16 Aprilie – Meditația zilei

Matei 22:3 A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină.

O invitaţie. Ca atâtea altele. „Veniţi la nuntă!” O invitaţie intersectându-se cu programele şi agendele noastre. Programe supra-încărcate! Asta avem cu toţii! Atât de multe oferte şi atât de puţin timp! Atâtea oferte şi aşa de puţină pricepere de-a alege ceea ce este important!

În paleta de invitaţii, o invitaţie la nuntă nu este chiar atât de importantă. Desigur, părinţii mirilor îşi împărtăşesc bucuria cu rudeniile şi prietenii. Cei invitaţi anticipează şi ei întâlnirea unor prieteni sau rudenii pe care nu i-au văzut de mult. Va fi nu doar întâlnirea, dar va fi voie bună, petrecere, muzică, mâncare, şi la unii… băutură! Prea multă băutură! Dar în comparaţie cu un examen, cu o operaţie chirurgicală, cu o nevoie proprie stringentă, cu o înmormântare, o invitaţie la nuntă…

Că să mergi la o nuntă nu-ţi trebuie decât.. să vrei! Şi desigur, un cadou! În alegerea oricărui lucru, controlul este la noi. Păstrăm ce ne convine şi abandonăm ce nu ne convine. Alegerea este a noastră. Dar ce uşor este cu programele noastre încărcate şi lipsa de discernământ să trecem cu vederea invitaţii importante! Într-o lume în care ni se spune mereu câte drepturi avem dar mai puţin despre privilegii şi responsabilităţi, noi alegem lucruri care să se potrivească cu interesele noastre. Dumnezeu ne spune „pune-mă pe mine pe locul unu!” dar noi am ales deja locul unu pentru noi. Dumnezeu este mereu împins la periferia intereselor noastre. Îl vom aminti în treacăt la nevoie… Dumnezeu are la dispoziţia Sa întreaga veşnicie… El poate să aştepte! Viaţa noastră este limitată, de aceea, noi mai întâi!

Problema cea mai dificilă a alegerii nu constă în faptul că noi am avea de ales între bine şi rău, între alb şi negru. Problema este mult mai complicată. Alegerea o facem între ceea ce este bine şi ceea ce este BINE. Bine este berechet, BINE este doar Unul, şi acela este o persoană! Adesea „binele” devine cel mai redutabil duşman al „foarte bine”-lui. La noi răul este echivalent cu comiterea unui păcat, da probabil că ar trebui să privim dintr-o cu totul altă perspectivă la rău: răul este trăirea unui bine sub binele maxim.

„Merge şi astfel!” nu este rău neaparat, deoarece… merge! Deocamdată! Şi nu o dată am văzut oameni care, mulţumindu-se cu superficialul, au ajuns la o poziţie neutră. Şi într-o lume în continuă mişcare, dacă nu înaintezi dai înapoi cu siguranţă!

Invitaţia lui Dumnezeu nu poate fi trecută la capitolul „diverse”, unde trecem lucrurile la care dacă ajungem bine, dacă nu, nici o pierdere. Dacă Dumnezeu nu este mai întâi, s-ar putea ca să nu fie niciodată!

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.