13 Aprilie

Deuteronom 31-32

Deuteronom 31:1  Moise s-a dus şi a mai spus următoarele cuvinte întregului Israel:
2  „Astăzi” le-a zis el „eu Sunt în vârstă de o sută douăzeci de ani: nu voi mai putea merge în fruntea voastră şi Domnul mi-a zis: „Tu să nu treci Iordanul!”
3  Domnul, Dumnezeul tău, va merge El însuşi înaintea ta, va nimici neamurile acestea dinaintea ta, şi vei pune stăpânire pe ele. Iosua va merge înaintea ta, cum a spus Domnul.
4  Domnul va face neamurilor acestora cum a făcut lui Sihon şi Og, împăraţii Amoriţilor şi ţării lor pe care i-a nimicit.
5  Domnul vi le va da în mână, şi le veţi face după poruncile pe care vi le-am dat.
6  Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, va merge El însuşi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa”.
7  Moise a chemat pe Iosua, şi i-a zis în faţa întregului Israel: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te. Căci tu vei intra cu poporul acesta în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor lor că le-o va da, şi tu îi vei pune în stăpânirea ei.
8  Domnul însuşi va merge înaintea ta, El însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme, şi nu te înspăimânta!”
9  Moise a scris legea aceasta, şi a încredinţat-o preoţilor, fiii lui Levi, care duceau chivotul legământului Domnului, şi tuturor bătrânilor lui Israel.
10  Moise le-a dat porunca aceasta: „La fiecare şapte ani, pe vremea anului iertării, la sărbătoarea corturilor,
11  când tot Israelul va veni să se înfăţişeze înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El, să citeşti legea aceasta înaintea întregului Israel, în auzul lor.
12  Să strângi poporul, bărbaţii, femeile, copiii şi străinul care va fi în cetăţile tale, ca să audă, şi să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul vostru, să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia.
13  Pentruca şi copiii lor, care n-o vor cunoaşte, s-o audă, şi să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul vostru, în tot timpul cât veţi trăi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.”
14  Domnul i-a zis lui Moise: „Iată că se apropie clipa când vei muri. Cheamă pe Iosua, şi înfăţişaţi-vă în Cortul Întâlnirii. Eu voi da poruncile Mele.” Moise şi Iosua s-au dus şi s-au înfăţişat în Cortul Întâlnirii.
15  Şi Domnul S-a arătat în cort, într-un stâlp de nor: şi stâlpul de nor s-a oprit la uşa cortului.
16  Domnul i-a zis lui Moise: „Iată, tu vei adormi împreună cu părinţii tăi. Şi poporul acesta se va scula şi va curvi după dumnezeii străini ai ţării în care intră. Pe Mine Mă va părăsi, şi va călca legământul Meu pe care l-am încheiat cu el.
17  În ziua aceea, Mă voi aprinde de mânie împotriva lui. Îi voi părăsi, şi-Mi voi ascunde Faţa de ei. El va fi prăpădit, şi-l vor ajunge o mulţime de rele şi necazuri; şi atunci va zice: „Oare nu m-au ajuns aceste rele din pricină că Dumnezeul meu nu este în mijlocul meu?”
18  Şi Eu Îmi voi ascunde Faţa în ziua aceea, din pricina tot răului pe care-l va face, întorcându-se spre alţi dumnezei.
19  Acum, scrieţi-vă cântarea aceasta. Învaţă pe copiii din Israel s-o cânte, pune-le-o în gură, şi cântarea aceasta să-Mi fie martoră împotriva copiilor lui Israel.
20  Căci voi duce pe poporul acesta în ţara pe care am jurat părinţilor lui că i-o voi da, ţară unde curge lapte şi miere; el va mânca, se va sătura şi se va îngrăşa; apoi se va întoarce la alţi dumnezei şi le va sluji, iar pe Mine Mă va nesocoti şi va călca legământul Meu.
21  Când va fi lovit atunci cu o mulţime de rele şi necazuri, cântarea aceasta, care nu va fi uitată şi pe care uitarea n-o va şterge din gura urmaşilor, va sta ca martoră împotriva acestui popor. Căci Eu îi cunosc pornirile, care se arată şi azi, înainte chiar ca să-l fi dus în ţara pe care am jurat că i-o voi da”.
22  În ziua aceea, Moise a scris cântarea aceasta, şi a învăţat pe copiii lui Israel s-o cânte.
23  Domnul a poruncit lui Iosua, fiul lui Nun şi a zis: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te, căci tu vei duce pe copiii lui Israel în ţara pe care am jurat că le-o voi da; şi Eu însumi voi fi cu tine”.
24  După ce a isprăvit Moise în totul de scris într-o carte cuvintele legii acesteia,
25  a dat următoarea poruncă Leviţilor, care duceau chivotul legământului Domnului:
26  „Luaţi cartea aceasta a legii, şi puneţi-o lângă chivotul legământului Domnului, Dumnezeului vostru, ca să fie acolo ca martoră împotriva ta.
27  Căci eu îţi cunosc duhul tău de răzvrătire şi încăpăţînarea ta cea mare. Dacă vă răzvrătiţi voi împotriva Domnului cât trăiesc eu încă în mijlocul vostru, cu cât mai răzvrătiţi veţi fi după moartea mea!
28  Strângeţi înaintea mea pe toţi bătrânii seminţiilor voastre şi pe căpeteniile oştirii voastre; voi spune cuvintele acestea în faţa lor, şi voi lua martor împotriva lor cerul şi pământul.
29  Căci ştiu că după moartea mea vă veţi strica, şi vă veţi abate de la calea pe care v-am arătat-o; şi în cele din urmă vă va ajunge nenorocirea, dacă veţi face ce este rău înaintea Domnului, până acolo încît să-L mâniaţi prin lucrul mânilor voastre”.
30  Moise a rostit toate cuvintele cântării acesteia, în faţa întregii adunări a lui Israel:

Deuteronom 32:1  „Luaţi aminte ceruri, şi voi vorbi; Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele.
2  Ca ploaia să curgă învăţăturile mele, Ca roua să cadă cuvântul meu, Ca ploaia repede pe verdeaţă, Ca picăturile de ploaie pe iarbă!
3  Căci voi vesti Numele Domnului. Daţi slavă Dumnezeului nostru!
4  El este Stânca; lucrările Lui Sunt desăvârşite, Căci toate căile Lui Sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios şi fără nedreptate, El este drept şi curat.
5  Ei s-au stricat; Netrebnicia copiilor Lui, este ruşinea lor! Neam îndărătnic şi stricat!
6  Pe Domnul îl răsplătiţi astfel! Popor nechibzuit şi fără înţelepciune! Nu este El oare Tatăl tău, care te-a făcut, Te-a întocmit, şi ţi-a dat fiinţă?
7  Adu-ţi aminte de zilele din vechime, Socoteşte anii, vârstă de oameni după vârstă de oameni, Întreabă pe tatăl tău, şi te va învăţa, Pe bătrânii tăi, şi îţi vor spune.
8  Când Cel Prea Înalt a dat o moştenire neamurilor, Când a despărţit pe copiii oamenilor, A pus hotare popoarelor, După numărul copiilor lui Israel,
9  Căci partea Domnului, este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moştenire.
10  El l-a găsit într-un ţinut pustiu, Într-o singurătate plină de urlete înfricoşate; L-a înconjurat, l-a îngrijit, şi l-a păzit ca lumina ochiului Lui.
11  Ca vulturul care îşi scutură cuibul, Sboară deasupra puilor, Îşi întinde aripile, îi ia, Şi-i poartă pe penele lui:
12  Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său, şi nu era nici un dumnezeu străin cu El.
13  L-a suit pe înălţimile ţării, şi Israel a mâncat roadele câmpului, I-a dat să sugă miere din stâncă, Untdelemnul care iese din stânca cea mai tare,
14  Untul de la vaci şi laptele oilor, Cu grăsimea mieilor, A berbecilor din Basan şi a ţapilor, Cu grăsimea grâului, şi ai băut vinul, sângele strugurelui.
15  Israel s-a îngrăşat, şi a asvârlit din picior; -Te-ai îngrăşat, te-ai îngroşat şi te-ai lăţit! Şi a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, A nesocotit Sînca mântuirii lui,
16  L-au întărîtat la gelozie prin dumnezei străini, L-au mâniat prin urîciuni;
17  Au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu Sunt dumnezei, Unor dumnezei pe care nu-i cunoşteau, Dumnezei noi, veniţi de curând, De care nu se temuseră părinţii voştri.
18  Ai părăsit Stânca cea care te-a născut, şi ai uitat pe Dumnezeul, care te-a întocmit.
19  Domnul a văzut lucrul acesta, şi S-a mâniat, S-a supărat pe fiii şi fiicele Lui.
20  El a zis: „Îmi voi ascunde Faţa de ei, şi voi vedea care le va fi sfârşitul, Căci Sunt un neam stricat, Şînt nişte copii necredincioşi.
21  Mi-au întărîtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu, M-au mâniat prin idolii lor deşerţi; Şi Eu îi voi întărîta la gelozie printr-un popor care nu este un popor. Îi voi mânia printr-un neam fără pricepere.
22  Căci focul mâniei Mele s-a aprins, şi va arde până în fundul locuinţei morţilor, Va nimici pământul şi roadele lui, Va arde temeliile munţilor.
23  Voi îngrămădi toate nenorocirile peste ei, Îmi voi arunca toate săgeţile împotriva lor.
24  Vor fi topiţi de foame, stinşi de friguri, şi de boli cumplite; Voi trimite în ei dinţii fiarelor sălbatice Şi otrava şerpilor.
25  Afară, vor pieri de sabie, şi înăuntru, vor pieri de groază: Şi tânărul şi fata, şi copilul de ţîţă ca şi bătrânul.
26  Voiam să zic: „Îi voi lua cu o suflare” Le voi şterge pomenirea dintre oameni!
27  Dar Mă tem de ocările vrăjmaşului, Mă tem ca nu cumva vrăjmaşii lor să se amăgească, şi să zică: „Mână noastră cea puternică, şi nu Domnul a făcut toate aceste lucruri”.
28  Ei nu Sunt un neam care şi-a perdut bunul simţ, şi nu-i pricepere în ei.
29  Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege, şi s-ar gândi la ce li se va întâmpla.
30  Cum ar urmări unul singur o mie din ei, şi cum ar pune doi pe fugă zece mii, Dacă nu i-ar fi vândut Stânca, Dacă nu i-ar fi vândul Domnul?
31  Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră, Vrăjmaşii noştri înşişi Sunt judecători în această privinţă.
32  Ci viţa lor este din sadul Sodomei Şi din ţinutul Gomorei; Strugurii lor Sunt struguri otrăviţi, Bobiţele lor Sunt amare;
33  Vinul lor este venin de şerpi, Este otravă cumplită de aspidă.
34  Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine, Pecetluit în comorile Mele?
35  A Mea este răzbunarea şi Eu voi răsplăti, Când va începe să le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor este aproape, şi ceea ce-i aşteaptă nu va zăbovi.” –
36  Domnul va judeca pe poporul Său, Dar va avea milă de robii Săi, Văzând că puterea le este sleită, şi că nu mai este nici rob nici slobod.
37  El va zice: „Unde Sunt dumnezeii lor, Stânca aceea care le slujea de adăpost,
38  Dumnezeii aceia care mâncau grăsimea jertfelor lor, care beau vinul jertfelor lor de băutură? Să se scoale, să vă ajute, şi să vă ocrotească!
39  Să ştiţi, deci, că Eu Sunt Dumnezeu, şi că nu este alt dumnezeu în afară de Mine; Eu dau viaţă şi Eu omor, Eu rănesc şi Eu tămăduiesc, şi nimeni nu poate scoate pe cineva din mâna Mea.
40  Căci Îmi ridic mâna spre cer, şi zic: „Cît este de adevărat că trăiesc în veci,
41  Atât este de adevărat că atunci când voi ascuţi fulgerul săbiei Mele, şi voi pune mâna să fac judecată, Mă voi răzbuna împotriva potrivnicilor Mei, şi voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc;
42  Sabia Mea le va înghiţi carnea, Şi-Mi voi îmbăta săgeţile de sânge, De sângele celor ucişi şi prinşi, Din capetele fruntaşilor vrăjmaşului.”
43  Neamuri, cântaţi laudele poporului Lui! Căci Domnul răzbună sângele robilor Săi, El Se răzbună împotriva potrivnicilor Săi, şi face ispăşire pentru ţara Lui, pentru poporul Lui.”
44  Moise a venit şi a rostit toate cuvintele cântării acesteia în faţa poporului; Iosua, fiul lui Nun, era cu el.
45  După ce a isprăvit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel,
46  le-a zis: „Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia.
47  Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viaţa voastră, şi prin aceasta vă veţi lungi zilele în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.
48  În aceeaşi zi, Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
49  „Suie-te pe muntele acesta Abarim, pe muntele Nebo în ţara Moabului, în faţa Ierihonului; şi priveşte ţara Canaanului pe care o dau în stăpânire copiilor lui Israel.
50  Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui, şi vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor şi a fost adăugat la poporul lui,
51  pentru că aţi păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, lângă apele Meriba, la Cades, în pustia Ţin, şi nu M-aţi sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel.
52  Tu vei vedea doar de departe ţara dinaintea ta; dar nu vei intra în ţara pe cre o dau copiilor lui Israel.”

Psalmul 95

Psalmi 95:1  Veniţi să cântăm cu veselie Domnului, şi să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre.
2  Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cântece în cinstea Lui!
3  Căci Domnul este un Dumnezeu mare, este un Împărat mare mai pesus de toţi dumnezeii.
4  El ţine în mână adâncimile pământului, şi vârfurile munţilor Sunt ale Lui.
5  A Lui este marea, El a făcut-o, şi mâinile Lui au întocmi uscatul:
6  veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!
7  Căci El este Dumnezeul nostru, şi noi Suntem poporul păşunei Lui, turma pe care o povăţuieşte mâna Lui… O! de aţi asculta azi glasul Lui!
8  „Nu vă împetriţi inima, ca la Meriba, ca în ziua de la Masa, în pustie,
9  unde părinţii voştri M-au ispitit, şi M-au încercat, măcarcă văzuseră lucrările Mele.
10  Patruzeci de ani M-am scârbit de neamul acesta, şi am zis: „Este un popor cu inima rătăcită; ei nu cunosc căile Mele.”
11  De aceea am jurat în mânia Mea: „Nu vom intra în odihna Mea!”

Fapte 19

Fapte 19:1  Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe cîţiva ucenici,
2  şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit cu toate că a fost dat un Duh Sfânt.”
3  Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?” le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.”
4  Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.”
5  Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus.
6  Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei, şi vorbeau în alte limbi, şi prooroceau.
7  Erau cam doisprezece bărbaţi de toţi.
8  În urmă, Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu, şi căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau.
9  Dar, fiindcă unii rămâneau împietriţi şi necredincioşi, şi vorbeau de rău Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despărţit pe ucenici de ei, şi a învăţat în fiecare zi pe norod în şcoala unuia numit Tiran.
10  Lucrul acesta a ţinut doi ani, aşa că toţi cei ce locuiau în Asia, Iudei şi Greci, au auzit Cuvântul Domnului.
11  Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel;
12  până acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri, care fuseseră atinse de trupul lui, şi-i lăsau boalele, şi ieşeau afară din ei duhurile rele.
13  Nişte exorcişti Iudei, care umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!”
14  Cei ce făceau lucrul acesta, erau şapte feciori ai lui Sceva, un preot Iudeu din cei mai de seamă.
15  Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi, cine Sunteţi?”
16  Şi omul, în care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi, şi i-a schingiuit în aşa fel, că au fugit goi şi răniţi din casa aceea.
17  Lucrul acesta a fost cunoscut de toţi Iudeii, de toţi Grecii care locuiau în Efes, şi i-a apucat frica pe toţi: şi Numele Domnului Isus era proslăvit.
18  Mulţi din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră.
19  Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii, şi-au adus cărţile, şi le-au ars, înaintea tuturor: preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi.
20  Cu atâta putere se răspândea şi se întărea Cuvântul Domnului.
21  După ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel şi-a pus de gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia şi Ahaia. „După ce voi merge acolo” îşi zicea el „trebuie să văd şi Roma.”
22  A trimis în Macedonia pe doi din ajutoarele lui, pe Timotei şi Erast, iar el a mai rămas câtăva vreme în Asia.
23  Pe vremea aceea, s-a făcut o mare tulburare cu privire la Calea Domnului.
24  Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple din argint de ale Dianei, şi aducea lucrătorilor săi nu puţin câştig cu ele.
25  I-a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeaşi meserie, şi le-a zis: „Oamenilor, ştiţi că bogăţia noastră atîrnă de meseria aceasta;
26  şi vedeţi şi auziţi că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat şi a abătut mult norod, şi zice că zeii făcuţi de mâni nu Sunt dumnezei.
27  Primejdia, care vine din acest fapt, nu este numai că meseria noastră cade în dispreţ; dar şi că templul marei zeiţe Diana este socotit ca o nimica, şi chiar măreţia aceleia, care este cinstită în toată Asia şi în toată lumea, este nimicită.”
28  Cuvintele acestea i-au umplut de mânie, şi au început să strige: „Mare este Diana Efesenilor!”
29  Toată cetatea s-a tulburat. Au năvălit cu toţii într-un gând în teatru, şi au luat cu ei pe Macedonenii Gaiu şi Aristarh, tovarăşii de călătorie ai lui Pavel.
30  Pavel voia să vină înaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii.
31  Chiar şi unii din mai marii Asiei, care-i erau prieteni, au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru.
32  Unii strigau una, alţii alta, căci adunarea era în învălmăşală, şi cei mai mulţi nici nu ştiau pentru ce se adunaseră.
33  Atunci au scos din norod pe Alexandru pe care Iudeii îl împingeau înainte. Alexandru a făcut semn cu mâna, şi voia să se apere înaintea norodului.
34  Dar când l-au cunoscut că este Iudeu, au strigat toţi într-un glas, timp de aproape două ceasuri: „Mare este Diana Efesenilor!”
35  Totuşi logofătul a potolit norodul şi a zis: „Bărbaţi Efeseni, cine este acela care nu ştie că cetatea Efesenilor este păzitoarea templului marei Diane şi a chipului ei căzut din cer?
36  Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliţi, şi să nu faceţi nimic cu pornire nechibzuită.
37  Căci aţi adus aici pe oamenii aceştia, care nu Sunt vinovaţi nici de jefuirea templului, nici de hulă împotriva zeiţei noastre.
38  Deci, dacă în adevăr, Dimitrie şi meşterii lui au să se plângă împotriva cuiva, Sunt zile de judecată, şi Sunt dregători; să se pîrască unii pe alţii.
39  Dar dacă umblaţi după altceva, se va Hotărâ într-o adunare legiuită.
40  Noi, de fapt, Suntem în primejdie să fim învinuiţi de răscoală pentru cele întâmplate astăzi, căci n-avem nici un temei, ca să putem îndreptăţi zarva aceasta.”
41  După aceste cuvinte, a dat drumul adunării.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *