08 Aprilie

Deuteronom 21-22

Deuteronom 21:1  Dacă, în ţara pe care ţi-o dă în stăpânire Domnul, Dumnezeul tău, se găseşte întins în mijlocul unui câmp un om ucis, fără să se ştie cine l-a lovit,
2  bătrânii şi judecătorii tăi să se ducă să măsoare depărtarea de la trupul mort până în cetăţile de primprejur.
3  Când se va Hotărâ cetatea cea mai apropiată de trupul mort, bătrânii din cetatea aceea să ia o viţea care să nu fi fost pusă la muncă şi care să nu fi tras la jug.
4  Să ducă viţeaua aceea într-o vale cu apă care nu seacă niciodată şi unde nu se ară nici nu se seamănă; şi acolo, să taie capul viţelei în vale.
5  Atunci să se apropie preoţii, fiii lui Levi; căci pe ei i-a ales Domnul, Dumnezeul tău, ca să-I slujească şi să binecuvânteze în Numele Domnului, şi ei trebuie să hotărască în orice ceartă şi în orice rănire.
6  Toţi bătrânii din cetatea aceea cea mai apropiată de trupul mort să-şi spele mâinile pe viţeaua căreia i-au tăiat capul în vale.
7  Şi, luînd cuvântul, să zică: „Mânile noastre n-au vărsat sângele acesta, şi ochii noştri nu l-au văzut vărsîndu-se.
8  Iartă, Doamne, pe poporul Tău Israel pe care l-ai răscumpărat; nu pune sângele nevinovat în socoteala poporului Tău Israel.” Şi sângele acela nu-i va fi pus în socoteală.
9  Astfel trebuie să curăţi din mijlocul tău sângele nevinovat, făcând ce este plăcut înaintea Domnului.
10  Când vei merge la război împotriva vrăjmaşilor tăi, dacă Domnul îi dă în mâinile tale, şi vei lua prinşi din ei,
11  poate că printre cei prinşi vei vedea o femeie frumoasă, şi vei dori s-o iei de nevastă.
12  Atunci s-o aduci înăuntrul casei tale. Ea să-şi radă capul şi să-şi taie unghiile,
13  să-şi lepede hainele pe care le purta când a fost prinsă, să locuiască în casa ta, şi să plângă pe tatăl şi pe mama ei o lună de zile. După aceea să te duci la ea, să-i fii bărbat, şi ea să-ţi fie nevastă.
14  Dacă nu-ţi va mai place, s-o laşi să plece unde va voi, dar nu vei putea s-o vinzi pe argint, nici să te porţi cu ea ca cu o roabă, pentru că ai înjosit-o.
15  Dacă un om, care are două neveste, iubeşte pe una şi nu iubeşte pe cealaltă, şi dacă are copii cu ele, din care întâiul-născut este de la nevasta pe care n-o iubeşte,
16  când îşi va împărţi averile între fiii lui, nu va putea face întâi-născut pe fiul aceleia pe care o iubeşte, în locul fiului aceleia pe care n-o iubeşte, şi care este întâiul-născut.
17  Ci să recunoască de întâi-născut pe fiul aceleia pe care n-o iubeşte, şi să-i dea o parte îndoită din averea lui; căci fiul acesta este cel dintâi rod al puterii lui, şi lui i se cuvine dreptul de întâi-născut.
18  Dacă un om are un fiu neascultător şi îndărătnic, care n-ascultă nici de glasul tatălui său, nici de glasul mamei lui, şi nu-i ascultă nici chiar după ce l-au pedepsit,
19  tatăl şi mama să-l ia, şi să-l ducă la bătrânii cetăţii lui şi la poarta locului în care locuieşte.
20  Să spună bătrânilor cetăţii lui: „Iată, fiul nostru este neascultător şi îndărătnic, n-ascultă de glasul nostru, şi este lacom şi beţiv.”
21  Şi toţi oamenii din cetatea lui să-l ucidă cu pietre, şi să moară. Astfel să curăţi răul din mijlocul tău, pentru ca tot Israelul s-audă şi să se teamă.
22  Dacă se va omorî un om care a săvârşit o nelegiuire vrednică de pedeapsa cu moartea, şi l-ai spânzurat de un lemn,
23  trupul lui mort să nu stea noaptea pe lemn; ci să-l îngropi în aceeaşi zi, căci cel spânzurat este blestemat înaintea lui Dumnezeu, şi să nu spurci ţara pe care ţi-o dă de moştenire Domnul, Dumnezeul tău.

Deuteronom 22:1  Dacă vezi rătăcindu-se boul sau oaia fratelui tău, să nu le ocoleşti, ci să le aduci la fratele tău.
2  Dacă fratele tău nu locuieşte lângă tine, şi nu-l cunoşti, să iei dobitocul la tine acasă, şi să rămână la tine până ce-l cere fratele tău; şi atunci să i-l dai.
3  Tot aşa să faci şi cu măgarul lui, tot aşa să faci şi cu haina lui, şi tot aşa să faci cu orice lucru pierdut de el şi găsit de tine: să nu le ocoleşti.
4  Dacă vezi măgarul fratelui tău sau boul lui căzut pe drum, să nu-l ocoleşti, ci să-i ajuţi să-l ridice.
5  Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească, şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; căci oricine face lucrurile acestea este o urîciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.
6  Dacă întâlneşti pe drum un cuib de pasăre, într-un copac sau pe pământ, cu pui sau ouă şi mama lor şezând peste pui sau peste ouă, să nu iei şi pe mama şi pe puii ei,
7  ci să dai drumul mamei şi să nu iei decât puii, ca să fii fericit şi să ai zile multe.
8  Când zideşti o casă nouă, să-ţi faci un pălimar împrejurul acoperişului, ca să nu aduci vină de sânge asupra casei tale, dacă s-ar întâmpla să cadă cineva de pe ea.
9  Să nu semeni în via ta două feluri de seminţe, ca nu cumva să întinezi şi rodul seminţei pe care ai semănat-o şi rodul viei.
10  Să nu ari cu un bou şi un măgar înjugaţi împreună.
11  Să nu porţi o haină ţesută din felurite fire, din lînă şi in unite împreună.
12  Să faci ciucuri la cele patru colţuri ale hainei cu care te vei înveli.
13  Dacă un om, care şi-a luat o nevastă şi s-a împreunat cu ea, o urăşte
14  apoi, o învinuieşte de lucruri nelegiuite şi-i scoate nume rău, zicând: „Am luat pe femeia aceasta, m-am apopiat de ea, şi n-am găsit-o fecioară” –
15  atunci tatăl şi mama fetei să ia semnele fecioriei ei şi să le aducă înaintea bătrânilor cetăţii, la poartă.
16  Tatăl fetei să spună bătrânilor: „Am dat pe fiică-mea de nevastă omului acestuia, şi el a început s-o urască;
17  acum o învinuieşte de lucruri nelegiuite, zicând: „N-am găsit fecioară pe fiică-ta.” Dar iată semnele fecioriei fetei mele.” Şi să desfacă haina ei înaintea bătrânilor cetăţii.
18  Bătrânii cetăţii să ia atunci pe omul acela şi să-l pedepsească;
19  şi, pentru că a scos nume rău unei fecioare din Israel, să-l osîndească la o gloabă de o sută sicli din argint pe care să-i dea tatălui fetei. Ea să rămână nevasta lui, şi el nu va putea s-o gonească toată viaţa lui.
20  Dar dacă faptul este adevărat, dacă fata nu s-a găsit fecioară,
21  să scoată pe fată la uşa casei tatălui ei; să fie ucisă cu pietre de oamenii din cetate, şi să moară, pentru că a săvârşit o mişelie în Israel, curvind în casa tatălui ei. Să curăţi astfel răul din mijlocul tău.
22  Dacă se va găsi un bărbat culcat cu o femeie măritată, să moară amândoi: şi bărbatul care s-a culcat cu femeia, şi femeia. Să curăţi astfel răul din mijlocul lui Israel.
23  Dacă o fată fecioară este logodită, şi o întâlneşte un om în cetate şi se culcă cu ea,
24  să-i aduceţi pe amândoi la poarta cetăţii, să-i ucideţi cu pietre, şi să moară amândoi: fata, pentru că n-a ţipat în cetate, şi omul, pentru că a necinstit pe nevasta aproapelui său. Să curăţi astfel răul din mijlocul tău.
25  Dar dacă omul acela întâlneşte în câmp pe fata logodită, o apucă cu sila şi se culcă cu ea, numai omul care s-a culcat cu ea să fie pedepsit cu moartea.
26  Fetei să nu-i faci nimic; ea nu este vinovată de o nelegiuire vrednică de pedeapsa cu moarte, căci e ca şi cu un om care se aruncă asupra aproapelui lui şi-l omoară.
27  Fata logodită pe care a întâlnit-o omul acela pe câmp, a putut să strige fără să fie cineva să-i sară în ajutor.
28  Dacă un om întâlneşte o fată fecioară nelogodită, o apucă cu sila şi se culcă cu ea, şi se întâmplă să fie prinşi,
29  omul care s-a culcat cu ea să dea tatălui fetei cincizeci de sicli din argint; şi, pentru că a necinstit-o, s-o ia de nevastă, şi nu va putea s-o gonească, toată viaţa lui.
30  Nimeni să nu ia pe nevasta tatălui său, şi nici să nu ridice învelitoarea tatălui său.

Psalmul 90

Psalmi 90:1  (O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.
2  Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!
3  Tu întorci pe oameni în ţărână, şi zici: „Întoarceţi-vă fiii oamenilor!”
4  Căci înaintea Ta, o mie de ani Sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.
5  Îi mături, ca un vis: dimineaţa, Sunt ca iarba, care încolţeşte iarăşi:
6  înfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.
7  Noi Suntem mistuiţi de mânia Ta, şi îngroziţi de urgia Ta.
8  Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.
9  Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
10  Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm.
11  Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale, şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?
12  Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!
13  Întoarce-te, Doamne! Până când zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!
14  Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.
15  Înveseleşte-ne tot atâtea zile câte ne-ai smerit, tot atîţia ani cât am văzut nenorocirea!
16  Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor!
17  Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mânilor noastre, da, întăreşte lucrarea mânilor noastre!

Fapte 14

Fapte 14:1  În Iconia, Pavel şi Barnaba au intrat în sinagoga Iudeilor, şi au vorbit în aşa fel că o mare mulţime de Iudei şi de Greci au crezut.
2  Dar Iudeii care n-au crezut, au întărîtat şi au răzvrătit sufletele Neamurilor împotriva fraţilor.
3  Totuşi au rămas destul de multă vreme în Iconia şi vorbeau cu îndrăzneală în Domnul, care adeverea Cuvântul privitor la harul Său, şi îngăduia să se facă semne şi minuni prin mâinile lor.
4  Mulţimea din cetate s-a desbinat: unii erau cu Iudeii, alţii cu apostolii.
5  Neamurile şi Iudeii, în învoire cu mai marii lor, s-au pus în mişcare, că să-i batjocorească şi să-i ucidă cu pietre.
6  Pavel şi Barnaba au înţeles lucrul acesta, şi au fugit în cetăţile Licaoniei: Listra şi Derbe, şi în ţinutul de primprejur.
7  Şi au propovăduit Evanghelia acolo.
8  În Listra era un om neputincios de picioare, olog din naştere, care nu umblase niciodată.
9  El şedea jos şi asculta pe Pavel când vorbea. Pavel s-a uitat ţintă la el, şi fiindcă a văzut că are credinţă ca să fie tămăduit,
10  a zis cu glas tare: „Scoală-te drept în picioare.” Şi el s-a sculat dintr-o săritură, şi a început să umble.
11  La vederea celor făcute de Pavel, noroadele şi-au ridicat glasul, şi au zis în limba licaoneană: „Zeii s-au pogorât la noi în chip omenesc.”
12  Pe Barnaba îl numeau Jupiter, iar pe Pavel Mercur, pentru că mânuia cuvântul.
13  Preotul lui Jupiter, al cărui templu era la intrarea cetăţii, a adus tauri şi cununi înaintea porţilor, şi voia să le aducă jertfă, împreună cu noroadele.
14  Apostolii Barnaba şi Pavel, când au auzit lucrul acesta, şi-au rupt hainele, au sărit în mijlocul norodului, şi au strigat:
15  „Oamenilor, de ce faceţi lucrul acesta? Şi noi Suntem oameni de aceeaşi fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceţi de la aceste lucruri deşerte la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pământul şi marea, şi tot ce este în ele.
16  El, în veacurile trecute, a lăsat pe toate Neamurile să umble pe căile lor,
17  măcar că, drept vorbind, nu s-a lăsat fără mărturie, întrucît v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer, şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug, şi v-a umplut inimile de bucurie.”
18  Abia au putut să împiedice, cu vorbele acestea, pe noroade, să le aducă jertfă.
19  Atunci au venit pe neaşteptate din Antiohia şi Iconia nişte Iudei, care au aţîţat pe noroade. Aceştia, după ce au împroşcat pe Pavel cu pietre, l-au târât afară din cetate, crezând că a murit.
20  Când l-au înconjurat însă ucenicii, Pavel s-a sculat şi a intrat în cetate. A doua zi, a plecat cu Barnaba la Derbe.
21  După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceasta, şi au făcut mulţi ucenici, s-au întors la Listra, la Iconia şi la Antiohia,
22  întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.
23  Au rânduit presbiteri în fiecare Biserică, şi după ce s-au rugat şi au postit, i-au încredinţat în mâna Domnului, în care crezuseră.
24  Au trecut apoi prin Pisidia, au venit în Pamfilia,
25  au vestit Cuvântul în Perga, şi s-au pogorât la Atalia.
26  De acolo au mers cu corabia la Antiohia, de unde fuseseră încredinţaţi în grija harului lui Dumnezeu, pentru lucrarea pe care o săvârşiseră.
27  După venirea lor, au adunat Biserica, şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei, şi cum deschisese Neamurilor uşa credinţei.
28  Şi au rămas destul de multă vreme acolo cu ucenicii.


Comments

08 Aprilie — 1 Comment

  1. fapte 14 verse 9. …si fiindca a vazut ca are credinta sa fie tamaduit… Intrebare: oare cum a vazut pavel lucrul acesta? cum putea vedea credinta ciuva??

    [Reply]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *