23 Aprilie – Meditația zilei

Fapte 7:55 Dar Ştefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu;

Ai spus adevărul? Acesta poate că răneşte. Ştefan le-a spus iudeilor ce aveau inima împietrită de mândrie şi mintea încuiată de-o religie rece şi fără substanţă care era adevărul despre ei: părinţii lor i-au ucis pe proorocii de odinioară, şi-n aceeaşi idee, ei au pus capac păcatelor părinţilor lor, omorându-L pe Mesia.

Adevărul acesta i-a făcut pe iudei să scrâşnească din dinţi. Şi-au ieşit din minţi. Au început să urle, să-i adreseze invective şi epitete, s-au înfierbântat unii pe alţii, cum numai popoarele din orient o pot face… Împietrirea inimii mai are şi efectul acesta de orbire: mai ales faţă de propriile greşeli. Iar neprihănirea proprie te scapă repede din ghearele ei, doar pentru a te arunca în ghearele răzbunării. Căci neprihănirea de sine e la fel de mare balaur ca şi răzbunarea: ambele sunt izvorâte din iad şi te distrug. Prima, pe nesimţite şi neştiute, cocoloşindu-te şi încântându-te cu propriile bunătăţi, cealaltă înfigându-ţi în inimă şi minte sute de cuţite şi săgeţi.

Ce-i de făcut când răzbunarea celuilalt faţă de tine nu mai are nici un stăvilar? Ce-i de făcut când invectivele s-au transformat în urlete, iar urletele în palme şi pumni, iar aceştia, în cazul lui Ştefan, în lovituri cu pietrele? „Îmi ridic ochii spre munţi…” zicea psalmistul. Ştefan nu are ochi decât pentru Domnul. Dincolo de urlete şi mânie, stătea un Dumnezeu calm, şi un Cristos în slavă. Aceasta este o privelişte pentru care merită să abandonezi până şi cele mai frumoase privelişti din lumea aceasta!

Dar cum poţi abandona lucrurile de jos pentru cele de sus? Cum te poţi gândi mereu le acelea de sus? Cum poţi abandona lucrurile ce se văd pentru cele ce nu se văd? Cum se pot lăsa frumuseţile de aici, pentru cele ce nu se pot rosti?

Limpede ca lumina: Ştefan… plin de Duhul Sfânt. Dacă stai plin de Duhul şi dacă vorbeşti plin de Duhul şi dacă trăieşti plin de Duhul, vei muri plin de Duhul. Ştefan nu s-a uitat doar, nu doar şi-a aruncat privirea spre cer, ci şi-a pironit ochii. Şi i-a în-cuit pe cer. S-a uitat cum zice Evrei 12, ţintă.

Apoi, când nu ai ochi decât pentru Domnul, o să constaţi că ce face şi ce zice lumea, nici nu mai are mare importanţă. Dar ce zic eu: nu mai are NICI o importanţă!

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.