09 Aprilie – Meditația zilei

Marcu 15:12-13 Pilat a luat din nou cuvântul, şi le-a zis: „Dar ce voiţi să fac cu Acela, pe care-L numiţi Împăratul Iudeilor?” Ei au strigat din nou: „Răstigneşte-L!”

Totul a început atât de bine. Nu, nu a început la oraș ci undeva la marginea pustiei. Acolo era o apă în care Ioan Botezătorul boteza pe cei ce își mărturiseau păcatele și se întorceau de la ele. Într-o zi a venit la Ioan unul care a făcut să se deschidă cerurile și să se audă un glas de sus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care îmi găsesc toată plăcerea Mea!”

Tot acolo-n pustie a urmat un post și-o ispitire din care Isus a ieșit victorios. Apoi au urmat 3 ani încununați de biruințe și popularitate: vindecări miraculoase, invieri din morți, discursuri urmărite de mii de oameni, confruntări cu oponenții din care Isus a ieșit mereu învingător. Și-n cele din urmă, intrarea în Ierusalim.

„Osana! Binecuvântat să fie Cel ce vine în Numele Domnului!” Nu au fost strigăte aranjate de către autoritățile locale. Nu au scos cu forța oamenii ca să strige degeaba. Era un entuziasm real, o credință că într-adevăr cel ce intra atât de simbolic pe spatele unui măgăruș ESTE Mesia, Unsul lui Dumnezeu. Ce i-a făcut pe aceeași oameni să strige mai târziu „Răstignește-L!”? Și cum a putut o povestire care a început atât de frumos să se sfârșească atât de tragic?

Viața ne dă multiple exemple de întâmplări care încep cu atâta frumusețe și se termină în așa mizerie. Doi tineri, sănătoși, frumoși, promițători, care pornesc pe drumul vieții de căsnicie… care în nici zece ani se sfârșește în adulter, durere, trădare, divorț, apoi omor cu sinucidere și copii orfani rămași să fie crescuți de bunici fără să aibă amintiri bine reliefate despre părinții lor.

O afacere prosperă la care se înghesuie finanțatorii și care pare a aduce prosperitate materială la toți cei implicați… care mai apoi sfârșește în faliment din cauza lipsei de etică a contabilului și care duce pe toți cei implicați la ani de zile petrecuți în fața unor tribunale în care se dau în judecată reciproc.

O școlăriță cu o minte strălucitoare care se dezvoltă într-o domnișoară frumoasă și cu un viitor strălucit: poate va fi avocat, sau doctoriță, sau orice ar vrea să fie că o ajută și capul, și voința și viitorul este al ei… adică ar fi fost al ei dacă nu ar fi rămas însărcinată prin clasa a 11-a când a abandonat școala și s-a lansat într-o viață de diverse concubinaje care au rezultat în mai mulți copii nelegitimi, viață care a dus la alcoolism, cancer pulmonar din cauza fumatului și-n cele din urmă moarte prematură.

Dar nu toate exemplele de tragedie a vieții sfârșesc rău. În cazul Domnului Isus răul a fost doar o fază a vieții. Dincolo de răstignire și de moarte a urmat învierea și viața. A urmat o sămânță de urmași cum zice un scriitor biblic. Va urma o Nuntă a Aceluia ce a fost recunoscut la începutul misiunii Sale ca fiind „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”.

Ce anume produce diferența între o istorie și alta? Dumnezeu. Când El este autorul libretului, El compune muzica, El o pune în scenă, El regizează piesa atunci El va face ca întotdeauna sfârșitul să fie bun. Sfârșitul, când Dumnezeu este cel ce este „la cârmă” este bun… chiar dacă ACUM nu se vede. Chiar dacă aparențele înșeală. Chiar dacă trebuie așteptat după sfârșit… până începe „veșnicia”. Dar aici intervine credința. Aici suntem ajutați de nădejde. Aici ne ține legați dragostea.

Nu știu în ce fază ești a întâmplării vieții tale, dar știu că dacă Dumnezeu este cu tine și tu cu El, tu ai viitor. Mda, asta sună a lozincă, dar unele lozinci spun adevărul și acesta este adevărul.

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.