14 Aprilie

Deuteronom 33-34

Deuteronom 33:1  Iată binecuvântarea cu care Moise, omul lui Dumnezeu, a binecuvântat pe copiii lui Israel, înainte de a muri.
2  El a zis: „Domnul a venit din Sinai, şi a răsărit peste ei din Seir, A strălucit din muntele Paran, şi a ieşit din mijlocul zecilor de mii de sfinţi, Având în dreapta Lui focul legii.
3  Da, El iubeşte popoarele; Toţi sfinţii Sunt în mâna Ta. Ei au stat la picioarele Tale, Au primit cuvintele Tale.
4  Moise ne-a dat legea, Moştenirea adunării lui Iacov.
5  El era împărat în Israel, Când se adunau căpeteniile poporului Şi seminţiile lui Israel.
6  Trăiască Ruben şi să nu moară, şi bărbaţii lui să fie mulţi la număr!”
7  Iată ce a zis despre Iuda: „Ascultă, Doamne, glasul lui Iuda, şi adu-l la poporul lui. Puternice să-i fie mâinile, şi să-i fii în ajutor împotriva vrăjmaşilor lui!”
8  Despre Levi a zis: „Tumim şi urim au fost încredinţaţi bărbatului Sfânt, Pe care l-ai ispitit la Masa, şi cu care Te-ai certat la apele Meriba.”
9  Levi a zis despre tatăl său şi despre mama sa: „Nu i-am văzut!” Şi despre fraţii lui: „Nu vă cunosc!” Iar de copii n-a vrut să mai ştie.” Căci ei păzesc Cuvântul Tău, şi ţin legământul Tău;
10  Ei învaţă pe Iacov poruncile Tale, şi pe Israel legea Ta; Ei pun tămâie sub nările Tale, şi ardere de tot pe altarul Tău.
11  Binecuvântează tăria lui, Doamne! Primeşte lucrarea mânilor lui! Frânge şalele potrivnicilor lui, şi vrăjmaşii lui să nu se mai scoale!”
12  Despre Beniamin a zis: „El este prea iubitul Domnului, El va locui la adăpost lângă Dînsul. Domnul îl va ocroti totdeauna, şi se va odihni între umerii Lui.”
13  Despre Iosif a zis: „Ţara lui va primi de la Domnul, ca semn de binecuvântare, Cel mai bun dar al cerului, roua, Cele mai bune ape care Sunt jos,
14  Cele mai bune roade ale soarelui, Cele mai bune roade ale fiecărei luni,
15  Cele mai bune roade din munţii cei vechi, Cele mai bune roade de pe dealurile cele veşnice,
16  Cele mai bune roade ale pământului şi din tot ce cuprinde el. Bunăvoinţa Celui ce S-a arătat în rug Să vină peste capul lui Iosif, Pe creştetul capului domnului fraţilor lui!
17  El are frumuseţea întâiului născut al taurului; Coarnele lui Sunt cum Sunt coarnele bivolului; Cu ele va împunge pe toate popoarele, Până la marginile pământului: Ele Sunt zecile de mii ale lui Efraim, Ele Sunt miile lui Manase.”
18  Despre Zabulon a zis: „Bucură-te, Zabuloane, de alergările tale, şi tu, Isahar, de corturile tale!
19  Ei vor chema popoarele pe munte; Acolo, vor aduce jertfe de dreptate, Căci vor suge bogăţia mării, şi comorile ascunse în nisip.”
20  Despre Gad a zis: „Binecuvântat să fie cine lărgeşte pe Gad: Gad se odihneşte ca un leu, şi sfîşie la braţe şi capete.
21  El a ales cea dintâi parte a ţării, Căci acolo stă ascunsă moştenirea legiuitorului; El a mers cu fruntaşii poporului, A adus la îndeplinire dreptatea Domnului, şi poruncile Lui faţă de Israel.”
22  Despre Dan a zis: „Dan este un pui de leu, care s-aruncă din Basan.”
23  Despre Neftali a zis: „Neftali, sătul de bunăvoinţă, şi copleşit cu binecuvântări de la Domnul, Ia în stăpânire partea de apus şi miazăzi!”
24  Despre Aşer a zis: „Binecuvântat să fie Aşer între copiii lui Israel! Plăcut să fie fraţilor lui, şi să-şi moaie piciorul în untdelemn!
25  Zăvoarele tale să fie din fier şi din aramă, şi puterea ta să ţină cât zilele tale!”
26  Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Israel, El trece pe ceruri ca să-ţi vină în ajutor, Trece cu măreţie pe nori.
27  Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost, şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare. El a izgonit pe vrăjmaş dinaintea ta şi a zis: „Nimiceşte-l.”
28  Israel este fără frică în locuinţa lui, Isvorul lui Iacov este deoparte Într-o ţară plină de grâu şi de must, şi cerul lui picură roua.
29  Ferice de tine, Israele! Cine este ca tine, Un popor mântuit de Domnul, Scutul care îţi dă ajutor, şi sabia care te face slăvit? Vrăjmaşii tăi vor face pe prietenii înaintea ta, şi tu vei călca peste înălţimile lor.”

Deuteronom 34:1  Moise s-a suit din câmpia Moabului pe muntele Nebo, pe vârful muntelui Pisga, în faţa Ierihonului. Şi Domnul i-a arătat toată ţara: de la Galaad până la Dan,
2  tot ţinutul lui Neftali, ţara lui Efraim şi Manase, toată ţara lui Iuda până la marea de apus,
3  partea de miazăzi, împrejurimile Iordanului, valea Ierihonului, cetatea finicilor, până la Ţoar.
4  Domnul i-a zis: „Aceasta este ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, zicând: „O voi da seminţei tale.” Ţi-am arătat ca s-o vezi cu ochii tăi; dar nu vei intra în ea.”
5  Moise, robul Domnului, a murit acolo, în ţara Moabului, după porunca Domnului.
6  Şi Domnul l-a îngropat în vale, în ţara Moabului, faţă în faţă cu Bet-Peor. Nimeni nu i-a cunoscut mormântul până în ziua de azi.
7  Moise era în vârstă de o sută douăzeci de ani când a murit; vederea nu-i slăbise, şi puterea nu-i trecuse.
8  Copiii lui Israel au plâns pe Moise treizeci de zile, în câmpia Moabului; şi zilele acelea de plâns şi de jale pentru Moise s-au sfârşit.
9  Iosua, fiul lui Nun, era plin de duhul înţelepciunii, căci Moise îşi pusese mâinile peste el. Copiii lui Israel au ascultat de el, şi au făcut potrivit cu poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul.
10  În Israel nu s-a mai ridicat prooroc ca Moise pe care Domnul să-l fi cunoscut faţă în faţă.
11  Nici unul nu poate fi pus alături de el, în ce priveşte toate semnele şi minunile pe care a trimis Dumnezeu să le facă în ţara Egiptului împotriva lui Faraon, împotriva supuşilor lui şi împotriva întregii ţări,
12  şi în ce priveşte toate semnele înfricoşătoare pe care le-a făcut Moise cu mână tare înaintea întregului Israel.

Psalmul 96

Psalmi 96:1  Cântaţi Domnului o cântare nouă! Cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului!
2  Cântaţi Domnului, binecuvântaţi Numele Lui, vestiţi din zi în zi mântuirea Lui!
3  Povestiţi printre neamuri slava Lui, printre toate popoarele minunile Lui!
4  Căci omul este mare şi foarte vrednic de laudă. El este mai de temut decât toţi dumnezeii.
5  Căci toţi dumnezeii popoarelor Sunt nişte idoli, dar Domnul a făcut cerurile.
6  Strălucirea şi măreţia Sunt înaintea Feţei Lui, slava şi podoaba Sunt în locaşul Lui cel Sfânt.
7  Familiile popoarelor, daţi Domnului, daţi Domnului slavă şi cinste!
8  Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui! Aduceţi daruri de mâncare, şi intraţi în curţile Lui!
9  Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte, tremuraţi înaintea Lui, toţi locuitorii pământului!
10  Spuneţi printre neamuri: „Domnul împărăţeşte! De aceea lumea este tare, şi nu se clatină.” Domnul judecă popoarele cu dreptate.
11  Să se bucure cerurile, şi să se veselească pământul; să mugească marea cu tot ce cuprinde ea!
12  Să tresalte câmpia, cu tot ce e pe ea, toţi copacii pădurii să strige de bucurie
13  înaintea Domnului! Căci El vine, vine să judece pământul. El va judeca lumea cu dreptate, şi popoarele după credincioşia Lui.

Fapte 20

Fapte 20:1  Când a încetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici, şi, după ce le-a dat sfaturi, şi-a luat ziua bună de la ei, şi a plecat în Macedonia.
2  A străbătut ţinutul acesta, şi a dat ucenicilor o mulţime de sfaturi. Apoi a venit în Grecia,
3  unde a rămas trei luni. Era gata să plece cu corabia în Siria, dar Iudeii i-au întins curse. Atunci s-a Hotărât să se întoarcă prin Macedonia.
4  Avea ca tovarăşi până în Asia pe: Sopater din Berea, fiul lui Pir, Aristarh şi Secund din Tesalonic, Gaiu din Derbe, Timotei, precum şi Tihic şi Trofim care erau din Asia.
5  Aceştia au luat-o înainte, şi ne-au aşteptat la Troa.
6  Iar noi, după zilele praznicului Azimilor, am plecat cu corabia din Filipi, şi, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am stat şapte zile.
7  În ziua dintâi a săptămânii, eram adunaţi la olaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor, şi şi-a lungit vorbirea până la miezul nopţii.
8  În odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini.
9  Şi un tânăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit deabinelea în timpul lungei vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea, şi a fost ridicat mort.
10  Dar Pavel s-a pogorât, s-a repezit spre el, l-a luat în braţe şi a zis: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.”
11  După ce s-a suit iarăşi, a frînt pâinea, a cinat, şi a mai vorbit multă vreme până la ziuă. Apoi a plecat.
12  Flăcăul a fost adus viu, şi lucrul acesta a fost pricina unei mari mângîieri.
13  Noi am venit înaintea lui Pavel la corabie, şi am plecat cu corabia la Asos, unde ne învoiserăm să ne întâlnim din nou; pentru că el trebuia să facă drumul pe jos.
14  Când s-a întâlnit cu noi în Asos, l-am luat în corabie, şi ne-am dus la Mitilene.
15  De aici am mers pe mare, şi a doua zi am ajuns în faţa insulei Chios. În ziua următoare, deabea am atins Samos, ne-am oprit în Troghilion, şi a doua zi am venit la Milet.
16  Pavel se Hotărâse să treacă pe lângă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu peardă vremea în Asia; căci se grăbea ca, dacă-i va fi cu putinţă, să fie în Ierusalim de ziua Cincizecimii.
17  Însă din Milet, Pavel a trimis la Efes, şi a chemat pe presbiterii Bisericii.
18  Când au venit la el, le-a zis: „Ştiţi cum m-am purtat cu voi în toată vremea, din ziua dintâi, în care am pus piciorul pe pământul Asiei.
19  Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrămi, şi în mijlocul încercărilor pe care mi le ridicau uneltirile Iudeilor.
20  Ştiţi că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos, şi nu m-am temut să vă propovăduiesc şi să vă învăţ înaintea norodului şi în case,
21  şi să vestesc Iudeilor şi Grecilor: pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos.
22  Şi acum, iată că, împins de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo.
23  Numai, Duhul Sfânt mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.
24  Dar eu nu ţin numai decât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfîrşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evaghelia harului lui Dumnezeu.
25  Şi acum, ştiu că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia, în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăţia lui Dumnezeu.
26  De aceea vă mărturisesc astăzi, că Sunt curat de sângele tuturor.
27  Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.
28  Luaţi seama, deci, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi (Sau: priveghetori.), ca să păstoriţi Biserica Domnului pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.
29  Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma;
30  şi se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.
31  De aceea vegheaţi, şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi nopate, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrămi pe fiecare din voi.
32  Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte, şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi.
33  N-am rîvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva.
34  Singuri ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine.
35  În toate privinţele v-am dat o pildă, şi v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi, şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuşi a zis: „Este mai ferice să dai decât să primeşti.”
36  După ce a vorbit asfel, a îngenuncheat, şi s-a rugat împreună cu ei toţi.
37  Şi au izbucnit cu toţii în lacrămi, au căzut pe grumazul lui Pavel, şi l-au sărutat.
38  Căci erau întristaţi mai ales de vorba pe care le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea faţa. Şi l-au petrecut până la corabie.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *