să se împlinească făgăduinţa pe care o făcuse Dumnezeu lui Avraam. Norodul a crescut şi s-a înmulţit în Egipt,
18  până când s-a ridicat un alt împărat, care nu cunoştea pe Iosif.
19  Împăratul acesta a uneltit împotriva neamului nostru, şi a chinuit pe părinţii noştri, până acolo ca să-şi lepede pruncii, ca să nu trăiască.
20  Pe vremea aceasta s-a născut Moise, care era frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni în casa tatălui său.
21  Şi când a fost lepădat, l-a luat fiica lui Faraon, şi l-a crescut ca pe copilul ei.
22  Moise a învăţat toată înţelepciunea Egiptenilor, şi era puternic în cuvinte şi în fapte.
23  El avea patruzeci de ani, când i-a venit în inimă dorinţa să cerceteze pe fraţii săi, pe fiii lui Israel.
24  A văzut pe unul din ei suferind nedreptate; i-a luat apărarea, a răzbunat pe cel asuprit, şi a omorât pe Egiptean.
25  Credea că fraţii lui vor pricepe că Dumnezeu prin mâna lui le va da izbăvirea; dar n-au priceput.
26  A doua zi, când se băteau ei, Moise a venit în mijlocul lor, şi i-a îndemnat la pace. „Oamenilor” a zis el „voi Sunteţi fraţi; de ce vă nedreptăţiţi unul pe altul?”
27  Dar cel ce nedreptăţea pe aproapele său, l-a îmbrîncit, şi i-a zis: „Cine te-a pus pe tine stăpânitor şi judecător peste noi?
28  Vrei să mă omori şi pe mine cum ai omorât ieri pe Egiptean?”
29  La auzul acestor vorbe, Moise a fugit, şi s-a dus de a locuit ca străin în pământul Madian, unde a născut doi fii.
30  Peste patruzeci de ani, i s-a arătat un înger în pustia muntelui Sinai, în para focului unui rug.
31  Moise, când l-a văzut, s-a mirat de arătarea aceasta; şi, pe când se apropia să vadă ce este, a auzit glasul Domnului,
32  care i-a zis: „Eu Sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov.” Şi Moise, tremurând, n-a îndrăznit să se uite.
33  Domnul i-a zis: „Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai, este un pământ Sfânt.
34  Am văzut suferinţa poporului Meu, care este în Egipt, le-am auzit gemetele, şi M-am pogorât să-i izbăvesc. Acum, du-te, te voi trimite în Egipt.”
35  Pe acest Moise, de care se lepădaseră ei, când au zis: „Cine te-a pus pe tine stăpânitor şi judecător?” Dumnezeu l-a trimis ca stăpânitor şi izbăvitor, cu ajutorul îngerului, care i se arătase în rug.
36  El i-a scos din Egipt, şi a făcut minuni şi semne în Egipt, la Marea Roşie, şi în pustie, patruzeci de ani.
37  Acest Moise a zis fiilor lui Israel: „Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un prooroc ca mine: de el să ascultaţi.”
38  El este acela care, în adunarea Israeliţilor din pustie, cu îngerul, care i-a vorbit pe muntele Sinai, şi cu părinţii noştri, a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă.
39  Părinţii noştri n-au vrut să-l asculte, ci l-au nesocotit: şi, în inimile lor, s-au întors spre Egipt,
40  şi i-au zis lui Aaron: „Fă-ne nişte dumnezei, care să meargă înaintea noastră; căci acest Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a făcut.”
41  Şi în zilele acelea, au făcut un viţel, au adus jertfă idolului, şi s-au bucurat de lucrul mânilor lor.
42  Atunci Dumnezeu S-a întors de la ei, şi i-a dat să se închine oştirii cerului, după cum este scris în cartea proorocilor: „Mi-aţi adus voi vite junghiate şi jertfe timp de patruzeci de ani în pustie, casă a lui Israel?..
43  Aţi purtat cortul lui Moloh şi chipul stelei zeului Remfan, chipurile acelea pe care le-aţi făcut ca să vă închinaţi lor! De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon.”
44  Părinţii noştri aveau în pustie Cortul Întâlnirii, aşa cum îl rânduise Cel ce a spus lui Moise să-l facă după chipul, pe care-l văzuse.
45  Şi părinţii noştri l-au adus, la rândul lor, sub povăţuirea lui Iosua, când au intrat în ţara stăpânită de Neamurile pe care Dumnezeu le-a izgonit dinaintea părinţilor noştri; şi a rămas acolo până în zilele lui David.
46  David a căpătat milă înaintea lui Dumnezeu, şi a cerut să ridice o locuinţă pentru Dumnezeul lui Iacov.
47  Şi Solomon a fost acela care I-a zidit o casă.
48  Dar Cel Prea Înalt nu locuieşte în lăcaşuri făcute de mâni omeneşti, cum zice proorocul:
49  „Cerul este scaunul Meu de domnie, şi pământul este aşternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veţi zidi voi Mie, zice Domnul sau care va fi locul Meu de odihnă?
50  N-a făcut mâna Mea toate aceste lucruri?…”
51  …„Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.
52  Pe care din prooroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit pe care L-aţi vândut acum, şi L-aţi omorât.
53  voi, care aţi primit Legea dată prin îngeri, şi n-aţi păzit-o!…”
54  Când au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă, şi scrîşneau din dinţi împotriva lui.
55  Dar Ştefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu;
56  şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.”
57  Ei au început atunci să răcnească, şi-au astupat urechile, şi s-au năpustit toţi într-un gând asupra lui.
58  L-au târât afară din cetate, şi l-au ucis cu pietre. Martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul.
59  Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu!”
60  Apoi a îngenuncheat, şi a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ţinea în seamă păcatul acesta!” Şi după aceste vorbe, a adormit.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *