12 Aprilie – Meditația zilei

1 Corinteni 15:19 Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Cristos, atunci suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii.

Deja am citit în capitolul acesta pledoaria lui Pavel pentru înviere: învierea este un fapt istoric dovedit de mărturia a sute de oameni care au văzut pe Cristosul înviat din morți. Pavel recurge apoi la argumente logice în favoarea învierii, printre care, dacă nu a înviat Cristos:
– predicarea lui Pavel și a altora ca el este zadarnică
– credința acelora care au primit predicarea ca fiind adevărată e de asemenea zadarnică
– predicatorii depun mărturie mincinoasă pentru Dumnezeu, fapt care de fapt este în detrimentul caracterului divin.
– dacă Cristos nu a înviat, credința creștinilor e degeaba și ei continuă să fie morți în păcatele lor
– cei ce au murit ținând credința sunt pierduți în continuare.

Pavel nu pune la îndoială existența lui Dumnezeu. Precum autorul Genezei care își începe scrierea prin enunțul „La început Dumnezeu” fără să încerce să justifice de ce și cum anume există Dumnezeu, la fel și Pavel crede că Dumnezeu există și faptul acesta nu trebuie explicat nici disputat. Problema discutată aici este învierea lui Cristos, nu existența lui Dumnezeu. Ori Cristos a venit ca să vorbească pentru Dumnezeu, să-L reprezinte pe Dumnezeu și să medieze dragostea și iertarea oferită de Dumnezeu lumii. Lucrul acesta l-a făcut mergând la cruce să moară. Rezultatul lucrării lui Cristos este dovedit de faptul învierii. Dacă lucrarea lui Cristos a fost acceptată de Dumnezeu atunci Cristos trebuie în mod necesar să fi înviat. Dacă El nu a fost înviat, atunci moartea Sa pentru noi a fost zadarnică, cei ce cred în El nu au nici un beneficiu nici în lumea aceasta și nici în cea viitoare.

Creștinul trăiește în lume o viață disciplinată, o viață de abțineri și restricții. O să întrebe cineva, da ce-i rău în asta? Și nu putem spune că este ceva rău. Nu-i rău să scapi de vicii și de păcate, să trăiești ferindu-te de tot ceea ce se pare rău și detrimentar înfloririi vieții în general vorbind. Dar creștinul este prigonit pentru credința sa. Viața creștină „normală” comportă mereu un element de persecutare deoarece creștinul trăiește „în lume” dar nu face ce face lumea și nu „aleargă la același potop de desfrâu”( 1 Petru 4:4 De aceea se miră ei că nu alergaţi împreună cu ei la acelaşi potop de desfrâu, şi vă batjocoresc). Viața creștină este mereu o acuzație vie la adresa lumii. Creștinul este „lumina lumii” dar când se aprinde lumina, aceasta scoate în evidență ce se face la întuneric și astfel lumina „condamnă” faptelel întunericului.

Apoi restricțiile ce și le impune creștinul nu au nici un rost dacă el este tot în păcatele sale. Filozofia lumii este „să mâncăm și să bem pentru că și așa mâine murim” (Isaia 22:13) și logica este că după moarte nu mai este nimic: nici răsplată, nici judecată, nici iad, nici rai. Creștinul trăiește viața aceasta privind la viața care va să vină dincolo de mormânt. Dacă nu a înviat Cristos, „dincolo” nu există și disciplina renunțării din această viață e degeaba. Degeaba este purtarea aspră cu trupul nostru și-n luptele noastre noi lovim mereu cu pumnul în vânt, deoarece nu avem nici un dușman și nici un prieten.

Nădejdea înviereii cu care noi ne ștergem lacrimile la buza mormântului celor dragi este zadarnică. Nu este nimic „dincolo”, cel mort nu a plecat la nici un Domn și noi când vom muri vom merge ca și ei, nicăieri. Ori lipsa de destinație dincolo de mormânt face credința în înviere și predicarea învierii zadarnice. Suntem cei mai nenorociți dintre oameni. Noi trăim ca niște străini aici, renunțăm la plăcerile lumii (care trebuie să fim sinceri, dacă viața de dincolo nu există, atunci au multă greutate și sunt multe motive de a le experimenta), suferim ura semenilor noștri și sperăm într-o răsplată în veșnicie, când de fapt nu există nici veșnicie, nici răsplată, nici nimic…

Acum, ne rămâne nouă, ție și mie să analizăm cele scrise de Pavel, dovezile lui și dovezile noastre și să tragem linia: a înviat Cristos sau nu? Merită să trăim viața de credință sau nu? Există viață după moarte sau nu? Există înviere sau nu? Gândește-te la lucruile acestea. Socarte a spus că viața care nu este examinată nu merită trăită. Dar nici credința ne-examinată nu trebuie… crezută.

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.