24 Aprilie

Iosua 23-24

Iosua 23:1  De multă vreme Domnul dăduse odihnă lui Israel, izbăvindu-l de toţi vrăjmaşii care-l înconjurau. Iosua era bătrân, înaintat în vârstă.
2  Atunci Iosua o chemat pe tot Israelul, pe bătrânii lui, pe căpeteniile lui, pe judecătorii lui, şi pe căpeteniile oastei. Şi le-a zis: „Eu Sunt bătrân, înaintat în vârstă.
3  Aţi văzut tot ce a făcut Domnul, Dumnezeul vostru, tuturor neamurilor acelora dinaintea voastră; căci Domnul, Dumnezeul vostru, a luptat pentru voi.
4  Vedeţi, v-am dat ca moştenire prin sorţ, după seminţiile voastre, neamurile acestea care au rămas, începând de la Iordan, şi toate neamurile pe care le-am nimicit, până la marea cea mare spre apusul soarelui.
5  Domnul, Dumnezeul vostru, le va izgoni dinaintea voastră şi le va alunga dinaintea voastră; şi voi le veţi stăpâni ţara, cum a spus Domnul, Dumnezeul vostru.
6  Puneţi-vă toată puterea ca să păziţi şi să împliniţi tot ce este scris în cartea legii lui Moise, fără să vă abateţi nici la dreapta nici la stânga.
7  Să nu vă amestecaţi cu neamurile acestea care au rămas printre voi; să nu rostiţi numele dumnezeilor lor, şi să nu-l întrebuinţaţi în jurământ; să nu le slujiţi, şi să nu vă închinaţi înaintea lor.
8  Ci alipiţi-vă de Domnul Dumnezeul vostru, cum aţi făcut până în ziua aceasta.
9  Domnul a izgonit dinaintea voastră neamuri mari şi puternice; şi nimeni până în ziua aceasta, n-a putut să vă stea împotrivă.
10  Unul singur dintre voi urmărea o mie din ei, căci Domnul, Dumnezeul vostru, lupta pentru voi, cum v-a spus.
11  Vegheaţi, deci, cu luare aminte asupra sufletelor voastre, ca să iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru.
12  Dacă vă veţi abate şi vă veţi alipi de neamurile acestea care au rămas printre voi, dacă vă veţi uni cu ele prin căsătorii, şi dacă veţi intra în legături cu ele,
13  să fiţi încredinţaţi că Domnul Dumnezeul vostru, nu va mai izgoni aceste neamuri dinaintea voastră; ci ele vă vor fi o cursă şi un laţ, un bici în coaste, şi nişte spini în ochi, până veţi pieri de pe faţa acestei ţări bune pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul vostru.
14  Iată că astăzi eu mă duc pe calea pe care merge tot ce este pământesc. Recunoaşteţi, deci, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru, că nici unul din toate cuvintele bune, rostite asupra voastră de Domnul, Dumnezeul vostru, n-a rămas neîmplinit; toate vi s-au împlinit, nici unul n-a rămas neîmplinit.
15  Şi după cum toate cuvintele bune pe care vi le spusese Domnul, Dumnezeul vostru, s-au împlinit pentru voi, tot aşa Domnul va împlini faţă de voi toate cuvintele rele, până vă va nimici de pe faţa acestei ţări bune pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul vostru.
16  Dacă veţi călca legământul pe care vi l-a dat Domnul, Dumnezeul vostru, şi dacă vă veţi duce să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor, Domnul Se va aprinde de mânie împotriva voastră, şi veţi pieri degrabă din ţara cea bună pe care v-a dat-o El”.

Iosua 24:1  Iosua a adunat toate seminţiile lui Israel la Sihem, şi a chemat pe bătrânii lui Israel, pe căpeteniile lui, pe judecătorii lui şi pe căpeteniile oastei. Ei s-au înfăţişat înaintea lui Dumnezeu.
2  Iosua a zis întregului popor: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Părinţii voştri Terah, tatăl lui Avraam şi tatăl lui Nahor, locuiau în vechime de cealaltă parte a Râului (Eufrat), şi slujeau altor dumnezei.
3  Eu am luat pe tatăl vostru Avraam din cealaltă parte a Râului, şi l-am purtat prin toată ţara Canaanului; i-am înmulţit sămânţa, şi i-am dat pe Isaac.
4  Lui Isaac i-am dat pe Iacov şi pe Esau: lui Esau i-am dat în stăpânire muntele Seir, iar Iacov şi fiii lui s-au pogorât în Egipt.
5  Am trimis pe Moise şi pe Aaron şi am lovit Egiptul cu minunile pe care le-am făcut în mijlocul lui; apoi v-am scos afară din el.
6  Am scos pe părinţii voştri din Egipt, şi aţi ajuns la mare. Egiptenii au urmărit pe părinţii voştri până la marea Roşie, cu care şi călăreţi.
7  Părinţii voştri au strigat către Domnul. Şi Domnul a pus întuneric între voi şi Egipteni, a adus marea înapoi peste ei, şi i-a acoperit. Aţi văzut cu ochii voştri ce am făcut Egiptenilor. Şi aţi rămas multă vreme în pustie.
8  V-am adus în ţara Amoriţilor, care locuiau dincolo de Iordan, şi ei au luptat împotriva voastră. I-am dat în mâinile voastre; aţi pus stăpânire pe ţara lor, şi i-am nimicit dinaintea voastră.
9  Balac, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului, s-a sculat şi a pornit la luptă împotriva lui Israel. A chemat pe Balaam, fiul lui Beor, ca să vă blastăme.
10  Dar n-am vrut să ascult pe Balaam: el v-a binecuvântat, şi v-am izbăvit din mâna lui Balac.
11  Aţi trecut Iordanul, şi aţi ajuns la Ierihon. Locuitorii Ierihonului au luptat împotriva voastră: Amoriţii, Fereziţii, Canaaniţii, Hetiţii, Ghirgasiţii, Heviţii şi Iebusiţii. I-am dat în mâinile voastre,
12  am trimis înaintea voastră viespe bondărească, şi i-a izgonit dinaintea voastră, ca pe cei doi împăraţi ai Amoriţilor: nu cu sabia, nici cu arcul tău.
13  V-am dat o ţară pe care n-o munciserăţi, cetăţi pe care nu le zidiserăţi, dar pe care le locuiţi, vii şi măslini pe care nu-i sădiserăţi, dar care vă slujesc ca hrană.
14  Acum, temeţi-vă de Domnul, şi slujiţi-I cu scumpătate şi credincioşie. Depărtaţi dumnezeii cărora le-au slujit părinţii voştri dincolo de Râu şi în Egipt, şi slujiţi Domnului.
15  Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Râu sau dumnezeilor Amoriţilor în a căror ţară locuiţi. cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului”.
16  Poporul a răspuns şi a zis: „Departe de noi gândul să părăsim pe Domnul, şi să slujim altor dumnezei.
17  Căci Domnul este Dumnezeul nostru. El ne-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei, pe noi şi pe părinţii noştri; El a făcut înaintea ochilor noştri acele minuni mari, şi ne-a păzit în tot timpul drumului pe care l-am urmat şi în mijlocul tuturor popoarelor, pela care am trecut.
18  El a izgonit dinaintea noastră pe toate popoarele, şi pe Amoriţii care locuiau ţara aceasta. Şi noi vom sluji Domnului, căci El este Dumnezeul nostru.”
19  Iosua a zis poporului: „Voi nu veţi putea să slujiţi Domnului, căci este un Dumnezeu Sfânt, un Dumnezeu gelos; El nu vă va ierta fărădelegile şi păcatele.
20  Când veţi părăsi pe Domnul, şi veţi sluji unor dumnezei străini, El Se va întoarce, şi vă va face rău, şi vă va nimici, după ce v-a făcut bine”.
21  Poporul i-a zis lui Iosua: „Nu! căci vom sluji Domnului”.
22  Iosua a zis poporului: „Voi Sunteţi martori împotriva voastră înşivă că aţi ales pe Domnul, ca să-I slujiţi.” Ei au răspuns: „Suntem martori!”
23  „Scoateţi, deci, dumnezeii străini care Sunt în mijlocul vostru, şi întoarceţi-vă inima spre Domnul, Dumnezeul lui Israel.”
24  Şi poporul i-a zis lui Iosua: „Noi vom sluji Domnului, Dumnezeului nostru, şi vom asculta glasul Lui”.
25  Iosua a făcut în ziua aceea un legământ cu poporul, şi i-a dat legi şi porunci, la Sihem.
26  Iosua a scris aceste lucruri în cartea legii lui Dumnezeu. A luat o piatră mare, şi a ridicat-o acolo sub stejarul care era în locul închinat Domnului.
27  Şi Iosua a zis întregului popor: „Iată, piatra aceasta va fi martoră împotriva noastră, căci a auzit toate cuvântele pe care ni le-a spus Domnul, ea va fi martoră împotriva voastră, ca să nu fiţi necredincioşi Dumnezeului vostru”.
28  Apoi Iosua a dat drumul poporului, şi s-a dus fiecare în moştenirea lui.
29  După aceste lucruri, Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit, în vârstă de o sută zece ani.
30  L-au înmormântat în ţinutul care-i căzuse la împărţeală, la Timnat-Serah, în muntele lui Efraim, la miazănoapte de muntele Gaaş.
31  Israel a slujit Domnului în tot timpul vieţii lui Iosua, şi în tot timpul vieţii bătrânilor care au trăit după Iosua şi care cunoşteau tot ce făcuse Domnul pentru Israel.
32  Oasele lui Iosif pe care le aduseseră copiii lui Israel din Egipt, au fost îngropate la Sihem, în partea ţarinei pe care o cumpărase Iacov de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesita, şi care a ajuns moştenirea fiilor lui Iosif.
33  Eleazar, fiul lui Aaron, a murit, şi a fost îngropat la Ghibeat-Fineas, care fusese dat fiului său Fineas, în muntele lui Efraim.

Psalmul 106:1-23

Psalmi 106:1  Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!
2  Cine va putea spune isprăvile măreţe ale Domnului? Cine va putea vesti toată lauda Lui?
3  Ferice de cei ce păzesc Legea, de cei ce înfăptuiesc dreptatea în orice vreme!
4  Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta pentru poporul Tău! Adu-Ţi aminte de mine, şi dă-i ajutorul Tău,
5  ca să văd fericirea aleşilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău, şi să mă laud cu moştenirea Ta!
6  Noi am păcătuit ca şi părinţii noştri, am săvârşit nelegiuire, am făcut rău.
7  Părinţii noştri în Egipt n-au luat aminte la minunile Tale, nu şi-au adus aminte de mulţimea îndurărilor Tale, şi au fost neascultători la mare, la marea Roşie.
8  Dar El i-a scăpat, din pricina Numelui Lui, ca să-Şi arate puterea.
9  A mustrat marea Roşie, şi ea s-a uscat; şi i-a trecut prin adâncuri ca printr-un pustiu.
10  I-a scăpat din mâna celui ce-i ura, şi i-a izbăvit din mâna vrăjmaşului.
11  Apele au acoperit pe potrivnicii lor. N-a rămas unul măcar din ei.
12  Atunci ei au crezut în cuvintele Lui şi au cântat laudele Lui.
13  Dar au uitat curând lucrările Lui, şi n-au aşteptat împlinirea planurilor Lui.
14  Ci i-a apucat pofta în pustie, şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate.
15  El le-a dat ce cereau; dar a trimis o molimă printre ei.
16  În tabără au fost geloşi pe Moise, şi pe Aaron, Sfântul Domnului.
17  Atunci s-a deschis pământul, şi a înghiţit pe Datan, şi s-a închis deasupra cetei lui Abiram.
18  Focul le-a aprins ceata, şi flacăra a mistuit pe cei răi.
19  Au făcut un viţel în Horeb. S-au închinat înaintea unui chip turnat,
20  şi au schimbat Slava lor, pe chipul unui bou, care mănâncă iarbă.
21  Au uitat pe Dumnezeu, mântuitorul lor, care făcuse lucruri mari în Egipt,
22  minuni în ţara lui Ham, semne minunate la marea Roşie.
23  Şi El a vorbit să-i nimicească: dar Moise, alesul său, a stat la mijloc înaintea Lui, ca să-L abată de la mânia Lui şi să-L oprească să-i nimicească.

Romani 5-6

Romani 5:1  Deci, fiindcă Suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem (Sau: Să avem.) pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.
2  Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care Suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.
3  Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare,
4  răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea.
5  Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.
6  Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi.
7  Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară.
8  Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.
9  Deci, cu atât mai mult acum, când Suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.
10  Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când Suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.
11  Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.
12  De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…
13  (Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ţinut în seamă câtă vreme nu este o lege.
14  Totuşi moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină.
15  Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşala; căci, dacă prin greşeala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belşug celor mulţi.
16  Şi darul fără plată nu vine ca printr-acel unul care a păcătuit; căci judecata venită de la unul, a adus osînda; dar darul fără plată venit în urma multor greşeli a adus o Hotărâre de iertare.
17  Dacă deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel unul singur, care este Isus Hristos!)
18  …Astfel, deci, după cum printr-o singură greşală, a venit o osîndă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură Hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o Hotărâre de neprihănire care dă viaţa.
19  Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.
20  Ba încă şi Legea a venit ca să se înmulţească greşala; dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult;
21  pentruca, după cum păcatul a stăpânit dînd moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dînd neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

Romani 6:1  Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul?
2  Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?
3  Nu ştiţi că toţi cîţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui?
4  Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentruca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.
5  În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.
6  Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie desbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;
7  căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.
8  Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El,
9  întrucît ştim că Hristosul înviat din morţi, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăpânire asupra Lui.
10  Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.
11  Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.
12  Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.
13  Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădulările voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădulările voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.
14  Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu Sunteţi sub Lege, ci sub har.
15  Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai Suntem sub Lege ci sub har? Nicidecum.
16  Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, Sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?
17  Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii pe care aţi primit-o.
18  Şi prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii.
19  Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pământeşti: dupăcum odinioară v-aţi făcut mădulările voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvârşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădulările voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!
20  Căci, atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire.
21  Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade, de care acum vă este ruşine: pentru că sfârşitul acestor lucruri este moartea.
22  Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţa veşnică.
23  Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *