15 Aprilie

Iosua 1

Iosua 1:1  După moartea lui Moise, robul Domnului, Domnul i-a zis lui Iosua, fiul lui Nun, slujitorul lui Moise:
2  „Robul Meu Moise a murit: acum, scoală-te, treci Iordanul acesta, tu şi tot poporul acesta, şi intraţi în ţara pe care o dau copiilor lui Israel.
3  Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru, vi-l dau, cum am spus lui Moise.
4  Ţinutul vostru se va întinde de la pustie şi Liban până la râul cel mare, râul Eufrat, toată ţara Hetiţilor, şi până la marea cea mare, spre apusul soarelui.
5  Nimeni nu va putea să stea împotriva ta, cât vei trăi. Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.
6  Întăreşte-te şi îmbărbătează-te, căci tu vei da în stăpânire poporului acestuia ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da.
7  Întăreşte-te numai, şi îmbărbătează-te, lucrând cu credincioşie după toată legea pe care ţi-a dat-o robul Meu Moise; nu te abate de la ea nici la dreapta nici la stânga, ca să isbuteşti în tot ce vei face.
8  Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbîndi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune.
9  Nu ţi-am dat Eu oare porunca aceasta: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te? Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face.”
10  Iosua a dat căpeteniilor oştirii poporului următoarea poruncă:
11  „Treceţi prin tabără, şi iată ce să porunciţi poporului: „Pregătiţi-vă merinde, căci peste trei zile veţi trece Iordanul acesta ca să mergeţi să cuceriţi ţara pe care v-o dă în stăpânire Domnul, Dumnezeul vostru.”
12  Iosua a zis Rubeniţilor, Gadiţilor şi jumătăţii din seminţia lui Manase:
13  „Aduceţi-vă aminte ce v-a poruncit Moise, robul Domnului, când a zis: „Domnul, Dumnezeul vostru, v-a dat odihnă, şi v-a dat ţara aceasta.
14  Nevestele voastre, pruncii voştri şi vitele voastre să rămână în ţara pe care v-a dat-o Moise dincoace de Iordan; dar voi toţi bărbaţii voinici, să treceţi înarmaţi înaintea fraţilor voştri, şi să-i ajutaţi,
15  până ce Domnul va da odihnă fraţilor voştri ca şi vouă, şi până ce vor fi şi ei în stăpânirea ţării pe care le-o dă Domnul, Dumnezeul vostru. Apoi să vă întoarceţi să stăpâniţi ţara care este moşia voastră, şi pe care v-a dat-o Moise, robul Domnului, dincoace de Iordan, spre răsăritul soarelui.”
16  Ei au răspuns lui Iosua, şi au zis: „Vom face tot ce ne-ai poruncit, şi ne vom duce ori unde ne vei trimite.
17  Te vom asculta în totul, cum am ascultat pe Moise. Numai Domnul, Dumnezeul tău, să fie cu tine, cum a fost cu Moise!
18  Orice om care se va răzvrăti împotriva poruncii tale, şi care nu va asculta de tot ce-i vei porunci, să fie pedepsit cu moartea! Întăreşte-te numai, şi îmbărbătează-te!”

Psalmul 97

Psalmi 97:1  Domnul împărăţeşte: să se veselească pământul, şi să se bucure ostroavele cele multe!
2  Norii şi negura îl înconjoară, dreptatea şi judecata Sunt temelia scaunului Său de domnie.
3  Înaintea Lui merge focul, şi arde de jur împrejur pe potrivnicii Lui.
4  Fulgerile Lui luminează lumea: pământul Îl vede şi se cutremură.
5  Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului, înaintea Domnului întregului pământ.
6  Cerurile vestesc dreptatea Lui, şi toate popoarele văd slava Lui.
7  Sunt ruşinaţi, toţi cei ce slujesc icoanelor, şi care se fălesc cu idolii: toţi dumnezeii se închină înaintea Lui.
8  Sionul aude lucrul acesta, şi se bucură, se veselesc fiicele lui Iuda de judecăţile Tale, Doamne!
9  Căci Tu, Doamne, Tu eşti Cel Prea Înalt peste tot pământul, Tu eşti prea înălţat mai presus de toţi dumnezeii.
10  Urîţi răul, cei ce iubiţi pe Domnul! El păzeşte sufletele credincioşilor Lui, şi-i izbăveşte din mâna celor răi.
11  Lumina este semănată pentru cel neprihănit, şi bucuria pentru cei cu inima curată.
12  Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul, şi măriţi prin laudele voastre sfinţenia Lui!

Fapte 21

Fapte 21:1  După ce ne-am smuls din braţele lor, am plecat pe apă, şi ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos, şi de acolo la Patara.
2  Am găsit o corabie, care avea să treacă în Fenicia, ne-am suit în ea, şi am plecat.
3  Am trecut prin faţa insulei Cipru, am lăsat-o la stânga, şi ne-am urmat drumul spre Siria; apoi ne-am dat jos în Tir, unde avea să se descarce corabia.
4  Acolo am găsit pe ucenici, şi am rămas şapte zile. Ucenicii, prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim.
5  Dar când s-au împlinit zilele, am plecat, şi ne-am văzut de drum; şi ne-au petrecut toţi, cu nevestele şi copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat pe mal, şi ne-am rugat.
6  Apoi ne-am luat ziua bună unii de la alţii, şi noi ne-am suit în corabie iar ei s-au întors acasă.
7  După ce ne-am isprăvit călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am urat de bine fraţilor, şi am stat la ei o zi.
8  A doua zi, am plecat şi am ajuns la Cezarea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul, care era unul din cei şapte, şi am găzduit la el.
9  El avea patru fete fecioare care prooroceau.
10  Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un prooroc, numit Agab, s-a pogorât din Iudea,
11  şi a venit la noi. A luat brâul lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mâinile şi a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: „Aşa vor lega Iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brâul acesta, şi-l vor da în mâinile Neamurilor.”
12  Când am auzit lucrul acesta, atât noi cât şi cei de acolo am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim.
13  Atunci Pavel a răspuns: „Ce faceţi de plângeţi aşa, şi-mi rupeţi inima? Eu Sunt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să şi mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.”
14  Dacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n-am mai stăruit, şi am zis: „Facă-se voia Domnului!”
15  După zilele acelea, ne-am pregătit de plecare, şi ne-am suit la Ierusalim.
16  Cîţiva ucenici din Cezarea au venit şi ei cu noi, şi ne-au dus la unul numit Mnason, din Cipru, vechi ucenic, la care aveam să găzduim.
17  Când am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-am primit cu bucurie.
18  A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov, şi toţi presbiterii s-au adunat acolo.
19  După ce le-a dat ziua bună, le-a istorisit cu deamăruntul ce făcuse Dumnezeu în mijlocul Neamurilor prin slujba lui.
20  Când l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi i-au zis: „Vezi, frate, câte mii de Iudei au crezut, şi toţi Sunt plini de râvnă pentru Lege.
21  Dar ei au auzit despre tine că înveţi pe toţi Iudeii, care trăiesc printre Neamuri, să se lepede de Moise, că le zici să nu-şi taie copiii împrejur, şi să nu trăiască potrivit cu obiceiurile.
22  Ce este de făcut? Negreşit, mulţimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit.
23  Deci, fă ce-ţi vom spune noi. Avem aici patru bărbaţi, care au făcut o juruinţă.
24  Ia-i cu tine, curăţeşte-te împreună cu ei, şi cheltuieşte tu pentru ei, ca să-şi radă capul. Şi astfel vor cunoaşte toţi că nu este nimic adevărat din cele ce au auzit despre tine, ci că şi tu umbli întocmai după rânduială, şi păzeşti Legea.
25  Cu privire la Neamurile, care au crezut, noi am Hotărât şi le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace zugrumate şi de curvie.”
26  Atunci Pavel a luat pe oamenii aceia, s-a curăţit, şi a intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească sfârşitul zilelor curăţirii când se va aduce jertfă pentru fiecare din ei.
27  Către sfârşitul celor şapte zile, Iudeii din Asia, când au văzut pe Pavel în Templu, au întărîtat tot norodul, au pus mâinile pe el,
28  şi au început să strige: „Bărbaţi Israeliţi, daţi ajutor! Iată omul, care propovăduieşte pretutindeni şi în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii şi împotriva locaşului acestuia; ba, încă a vârît şi pe nişte Greci în Templu, şi a spurcat acest locaş Sfânt.”
29  În adevăr, văzuseră mai înainte pe Trofim Efeseanul, împreună cu el în cetate, şi credeau că Pavel îl băgase în Templu.
30  Toată cetatea s-a pus în mişcare, şi s-a strâns norodul din toate părţile. Au pus mâna pe Pavel, şi l-au scos afară din Templu, ale cărui uşi au fost încuiate îndată.
31  Pe când cercau să-l omoare, s-a dus vestea la căpitanul oastei că tot Ierusalimul s-a tulburat.
32  Acesta a luat îndată ostaşi şi sutaşi, şi a alergat la ei. Când au văzut pe căpitan şi pe ostaşi, au încetat să mai bată pe Pavel.
33  Atunci căpitanul s-a apropiat, a pus mâna pe el, şi a poruncit să-l lege cu două lanţuri. Apoi a întrebat cine este şi ce a făcut.
34  Dar unii strigau într-un fel, alţii într-alt fel prin mulţime; fiindcă nu putea, deci, să înţeleagă adevărul, din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă în cetăţuie.
35  Când a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostaşi, din pricina îmbulzelii norodului întărîtat;
36  căci mulţimea norodului se ţinea după el, şi striga: „La moarte cu el!”
37  Tocmai când era să fie băgat în cetăţuie, Pavel a zis căpitanului: „Îmi este îngăduit să-ţi spun ceva?” Căpitanul a răspuns: „Ştii greceşte?
38  Nu cumva eşti Egipteanul acela, care s-a răsculat acum în urmă, şi a dus în pustie pe cei patru mii de tîlhari?”
39  „Eu Sunt Iudeu” a spus Pavel „din Tarsul din Cilicia, cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc norodului.”
40  După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat în picioare pe trepte, şi a făcut semn norodului cu mâna. S-a făcut o mare tăcere, şi Pavel le-a vorbit în limba evreiască astfel:


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *