19 Aprilie

Iosua 10-11

Iosua 10:1  Adoni-Ţedec, împăratul Ierusalimului, a aflat că Iosua pusese mâna pe Ai şi o nimicise cu desăvârşire, că făcuse cetăţii Ai şi împăratului ei cum făcuse Ierihonului şi împăratului lui, şi că locuitorii Gabaonului făcuseră pace cu Israel şi erau în mijlocul lor.
2  Atunci i-a fost foarte mare frică; fiindcă Gabaon era o cetate mare ca una din cetăţile împărăteşti, mai mare chiar decât Ai, şi toţi bărbaţii ei erau viteji.
3  Adoni-Ţedec, împăratul Ierusalimului, a trimis să spună lui Hoham, împăratul Hebronului, lui Piream, împăratul Iarmutului, lui Iafia, împăratul Lachisului, şi lui Debir, împăratul Eglonului:
4  „Suiţi-vă la mine, şi ajutăţi-mă, ca să batem Gabaonul, căci a făcut pace cu Iosua şi cu copiii lui Israel”.
5  Cei cinci împăraţi ai Amoriţilor: împăratul Ierusalimului, împăratul Hebronului, împăratul Iarmutului, împăratul Lachisului, şi împăratul Eglonului, s-au adunat astfel şi s-au suit împreună cu toate oştile lor; au venit şi au tăbărât lângă Gabaon, şi au început să lupte împotriva lui.
6  Oamenii din Gabaon au trimis să spună lui Iosua, în tabăra din Ghilgal: „Nu părăsi pe robii tăi, suie-te la noi în grabă, izbăveşte-ne, dă-ne ajutor; căci toţi împăraţii Amoriţilor, care locuiesc pe munte, s-au strâns împotriva noastră”.
7  Iosua s-a suit din Ghilgal, el şi toţi oamenii de război cu el, şi toţi cei viteji.
8  Domnul i-a zis lui Iosua: „Nu te teme de ei, căci îi dau în mâinile tale, şi nici unul din ei nu va putea să stea împotriva ta”.
9  Iosua a venit fără veste peste ei, după ce a mers toată noaptea de la Ghilgal.
10  Domnul i-a pus în învălmăşeală dinaintea lui Israel; şi Israel le-a pricinuit o mare înfrângere la Gabaon, i-a urmărit pe drumul care suie la Bet-Horon, şi i-a bătut până la Azeca şi până la Macheda.
11  Pe când fugeau ei dinaintea lui Israel, şi se pogorau din Bet-Horon, Domnul a făcut să cadă din cer peste ei nişte pietre mari până la Azeca, şi au pierit; cei ce au murit de pietrele grindinei au fost mai mulţi decât cei ucişi cu sabia de copiii lui Israel.
12  Atunci Iosua a vorbit Domnului, în ziua când a dat Domnul pe Amoriţi în mâinile copiilor lui Israel şi a zis în faţa lui Israel: „Opreşte-te, soare, asupra Gabaonului, şi tu, lună, asupra văii Aialonului!”
13  Şi soarele s-a oprit, şi luna şi-a întrerupt mersul, Până ce poporul şi-a răzbunat pe vrăjmaşii lui. Lucrul acesta nu este scris oare în Cartea Dreptului? Soarele s-a oprit în mijlocul cerului, şi nu s-a grăbit să apună, aproape o zi întreagă.
14  N-a mai fost nici o zi ca aceea, nici înainte nici după aceea, când Domnul să fi ascultat glasul unui om; căci Domnul lupta pentru Israel.
15  Şi Iosua şi tot Israelul împreună cu el, s-a întors în tabără la Ghigal.
16  Cei cinci împăraţi au fugit, şi s-au ascuns într-o peşteră la Macheda.
17  S-a spus lucrul acesta lui Iosua, zicând: „Cei cinci împăraţi se află ascunşi într-o peşteră la Macheda”.
18  Iosua a zis: „Prăvăliţi nişte pietre mari la intrarea peşterii, şi puneţi nişte oameni să-i păzească.
19  Şi voi nu vă opriţi, ci urmăriţi pe vrăjmaşii voştri, şi bateţi-i pe dinapoi; nu-i lăsaţi să intre în cetăţile lor, căci Domnul, Dumnezeul vostru, i-a dat în mâinile voastre.”
20  După ce Iosua şi copiii lui Israel le-au pricinuit o foarte mare înfrângere, şi i-au bătut cu desăvârşire, cei ce au putut scăpa au intrat în cetăţile întărite,
21  şi tot poporul s-a întors liniştit în tabără la Iosua în Macheda, fără ca cineva să fi crîcnit cu limba lui împotriva copiilor lui Israel.
22  Iosua a zis atunci: „Deschideţi intrarea peşterii, scoateţi afară din ea pe cei cinci împăraţi, şi aduceţi-i la mine.”
23  Ei au făcut aşa, şi au adus la el pe cei cinci împăraţi, pe care-i scoseseră din peşteră: pe împăratul Ierusalimului, pe împărtul Hebronului, pe împăratul Iarmutului, pe împăratul Lachisului, şi pe împăratul Eglonului.
24  După ce au adus pe aceşti împăraţi înaintea lui Iosua, Iosua a chemat pe toţi bărbaţii lui Israel şi a zis căpeteniilor oamenilor de război, care merseseră cu el: „Apropiaţi-vă şi puneţi-vă picioarele pe grumajii împăraţilor acestora.” Ei s-au apropiat, şi au pus picioarele pe grumajii lor.
25  Iosua le-a zis: „Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi, ci întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă, căci aşa va face Domnul tuturor vrăjmaşilor voştri împotriva cărora vă veţi lupta”.
26  După aceea Iosua i-a lovit, şi i-a omorât; i-a spânzurat de cinci copaci, şi au rămas spânzuraţi de copaci până seara.
27  Pe la apusul soarelui, Iosua a poruncit să-i pogoare din copaci, i-au aruncat în peştera în care se ascunseseră, şi au pus la intrarea peşterii nişte pietre mari, care au rămas acolo până în ziua de azi.
28  Iosua a luat Macheda chiar în ziua aceea, şi a trecut-o prin ascuţişul săbiei; a nimicit cu desăvârşire pe împărat, cetatea şi pe toţi cei ce se aflau în ea; n-a lăsat să scape nici unul, şi împăratului din Macheda i-a făcut cum făcuse împăratului Ierihonului.
29  Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, a trecut din Macheda la Libna, şi a dat luptă împotriva Libnei.
30  Domnul a dat-o şi pe ea, împreună cu împăratul ei, în mâinile lui Israel, şi a trecut-o prin ascuţişul săbiei, pe ea şi pe toţi cei ce se găseau în ea; n-a lăsat să scape nici unul, şi a făcut împăratului ei cum făcuse împăratului Ierihonului.
31  Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, a trecut din Libna în Lachis, a tăbărât înaintea ei, şi a început lupta împotriva ei.
32  Domnul a dat cetatea Lachis în mâinile lui Israel, care a luat-o a doua zi, şi a trecut-o prin ascuţişul săbiei, pe ea şi pe toţi cei ce se aflau în ea, cum făcuse cu Libna.
33  Atunci Horam, împăratul Ghezerului, s-a suit ca să dea ajutor Lachisului. Iosua l-a bătut, pe el şi pe poporul lui, fără să lase pe cineva să scape.
34  Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, a trecut din Lachis la Eglon; au tăbărât înaintea ei, şi au început lupta.
35  Au luat-o în aceeaşi zi, şi au trecut-o prin ascuţişul săbiei, pe ea şi pe toţi cei ce se aflau în ea; Iosua a nimicit-o cu desăvârşire chiar în ziua aceea, cum făcuse cu Lachis.
36  Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, s-a suit din Eglon la Hebron, şi au început lupta împotriva lui.
37  L-au luat, şi l-au trecut prin ascuţişul săbiei, pe el, pe împăratul lui, toate cetăţile care ţineau de el, şi pe toţi cei ce se aflau în el; Iosua n-a lăsat pe nici unul să scape, cum făcuse cu Eglonul, şi l-a nimicit cu desăvârşire împreună cu toţi cei ce se aflau în el.
38  Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, s-a îndreptat împotriva Debirului, şi a început lupta împotriva lui.
39  L-a luat, pe el, pe împăratul lui, şi toate cetăţile care ţineau de el; le-au trecut prin ascuţişul săbiei, şi au nimicit cu desăvârşire pe toţi cei ce se aflau în ele, fără să lase să scape vreunul; Iosua a făcut Debirului şi împăratului lui cum făcuse Hebronului şi cum făcuse Libnei şi împăratului ei.
40  Iosua a bătut astfel toată ţara, muntele, partea de miazăzi, câmpia şi costişele, şi a bătut pe toţi împăraţii; n-a lăsat să scape nimeni, şi a nimicit cu desăvârşire tot ce avea suflare, cum poruncise Domnul, Dumnezeul lui Israel.
41  Iosua i-a bătut de la Cades-Barnea până la Gaza, a bătut toată ţara Gosen până la Gabaon.
42  Iosua a luat în acelaşi timp pe toţi împăraţii aceia şi ţara lor, căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, lupta pentru Israel.
43  Şi Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, s-a întors în tabără la Ghilgal. Mare bătălie la apele Merom.

Iosua 11:1  Iabin, împăratul Haţorului, auzind de aceste lucruri, a trimis soli la Iobab, împăratul Madonului, la împăratul Şimronului, la împăratul Acşafului,
2  la împăraţii care erau la miazănoapte de munte, în câmpia de la miazăzi de Chineret, în vale, şi pe înălţimile Dorului la apus,
3  Canaaniţilor de la răsărit şi de la apus, Amoriţilor, Hetiţilor, Fereziţilor, Iebusiţilor în munte, şi Heviţilor la poalele Hermonului în ţara Miţpa.
4  Au ieşit, ei şi toate oştirile lor împreună cu ei, alcătuind un popor fără număr, ca nisipul care este pe marginea mării, şi având cai şi care în foarte mare număr.
5  Toţi împăraţii aceştia au Hotărât un loc de întâlnire, şi au venit de au tăbărât împreună la apele Merom, ca să lupte împotriva lui Israel.
6  Domnul i-a zis lui Iosua: „Nu te teme de ei, căci mâine, pe vremea aceasta, îi voi da bătuţi pe toţi înaintea lui Israel. Cailor să le tai vinele picioarelor, iar carele lor să le arzi în foc”.
7  Iosua, cu toţi oamenii lui de război, au venit pe neaşteptate peste ei la apele Merom, şi s-au năpustit în mijlocul lor.
8  Domnul i-a dat în mâinile lui Israel; ei i-au bătut şi i-au urmărit până la Sidonul cel mare, până la Misrefot-Maim, şi până în valea Miţpa la răsărit; i-au bătut, fără să lase să scape vreunul.
9  Iosua le-a făcut cum îi spusese Domnul: cailor le-a tăiat vinele picioarelor, iar carele lor le-a ars în foc.
10  La întoarcere, şi în acelaşi timp, Iosua a luat Haţorul, şi a trecut prin sabie pe împăratul lui. Haţorul era mai înainte capitala tuturor acestor împărăţii.
11  Au trecut prin ascuţişul săbiei şi au nimicit cu desăvârşire pe toţi cei ce se găseau în el: n-a rămas nimic din ce avea suflare de viaţă, şi au pus foc Haţorului.
12  Iosua a luat, de asemenea, toate cetăţile împăraţilor acelora, şi pe toţi împăraţii lor i-a trecut prin ascuţişul săbiei, şi i-a nimicit cu desăvârşire, cum poruncise Moise, robul Domnului.
13  Dar Israel n-a ars nici una din cetăţile aşezate pe dealuri, afară numai de Haţor, care a fost ars de Iosua.
14  Copiii lui Israel au păstrat pentru ei toată prada cetăţilor acelora şi vitele; dar au trecut prin ascuţişul săbiei pe toţi oamenii, până i-au nimicit, fără să lase ceva din ce are suflare de viaţă.
15  Iosua a împlinit poruncile date de Domnul robului Său Moise, şi de Moise lui Iosua; n-a lăsat nimic neîmplinit din tot ce poruncise lui Moise Domnul.
16  Astfel Iosua a luat toată ţara aceasta, muntele, toată partea de miazăzi, toată ţara Gosen, valea, câmpia, muntele lui Israel şi văile lui,
17  de la muntele cel pleşuv care se înalţă spre Seir până la Baal-Gad, în valea Libanului, la poalele muntelui Hermon. A luat pe toţi împăraţii lor, i-a bătut şi i-a omorât.
18  Războiul pe care l-a purtat Iosua împotriva tuturor acestor împăraţi, a ţinut multă vreme.
19  N-a rămas nici o cetate, care să fi făcut pace cu copiii lui Israel, în afară de Heviţi, care locuiau în Gabaon; pe toate le-au luat prin luptă.
20  Căci Domnul a îngăduit ca popoarele acelea să-şi împetrească inima şi să lupte împotriva lui Israel, pentru ca Israel să le nimicească cu desăvârşire, fără să aibă milă de ele, şi să le nimicească, după cum poruncise lui Moise Domnul.
21  În acelaşi timp, Iosua a pornit, şi a nimicit pe Anachimi, din muntele Hebronului, din Debir, din Anab, din tot muntele lui Iuda şi din tot muntele lui Israel; Iosua i-a nimicit cu desăvârşire, împreună cu cetăţile lor.
22  N-au rămas deloc Anachimi în ţara copiilor lui Israel; n-au rămas decât la Gaza, la Gat şi la Asdod.
23  Iosua a pus stăpânire, deci, pe toată ţara, potrivit cu tot ce spusese lui Moise Domnul. Şi Iosua a dat-o de moştenire lui Israel, fiecăruia i-a dat partea lui, după seminţiile lor. Apoi ţara s-a odihnit de război.

Psalmul 101

Psalmi 101:1  (Un psalm al lui David.) Voi cânta bunătatea şi dreptatea; Ţie, Doamne, Îţi voi cânta.
2  Mă voi purta cu înţelepciune pe o cale neprihănită. Când vei veni la mine? -Voi umbla cu inima fără prihană, în mijlocul casei mele.
3  Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei; urăsc purtarea păcătoşilor; ea nu se va lipi de mine.
4  Inima stricată se va depărta de mine; nu vreau să cunosc pe cel rău.
5  Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici; pe cel cu priviri trufaşe şi cu inima îngîmfată, nu-l voi suferi.
6  Voi avea ochii îndreptaţi asupra credincioşilor din ţară, ca să locuiască lângă mine; cel ce umblă pe o cale fără prihană acela îmi va sluji.
7  Cel ce se dedă la înşelăciune nu va locui în casa mea; cel ce spune minciuni nu va sta înaintea mea.
8  În fiecare dimineaţă voi nimici pe toţi cei răi din ţară, ca să stîrpesc din cetatea Domnului pe toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea.

Fapte 26

Fapte 26:1  Agripa i-a zis lui Pavel: „Ai voie să te aperi!” Pavel a întins mâna, şi a început să se apere astfel:
2  „Mă socotesc fericit, împărate Agripa, că am să mă apăr astăzi înaintea ta, pentru toate lucrurile de care Sunt pîrît de Iudei;
3  căci tu cunoşti foarte bine toate obiceiurile şi neînţelegerile lor. De aceea, te rog să mă asculţi cu îngăduinţă.
4  Viaţa mea, din cele dintâi zile ale tinereţii mele, este cunoscută de toţi Iudeii, pentru că am petrecut-o în Ierusalim, în mijlocul neamului meu.
5  Dacă vor să mărturisească, ei ştiu de la început că am trăit, ca Fariseu, după cea mai îngustă partidă a religiunii noastre.
6  Şi acum, Sunt dat în judecată, pentru nădejdea făgăduinţei pe care a făcut-o Dumnezeu părinţilor noştri,
7  şi a cărei împlinire o aşteaptă cele douăsprezece seminţii ale noastre, care slujesc necurmat lui Dumnezeu, zi şi noapte. Pentru această nădejde împărate, Sunt pîrît eu de Iudei!
8  Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu înviază morţii?
9  Şi eu, ce-i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret,
10  şi aşa am şi făcut în Ierusalim. Am aruncat în temniţă pe mulţi sfinţi, căci am primit puterea aceasta de la preoţii cei mai de seamă; şi, când erau osîndiţi la moarte, îmi dădeam şi eu votul împotriva lor.
11  I-am pedepsit adesea în toate sinagogile şi îmi dădeam toată silinţa ca să-i fac să hulească. În pornirea mea nebună împotriva lor, îi prigoneam până şi în cetăţile străine.
12  În acest scop, m-am dus la Damasc, cu putere şi învoire de la preoţii cei mai de seamă.
13  Pe la amiază, împărate, pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu şi împrejurul tovarăşilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe a soarelui.
14  Am căzut cu toţii la pământ; şi eu am auzit un glas, care-mi zicea în limba evreiască: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti? Îţi este greu să arunci, cu piciorul înapoi în vârful unui ţepuş.”
15  „Cine eşti, Doamne?” am răspuns eu. Şi Domnul a zis: „Eu Sunt Isus, pe care-L prigoneşti.
16  Dar scoală-te, şi stai în picioare; căci M-am arătat ţie, ca să te pun slujitor şi martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât şi al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le.
17  Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor, la care te trimit,
18  ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.”
19  De aceea, împărate Agripa, n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti.
20  Ci am propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudea, şi la Neamuri, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu, şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor.
21  Iată de ce au pus Iudeii mâna pe mine în Templu, şi au căutat să mă omoare.
22  Dar, mulţumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viaţă până în ziua aceasta; şi am mărturisit înaintea celor mici şi celor mari, fără să mă depărtez cu nimic de la ce au spus proorocii şi Moise că are să se întâmple;
23  şi anume, că Hristosul trebuie să pătimească, şi că, după ce va fi cel dintâi din învierea morţilor, va vesti lumină norodului şi Neamurilor.”
24  Pe când vorbea el astfel ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: „Pavele, eşti nebun! Învăţătura ta cea multă te face să dai în nebunie.”
25  „Nu Sunt nebun, prea alesule Festus” a răspuns Pavel „dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate şi chibzuite.
26  Împăratul ştie aceste lucruri, şi de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală; căci Sunt încredinţat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colţ!
27  Crezi tu în Prooroci, împărate Agripa?… Ştiu că crezi.”
28  Şi Agripa i-a zis lui Pavel: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!”
29  „Fie curând, fie tîrziu” a răspuns Pavel „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astă zi, să fiţi aşa cum Sunt eu, în afară de lanţurile acestea.”
30  Împăratul, dregătorul, Berenice, şi toţi cei ce şedeau împreună cu ei, s-au sculat.
31  Şi când au plecat, ziceau unii către alţii: „Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de închisoare.”
32  Şi Agripa i-a zis lui Festus: „Omului acestuia i s-ar fi putut da drumul, dacă n-ar fi cerut să fie judecat de Cezar.”


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *