21 Aprilie

Iosua 14-15

Iosua 14:1  Iată locurile pe care le-au primit copiii lui Israel ca moştenire în ţara Canaanului pe care li le-au împărţit între ei preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, şi căpeteniile de familie ale seminţiilor copiilor lui Israel.
2  Împărţirea s-a făcut prin sorţi, cum poruncise Domnul prin Moise, pentru cele nouă seminţii şi jumătate.
3  Căci Moise dăduse o moştenire celor două seminţii şi jumătate de cealaltă parte a Iordanului; dar Leviţilor nu le dăduse moştenire printre ei.
4  Fiii lui Iosif, alcătuiau două seminţii: Manase şi Efraim; şi Leviţilor nu li s-a dat parte în ţară, în afară de cetăţile pentru locuit, cu locurile goale dimprejurul lor pentru turmele şi averile lor.
5  Copiii lui Israel au făcut întocmai după poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul, şi au împărţit ţara.
6  Fiii lui Iuda s-au apropiat de Iosua, la Ghilgal; şi Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, i-a zis: „Ştii ce a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine şi cu privire la tine, la Cades-Barnea.
7  Eram în vârstă de patruzeci de ani când m-a trimis Moise, robul Domnului, din Cades-Barnea, ca să iscodesc ţara, şi i-am adus ştiri aşa cum îmi spunea inima mea curată.
8  Fraţii mei care se suiseră împreună cu mine au tăiat inima poporului, dar eu am urmat în totul calea Domnului, Dumnezeului meu.
9  Şi în ziua aceea Moise a jurat şi a zis: „Ţara în care a călcat piciorul tău, va fi moştenirea ta pe vecie, pentru tine şi pentru copiii tăi, pentru că ai urmat în totul voia Domnului, Dumnezeului meu”.
10  Acum iată că Domnul m-a ţinut în viaţă, cum a spus. Sunt patruzeci şi cinci de ani de când vorbea Domnul astfel lui Moise, când umbla Israel prin pustie; şi acum iată că azi Sunt în vârstă de optzeci şi cinci de ani.
11  Şi astăzi, Sunt tot aşa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise; am tot atâta putere cât aveam atunci, fie pentru luptă, fie ca să merg în fruntea voastră.
12  Dă-mi, deci, muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea; căci ai auzit atunci că acolo Sunt Anachimi, şi că Sunt cetăţi mari şi întărite. Domnul va fi, poate, cu mine, şi-i voi izgoni, cum a spus Domnul”.
13  Iosua a binecuvântat pe Caleb, fiul lui Iefune, şi i-a dat ca moştenire Hebronul.
14  Astfel Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, a avut de moştenire până în ziua de azi Hebronul, pentru că urmase în totul calea Domnului, Dumnezeului lui Israel.
15  Hebronul se chema mai înainte Chiriat-Arba: Arba fusese omul cel mai mare dintre Anachimi. Şi ţara s-a odihnit de război.

Iosua 15:1  Partea căzută prin sorţi seminţiei fiilor lui Iuda, după familiile lor, se întindea spre hotarul Edomului până la pustia Ţin, la miazăzi. Acesta a fost hotarul cel mai de miazăzi.
2  Astfel, hotarul lor de miazăzi pornea de la capătul mării Sărate, de la sînul care caută spre miazăzi.
3  Ieşea spre miazăzi de suişul Acrabim, trecea prin Ţin, şi se suia la miazăzi de Cades-Barnea; de acolo trecea înainte prin Heţron, suia spre Adar, şi se întorcea la Carcaa;
4  trecea apoi prin Aţmon, mergea până la pârâul Egiptului, şi ieşea la mare. Acesta să vă fie hotarul de miazăzi.
5  Hotarul de răsărit era marea Sărată până la îmbucătura Iordanului. Hotarul de miazănoapte pornea de la sînul mării care este la îmbucătura Iordanului.
6  Suia spre Bet-Hogla, trecea pela miazănoapte de Bet-Araba, şi se ridica până la piatra lui Bohan, fiul lui Ruben;
7  suia mai departe la Debir, la o depărtare bunicică de valea Acor, şi se îndrepta spre miazănoapte înspre Ghilgal, care este în faţa suişului Adumim la miazăzi de pârâu. Trecea pe lângă apele En-Şemeş, şi mergea până la En-Roguel.
8  Suia de acolo prin valea Ben-Hinom înspre miazăzi de Iebus, care este Ierusalimul; apoi se ridica până în vârful muntelui, care este în dreptul văii Hinom la apus, şi la capătul văii Refaimiţilor la miazănoapte.
9  Din vârful muntelui, hotarul se întindea până la izvorul apelor Neftoah, ieşea la cetăţile muntelui Efron, şi trecea prin Baala sau Chiriat-Iearim.
10  Din Baala se întorcea la apus spre muntele Seir, trecea prin partea de miazănoapte a muntelui Iearim sau Chesalon, se pogora la Bet-Şemeş, şi trecea prin Timna.
11  Apoi ieşea în latura de miazănoapte a Ecronului, se întindea spre Şicron, trecea prin muntele Baala, ajungea până la Iabneel şi ieşea la mare.
12  Hotarul de apus era marea cea mare şi ţărmul ei. Acestea au fost, de jur împrejur, hotarele fiilor lui Iuda, după familiile lor.
13  Lui Caleb, fiul lui Iefune, i-au dat o parte în mijlocul fiilor lui Iuda, cum poruncise lui Iosua Domnul; lui i-au dat Chiriat-Arba, adică Hebronul: Arba era tatăl lui Anac.
14  Caleb a izgonit de acolo pe cei trei fii ai lui Anac: Şeşai, Ahiman şi Talmai, copiii lui Anac.
15  De acolo s-a suit împotriva locuitorilor Debirului: Debirul se numea mai înainte Chiriat-Sefer.
16  Caleb a zis: „Celui ce va bate cetatea Chiriat-Sefer şi o va lua, îi voi da de nevastă pe fiică-mea Acsa.”
17  Otniel, fiul lui Chenaz, fratele lui Caleb, a pus mâna pe ea; şi Caleb i-a dat de nevastă pe fiică-sa Acsa.
18  După ce a intrat ea la Otniel, l-a sfătuit să ceară de la tatăl ei un ogor. Ea s-a pogorât de pe măgarul ei, şi Caleb i-a zis: „Ce vrei?”
19  Ea a răspuns: „Fă-mi un dar, căci mi-ai dat un pământ secetos; dă-mi şi izvoare de apă.” Şi el i-a dat izvoarele de sus şi izvoarele de jos.
20  Aceasta a fost moştenirea fiilor lui Iuda, după familiile lor.
21  Cetăţile aşezate în ţinutul de la miazăzi, la marginea cea mai depărtată a seminţiei fiilor lui Iuda, spre hotarul Edomului, erau: Cabţeel, Eder, Iagur,
22  China, Dimona, Adada,
23  Chedeş, Haţor, Itnan,
24  Zif, Telem, Bealot,
25  Haţor-Hadata, Cheriot-Heţron, care este Haţor,
26  Amam, Şema, Molada,
27  Haţar-Gada, Heşmon, Bet-Palet,
28  Haţar-Şual, Beer-Şeba, Biziotia,
29  Baala, Iim, Aţem,
30  Eltolad, Chesil, Horma,
31  Ţiclag, Madmana, Sansana,
32  Lebaot, Şilhim, Ain, şi Rimon. Toate cetăţile: douăzeci şi nouă, împreună cu satele lor.
33  În câmpie: Eştaol, Ţorea, Aşna,
34  Zanoah, En-Ganim, Tapuah, Enam,
35  Iarmut, Adulam, Soco, Azeca,
36  Şaaraim, Aditaim, Ghedera, şi Ghederotaim; patruzeci de cetăţi, şi satele lor.
37  Ţenan, Hadaşa, Migdal-Gad,
38  Dilean, Miţpe, Iocteel,
39  Lachis, Boţcat, Eglon,
40  Cabon, Lahmas, Chitliş,
41  Ghederot, Bet-Dagon, Naama, şi Macheda; şasesprezece cetăţi, şi satele lor.
42  Libna, Eter, Aşan,
43  Iiftah, Aşna, Neţib,
44  Cheila, Aczib, şi Mareşa; nouă cetăţi, şi satele lor.
45  Ecron, cetăţile şi satele lui;
46  de la Ecron şi la apus, toate cetăţile de lângă Asdod, şi satele lor,
47  Asdod, cetăţile şi satele lui; Gaza, cetăţile şi satele ei, până la pârâul Egiptului, şi la marea cea mare, care slujeşte ca hotar.
48  În munte: Şamir, Iatir, Soco,
49  Dana, Chiriat-Sana, care este Debirul,
50  Anab, Eştemo, Anim,
51  Gosen, Holon, şi Ghilo, unsprezece cetăţi şi satele lor.
52  Arab, Duma, Eşean,
53  Janum, Bet-Tapuah, Afeca,
54  Humta, Chiriat-Arba, care este Hebronul, şi Ţior; nouă cetăţi, şi satele lor.
55  Maon, Carmel, Zif, Iuta,
56  Iizreel, Iocdeam, Zanoah,
57  Cain, Ghibea, şi Timna; zece cetăţi şi satele lor.
58  Halhul, Bet-Ţur, Ghedor,
59  Maarat, Bet-Anot, şi Eltecon; şase cetăţi şi satele lor.
60  Chiriat-Baal, care este Chiriat-Iearim, şi Raba; două cetăţi, şi satele lor.
61  În pustie: Bet-Araba, Midin, Secaca,
62  Nibşan, Ir-Hamelah, şi En-Ghedi; şase cetăţi şi satele lor.
63  Fiii lui Iuda n-au putut izgoni pe Iebusiţii care locuiau la Ierusalim; şi Iebusiţii au locuit cu fiii lui Iuda la Ierusalim până în ziua de azi.

Psalmul 103

Psalmi 103:1  Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel Sfânt!
2  Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui!
3  El îţi iartă toate fărădelegile tale El îţi vindecă toate boalele tale;
4  El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare;
5  El îţi satură de bunătăţi bătrâneţea, şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul.
6  Domnul face dreptate şi judecată tuturor celor asupriţi.
7  El Şi-a arătat căile Sale lui Moise, şi lucrările Sale copiilor lui Israel.
8  Domnul este îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate.
9  El nu Se ceartă fără încetare, şi nu ţine mânia pe vecie.
10  Nu ne face după păcatele noastre, nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre.
11  Ci cât Sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El;
12  cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi.
13  Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură domnul de cei ce se tem de El.
14  Căci El ştie din ce Suntem făcuţi; Îşi aduce aminte că Suntem ţărână.
15  Omul! zilele lui Sunt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe câmp.
16  Când trece un vânt peste ea, nu mai este, şi locul pe care-l cuprindea, n-o mai cunoaşte.
17  Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El, şi îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor,
18  pentru cei ce păzesc legământul Lui, şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le împlinească.
19  Domnul Şi-a aşezat scaunul de domnie în ceruri, şi domnia Lui stăpâneşte peste tot.
20  Binecuvântaţi pe Domnul, îngerii Lui, care Sunteţi tari în putere, care împliniţi poruncile Lui, şi care ascultaţi de glasul cuvântului Lui.
21  Binecuvântaţi pe Domnul, toate oştirile Lui, robii Lui, care faceţi voia Lui!
22  Binecuvântaţi pe Domnul, toate lucrările Lui, în toate locurile stăpânirii Lui! Binecuvântează, suflete, pe Domnul!

Fapte 28

Fapte 28:1  După ce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul se chema Malta.
2  Barbarii ne-au arătat o bunăvoinţă puţin obişnuită; ne-au primit pe toţi la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua, şi se lăsase un frig mare.
3  Pavel strânsese o grămadă de mărăcini, şi-i pusese pe foc; o năpîrcă a ieşit afară din pricina căldurii, şi s-a lipit de mâna lui.
4  Barbarii, când au văzut năpîrca spânzurată de mâna lui, au zis unii către alţii: „Cu adevărat omul acesta este un ucigaş, căci „Dreptatea” nu vrea să-l lase să trăiască, cu toate că a fost scăpat din mare.”
5  Pavel a scuturat năpîrca în foc, şi n-a simţit nici un rău.
6  Oamenii aceia se aşteptau să-l vadă umflîndu-se sau căzând deodată mort; dar, după ce au aşteptat mult, şi au văzut că nu i se întâmplă nici un rău, şi-au schimbat părerea, şi ziceau că este un zeu.
7  În împrejurimi erau moşiile mai marelui ostrovului, numit Publius. El ne-a primit şi ne-a ospătat cu cea mai mare bunăvoinţă trei zile.
8  Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri şi de urdinare. Pavel s-a dus la el, s-a rugat, a pus mâinile peste el, şi l-a vindecat.
9  Atunci au venit şi ceilalţi bolnavi din ostrovul acela, şi au fost vindecaţi.
10  Ni s-a dat mare cinste; şi, la plecarea noastră cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum.”
11  După o şedere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în ostrov şi care purta semnul Dioscurilor.
12  Am ajuns la Siracusa, şi am rămas acolo trei zile.
13  De acolo, am mers înainte pe lângă coastă, şi am venit la Regio; iar a doua zi, fiindcă sufla vântul de miazăzi, după două zile, am venit la Puzole,
14  unde am dat peste nişte fraţi, care ne-au rugat să mai rămânem şapte zile cu ei. Şi aşa am ajuns la Roma.
15  Din Roma ne-au ieşit înainte, până în „Forul lui Apiu” şi până la „Cele trei Cîrciumi” fraţii, care auziseră despre noi. Când i-a văzut Pavel, a mulţumit lui Dumnezeu, şi s-a îmbărbătat.
16  Când am ajuns la Roma, sutaşul a dat pe cei întemniţaţi căpitanului străjerilor palatului, iar lui Pavel i s-a îngăduit să rămână într-un loc deosebit cu un ostaş care-l păzea.
17  După trei zile, Pavel a chemat pe mai marii Iudeilor; şi, când s-au adunat, le-a zis: „Fraţilor, fără să fi făcut ceva împotriva norodului sau obiceiurilor părinţilor noştri, am fost băgat la închisoare în Ierusalim, şi de acolo am fost dat în mâinile Romanilor.
18  După ce m-au supus la cercetare, ei aveau de gând să-mi dea drumul, pentru că nu era în mine nici o vină vrednică de moarte.
19  Dar Iudeii s-au împotrivit, şi am fost silit să cer să fiu judecat de Cezar, fără să am de altfel nici un gând să pîrăsc neamul meu.
20  De aceea, v-am chemat să vă văd, şi să vorbesc cu voi; căci din pricina nădejdii lui Israel port eu acest lanţ.”
21  Ei i-au răspuns: „Noi n-am primit din Iudea nici o scrisoare cu privire la tine, şi n-a venit aici nici un frate, care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre tine.
22  Dar am vrea să auzim părerea ta, pentru că ştim că partida aceasta pretutindeni stîrneşte împotrivire.”
23  I-au Hotărât o zi, şi au venit mai mulţi la locuinţa lui. Pavel le-a vestit Împărăţia lui Dumnezeu, le-a adus dovezi, şi a căutat să-i încredinţeze, prin Legea lui Moise şi prin Prooroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ţinea de dimineaţă până seara.
24  Unii au crezut ce le spunea el, iar alţii n-au crezut.
25  Fiindcă ei au plecat acasă în neînţelegere unii cu alţii, Pavel n-a adăugat decât aceste vorbe: „Bine a spus Duhul Sfânt prin proorocul Isaia către părinţii voştri,
26  când a zis: „Du-te la poporul acesta, şi zi-i: „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; cu ochii voştri veţi privi, şi nu veţi vedea.
27  Căci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.”
28  Să ştiţi, deci, că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă Neamurilor, şi o vor asculta.”
29  Când a zis aceste vorbe, Iudeii au plecat, vorbind cu aprindere între ei.
30  Pavel a rămas doi ani întregi într-o casă pe care o luase cu chirie. Primea pe toţi care veneau să-l vadă,
31  propovăduia Împărăţia lui Dumnezeu, şi învăţa pe oameni, cu toată îndrăzneala şi fără nici o pedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *