07 Aprilie

Deuteronom 18-20

Deuteronom 18:1  Preoţii, Leviţii, şi toată seminţia lui Levi, să n-aibă nici parte de moşie, nici moştenire în Israel; să se hrănească din jertfele mistuite de foc în cinstea Domnului şi din darurile aduse Domnului.
2  Să n-aibă moştenire în mijlocul fraţilor lor: Domnul va fi moştenirea lor, cum le-a spus.
3  Iată care va fi dreptul preoţilor de la popor: cei ce vor aduce o jertfă, fie bou, fie miel, să dea preotului spata, fălcile şi pântecele.
4  Să-i dai cele dintâi roade din grâul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău, şi pîrga din lîna oilor tale;
5  căci pe el l-a ales Domnul, Dumnezeul tău, dintre toate seminţiile, ca să facă slujba în Numele Domnului, el şi fiii lui, în toate zilele.
6  Când va pleca un Levit din una din cetăţile tale, din locul unde locuieşte el în Israel, ca să se ducă, după deplina dorinţă a sufletului său, în locul pe care-l va alege Domnul,
7  şi va face slujbă în Numele Domnului, Dumnezeului tău, ca toţi fraţii lui Leviţi care stau înaintea Domnului:
8  va primi ca hrană o parte la fel cu a lor, şi, pe lângă ea, se va bucura şi de veniturile ieşite din vânzarea averii lui părinteşti.
9  După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu te înveţi să faci după urîciunile neamurilor acelora.
10  Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor,
11  de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi.
12  Căci oricine face aceste lucruri este o urîciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, pe aceste neamuri dinaintea ta.
13  Tu să te ţii în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău.
14  Căci neamurile acelea pe care le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori; dar ţie, Domnul, Dumnezeul tău, nu-ţi îngăduie lucrul acesta.
15  Domnul, Dumnezeul tău, îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un prooroc ca mine: să ascultaţi de el!
16  Astfel el va răspunde la cererea pe care ai făcut-o Domnului, Dumnezeului tău, la Horeb, în ziua adunării poporului, când ziceai: „Să nu mai aud glasul Domnului, Dumnezeului meu, şi să nu mai văd acest foc mare, ca să nu mor.”
17  Atunci Domnul mi-a zis: „Ce au zis ei, este bine.
18  Le voi ridica din mijlocul fraţilor lor un prooroc ca tine, voi pune cuvintele Mele în gura lui, şi el le va spune tot ce-i voi porunci Eu.
19  Şi dacă cineva nu va asculta de cuvintele Mele pe care le va spune el în Numele Meu, Eu îi voi cere socoteală.
20  Dar proorocul care va avea îndrăzneala să spună în Numele Meu un cuvânt pe care nu-i voi porunci să-l spună sau care va vorbi în numele altor dumnezei, proorocul acela să fie pedepsit cu moartea.”
21  Poate că vei zice în inima ta: „Cum vom cunoaşte cuvântul pe care nu-l va spune Domnul?”
22  Când ceea ce va spune proorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc şi nu se va întâmpla, va fi un cuvânt pe care nu l-a spus Domnul. Proorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el.

Deuteronom 19:1  După ce Domnul, Dumnezeul tău, va nimici toate neamurile acelea a căror ţară ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, după ce le vei izgoni şi vei locui în cetăţile şi în casele lor,
2  să desparţi trei cetăţi în mijlocul ţării pe care ţi-o dă în stăpânire Domnul, Dumnezeul tău.
3  Să faci drumuri, şi să împarţi în trei părţi ţinutul ţării pe care ţi-o va da ca moştenire Domnul, Dumnezeul tău. Să faci aşa, pentru ca orice ucigaş să poată fugi în cetăţile acestea.
4  Legea aceasta să fie pentru ucigaşul care va fugi acolo ca să-şi scape viaţa, când va omorî fără voie pe aproapele său, fără să-i fi fost vrăjmaş mai înainte.
5  Aşa, de pildă, un om se va duce să taie lemne în pădure cu un alt om; ridică securea cu mâna, ca să taie copacul, ferul scapă din coadă, loveşte pe tovarăşul său, şi-l omoară. Atunci el să fugă într-una din cetăţile acestea ca să-şi scape viaţa;
6  pentru ca nu cumva răzbunătorul sângelui, aprins de mânie şi urmărind pe ucigaş, să-l ajungă, fiind prea lung drumul, şi să lovească de moarte pe cel ce nu era vinovat de moarte, fiindcă mai înainte nu fusese vrăjmaş aproapelui său.
7  De aceea îţi dau porunca aceasta: Să desparţi trei cetăţi.
8  Când Domnul, Dumnezeul tău, îţi va lărgi hotarele, cum a jurat părinţilor tăi, şi-ţi va da toată ţara pe care a făgăduit părinţilor tăi că ţi-o va da,
9  -numai să păzeşti şi să împlineşti toate aceste porunci pe care ţi le dau astăzi, ca să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, şi să umbli totdeauna pe căile Lui-atunci să mai adaugi trei cetăţi la cele trei,
10  ca să nu fie vărsat sângele celui nevinovat în mijlocul ţării pe care ţi-o dă de moştenire Domnul, Dumnezeul tău, şi astfel să fii vinovat de omor.
11  Dar dacă un om fuge într-una din aceste cetăţi, după ce a întins laţuri aproapelui său din vrăjmăşie împotriva lui, după ce s-a aruncat asupra lui şi l-a lovit aşa încît i-a pricinuit moartea,
12  bătrânii din cetatea lui să trimeată să-l prindă şi să-l dea în mâinile răzbunătorului sângelui, ca să moară.
13  Să n-ai milă de el, şi să ştergi din Israel sângele celui nevinovat, ca să fii fericit.
14  Să nu muţi hotarele aproapelui tău, puse de strămoşii tăi, în moştenirea pe care vei avea-o în ţara pe care ţi-o dă în stăpânire Domnul, Dumnezeul tău.
15  Un singur Martor nu va fi deajuns împotriva unui om, ca să adeverească vreo nelegiuire sau vreun păcat oarecare; un fapt nu va putea fi întemeiat decât pe mărturia a doi sau trei Martori.
16  Când un martor mincinos se va ridica împotriva cuiva ca să-l învinuiască de vreo nelegiuire,
17  cei doi oameni cu pricina să se înfăţişeze înaintea Domnului, înaintea preoţilor şi judecătorilor care vor fi atunci în slujbă.
18  Judecătorii să facă cercetări amănunţite. Dacă se va afla că martorul acela este un martor mincinos, şi că a făcut o mărturisire mincinoasă împotriva fratelui său,
19  atunci să-i faceţi cum avea el de gând să facă fratelui său. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.
20  În felul acesta, ceilalţi vor auzi şi se vor teme, şi nu se va mai face o faptă aşa de nelegiuită în mijlocul tău.
21  Să n-ai nici o milă, ci să ceri: viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior.

Deuteronom 20:1  Când vei merge la război împotriva vrăjmaşilor tăi, şi vei vedea cai şi care, şi un popor mai mare la număr decât tine, să nu te temi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, este cu tine.
2  La apropierea luptei, preotul să vină şi să vorbească poporului.
3  Să le spună: „Ascultă, Israele! Voi astăzi Sunteţi aproape de luptă împotriva vrăjmaşilor voştri. Să nu vi se turbure inima, fiţi fără teamă, nu vă înspăimântaţi, nu vă îngroziţi dinaintea lor.
4  Căci Domnul, Dumnezeul vostru, merge cu voi, ca să bată pe vrăjmaşii voştri, ca să vă mântuiască.
5  Mai marii oştirii să vorbească apoi poporului şi să zică: „Cine a zidit o casă nouă, şi nu s-a aşezat încă în ea, să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă şi să se aşeze altul în ea.
6  Cine a sădit o vie, şi n-a mâncat încă din ea, să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă şi să mănânce altul din ea.
7  Cine s-a logodit cu o femeie, şi n-a luat-o încă, să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă şi s-o ia altul”.
8  Mai marii oştirii să vorbească mai departe poporului, şi să spună: „Cine este fricos şi slab la inimă, să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu moaie inima fraţilor lui”.
9  După ce mai marii oştirii vor isprăvi de vorbit poporului, să aşeze pe căpeteniile oştirii în fruntea poporului.
10  Când te vei apropia de o cetate ca să te baţi împotriva ei, s-o îmbii cu pace.
11  Dacă primeşte pacea şi-ţi deschide porţile, tot poporul care se va afla în ea să-ţi dea bir şi să-ţi fie supus.
12  Dacă nu primeşte pacea cu tine şi vrea să facă război cu tine, atunci s-o împresori.
13  Şi după ce Domnul, Dumnezeul tău, o va da în mâinile tale, să treci prin ascuţişul săbiei pe toţi cei de parte bărbătească.
14  Dar să iei pentru tine nevestele, copiii, vitele, şi tot ce va mai fi în cetate, toată prada, şi să mănânci toată prada vrăjmaşilor tăi pe care ţi-i va da în mână Domnul, Dumnezeul tău.
15  Aşa să faci cu toate cetăţile care vor fi foarte departe de tine, şi care nu fac parte din cetăţile neamurilor acestora.
16  Dar în cetăţile popoarelor acestora, a căror ţară ţi-o dă ca moştenire Domnul, Dumnezeul tău, să nu laşi cu viaţă nimic care suflă.
17  Ci să nimiceşti cu desăvârşire popoarele acelea, pe Hetiţi, pe Amoriţi, pe Canaaniţi, pe Fereziţi, pe Heviţi, şi Iebusiţi, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău,
18  ca să nu vă înveţe să faceţi după toate urîciunile pe care le fac ele pentru dumnezeii lor, şi să păcătuiţi astfel împotriva Domnului, Dumnezeului vostru.
19  Dacă vei împresura multe zile o cetate cu care eşti în război, ca s-o cucereşti, pomii să nu-i strici, tăindu-i cu securea; să mănânci din ei şi să nu-i tai; căci pomul de pe câmp este oare un om ca să fie nimicit prin împresurare de tine?
20  Numai copacii pe care-i vei şti că nu Sunt pomi buni de mâncat, vei putea să-i strici şi să-i tai, şi vei putea să faci cu ei întărituri împotriva cetăţii care este în război cu tine, până va cădea.

Psalmul 89:30-52

Psalmi 89:30  Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea, şi nu vor umbla după poruncile Mele,
31  dacă vor călca orânduirile Mele, şi nu vor păzi poruncile Mele,
32  atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri;
33  dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea de la ei, şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună;
34  nu-Mi voi călca legământul, şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele mele.
35  Am jurat odată pe sfinţenia Mea: să mint Eu oare lui David?
36  Sămânţa lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;
37  ca luna, va dăinui pe vecie, şi ca martorul credincios din cer. (Oprire).
38  Şi totuş, Tu l-ai îndepărtat, şi Te-ai mâniat pe unsul Tău;
39  ai nesocotit legământul făcut cu robul Tău; i-ai doborît şi i-ai pângărit cununa.
40  I-ai prăbuşit toate zidurile, şi i-ai dărîmat toate cetăţuile.
41  Toţi trecătorii îl jefuiesc, şi a ajuns de batjocura vecinilor lui.
42  Ai înălţat dreapta potrivnicilor lui, ai înveselit pe toţi vrăjmaşii lui,
43  ai făcut ca ascuţişul săbiei lui să dea înapoi, şi nu l-ai sprijinit în luptă.
44  Ai pus capăt strălucirii lui, şi i-ai trîntit la pământ scaunul de domnie;
45  i-ai scurtat zilele tinereţii, şi l-ai acoperit de ruşine. (Oprire)
46  Până când, Doamne, Te vei ascunde fără încetare, şi-Ţi va arde mânia ca focul?
47  Adu-ţi aminte ce scurtă este viaţa mea, şi pentru ce nimic ai făcut pe toţi fiii omului.
48  Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din locuinţa morţilor? –
49  Unde Sunt, Doamne, îndurările Tale dintâi pe care le-ai jurat lui David, în credincioşia Ta?
50  Adu-ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, adu-ţi aminte că port în sîn ocara multor popoare;
51  adu-Ţi aminte de ocările vrăjmaşilor Tăi, Doamne; de ocările lor împotriva paşilor unsului Tău!
52  Binecuvântat să fie Domnul în veci! Amin! Amin!

Fapte 13

Fapte 13:1  În Biserica din Antiohia erau nişte prooroci şi învăţători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, şi Saul.
2  Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.”
3  Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei, şi i-au lăsat să plece.
4  Barnaba şi Saul, trimeşi de Duhul Sfânt, s-au coborît la Seleucia, şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru.
5  Ajunşi la Salamina, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile Iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan.
6  După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit pe un vrăjitor, prooroc mincinos, un Iudeu, cu numele Bar-Isus,
7  care era cu dregătorul Sergius Paulus, un om înţelept. Acesta din urmă a chemat pe Barnaba şi pe Saul, şi şi-a arătat dorinţa să audă Cuvântul lui Dumnezeu.
8  Dar Elima, vrăjitorul, căci aşa se tîlcuieşte numele lui-le stătea împotrivă, şi căuta să abată pe dregător de la credinţă.
9  Atunci Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el,
10  şi a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strîmbi căile drepte ale Domnului?
11  Acum, iată că mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb, şi nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric, şi căuta bîjbîind nişte oameni, care să-l ducă de mână.
12  Atunci dregătorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut, şi a rămas uimit de învăţătura Domnului.
13  Pavel şi tovarăşii lui au pornit cu corabia din Pafos, şi s-au dus la Perga în Pamfilia. Ioan s-a despărţit de ei, şi s-a întors la Ierusalim.
14  Din Perga şi-au urmat drumul înainte, şi au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Sabatului, au intrat în sinagogă şi au şezut jos.
15  După citirea Legii şi a Proorocilor, fruntaşii sinagogii au trimis să le zică: „Fraţilor, dacă aveţi un cuvânt de îndemn pentru norod, vorbiţi”.
16  Pavel s-a sculat, a făcut semn cu mâna şi a zis: „Bărbaţi Israeliţi şi voi care vă temeţi de Dumnezeu, ascultaţi!
17  Dumnezeul acestui popor Israel a ales pe părinţii noştri. A ridicat la cinste pe norodul acesta, în timpul şederii lui în ţara Egiptului, şi l-a scos din Egipt cu braţul Său cel puternic.
18  Timp de aproape patruzeci de ani, le-a suferit purtarea în pustie.
19  Şi, după ce a nimicit şapte popoare în ţara Canaanului, le-a dat de moştenire pământul lor, pentru aproape patru sute cincizeci de ani.
20  După aceste lucruri le-a dat judecători, până la proroocul Samuel.
21  Ei au cerut atunci un împărat. Şi, timp de aproape patruzeci de ani, Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chis, din seminţia lui Beniamin;
22  apoi l-a înlăturat, şi le-a ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: „Am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.”
23  Din sămânţa lui David, Dumnezeu, după făgăduinţa Sa, a ridicat lui Israel un mântuitor, care este Isus.
24  Înainte de venirea Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinţei la tot norodul lui Israel.
25  Şi Ioan, când era la sfârşitul însărcinării lui, zicea: „Cine credeţi că Sunt eu? Nu Sunt Acela; ci iată că după mine vine Unul, căruia eu nu Sunt vrednic să-i desleg încălţămintea picioarelor.”
26  Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, şi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, vouă v-a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri.
27  Căci locuitorii din Ierusalim şi mai marii lor n-au cunoscut pe Isus; şi prin faptul că L-au osîndit, au împlinit cuvintele proorocilor, care se citesc în fiecare Sabat.
28  Măcarcă n-au găsit în El nici o vină de moarte, totuşi ei au cerut lui Pilat să-L omoare.
29  Şi, după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos de pe lemn, şi L-au pus într-un mormânt.
30  Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi.
31  El S-a arătat, timp de mai multe zile celor ce se suiseră cu El din Galilea la Ierusalim, şi care acum Sunt martorii Lui înaintea norodului.
32  Şi noi vă aducem vestea aceasta bună că făgăduinţa făcută părinţilor noştri,
33  Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus; după cum este scris în psalmul al doilea: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.”
34  Că L-a înviat din morţi, aşa că nu Se va mai întoarce în putrezire, a spus-o când a zis: „Vă voi împlini cu toată credincioşia făgăduinţele sfinte pe care le-am făcut lui David.”
35  De aceea mai zice şi în alt psalm: „Nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.”
36  Şi David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost îngropat lângă părinţii săi, şi a văzut putrezirea.
37  Dar Acela pe care L-a înviat Dumnezeu, n-a văzut putrezirea.
38  Să ştiţi, deci, fraţilor, că în El vi se vesteşte iertarea păcatelor;
39  şi oricine crede, este iertat prin El de toate lucrurile de care n-aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise.
40  Astfel, luaţi seama să nu vi se întâmple ce se spune în prooroci:
41  „Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă şi pieriţi; căci în zilele voastre, am să fac o lucrare pe care n-o veţi crede nicidecum, dacă v-ar istorisi-o cineva.”
42  Când au ieşit afară, Neamurile i-au rugat să le vorbească şi în Sabatul viitor despre aceleaşi lucruri.
43  Şi după ce s-a împrăştiat adunarea, mulţi din Iudei şi din prozeliţii evlavioşi au mers după Pavel şi Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei, şi-i îndemnau să stăruiască în harul lui Dumnezeu.
44  În Sabatul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu.
45  Iudeii, când au văzut noroadele, s-au umplut de pizmă, vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, şi-l batjocoreau.
46  Dar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă; dar fiindcă voi nu-l primiţi, şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre Neamuri.
47  Căci aşa ne-a poruncit Domnul: „Te-am pus ca să fii Lumina Neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.”
48  Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvântul Domnului. Şi toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică, au crezut.
49  Cuvântul Domnului se răspândea în toată ţara.
50  Dar Iudeii au întărîtat pe femeile cucernice cu vază şi pe fruntaşii cetăţii, au stîrnit o prigonire împotriva lui Pavel şi Barnaba, şi i-au izgonit din hotarele lor.
51  Pavel şi Barnaba au scuturat praful de pe picioare împotriva lor, şi s-au dus în Iconia,
52  în timp ce ucenicii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfânt.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *