25 Aprilie

Judecători 1

Judecători 1:1  După moartea lui Iosua, copiii lui Israel au întrebat pe Domnul, şi au zis: „Cine dintre noi să se suie întâi împotriva Canaaniţilor, ca să pornească lupta cu ei?”
2  Domnul a răspuns: „Iuda să se suie; iată că am dat ţara în mâinile lui.”
3  Şi Iuda a zis fratelui său Simeon: „Suie-te împreună cu mine în ţara care mi-a căzut la sorţ, şi să luptăm împotriva Canaaniţilor; şi voi merge şi eu cu tine în ţara care ţi-a căzut la sorţ.” Şi Simeon s-a dus cu el.
4  Iuda s-a suit, şi Domnul a dat pe Canaaniţi şi pe Fereziţi în mâinile lor; au ucis zece mii de oameni la Bezec.
5  Au găsit pe Adoni-Bezec la Bezec; au pornit lupta împotriva lui, şi au bătut pe Canaaniţi şi Fereziţi.
6  Adoni-Bezec a luat fuga; dar ei l-au urmărit şi l-au prins, şi i-au tăiat degetele cele mari de la mâni şi de la picioare.
7  Adoni-Bezec a zis: „Şaptezeci de împăraţi, cu degetele cele mari de la mâni şi de la picioare tăiate, strângeau mâncare sub masa mea; Dumnezeu îmi răsplăteşte şi mie cum am făcut”.” L-au dus la Ierusalim şi a murit acolo.
8  Fiii lui Iuda au pornit lupta împotriva Ierusalimului şi l-au luat; l-au trecut prin ascuţişul săbiei şi au dat foc cetăţii.
9  Fiii lui Iuda s-au pogorât apoi, ca să bată pe Canaaniţi, care locuiau muntele, ţinutul de miazăzi şi câmpia.
10  Iuda a pornit împotriva Canaaniţilor care locuiau la Hebron, numit mai înainte Chiriat-Arba; şi a bătut pe Şeşai, pe Ahiman şi Talmai.
11  De acolo a pornit împotriva locuitorilor Debirului: Debirul se numea mai înainte Chiriat-Sefer.
12  Caleb a zis: „Voi da pe fiică-mea Acsa de nevastă cui va bate Chiriat-Seferul şi-l va lua.”
13  Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb, a pus mâna pe cetate; şi Caleb i-a dat de nevastă pe fiică-sa Acsa.
14  Când a intrat ea la Otniel, l-a îndemnat să ceară un ogor de la tatăl ei. Ea s-a pogorât de pe măgar; şi Caleb i-a zis: „Ce vrei?”
15  Ea i-a răspuns: „Dă-mi un dar, căci mi-ai dat un pământ secetos; dă-mi şi izvoare de apă.” Şi Caleb i-a dat Izvoarele de sus şi Izvoarele de jos.
16  Fiii Chenitului, socrul lui Moise, s-au suit din cetatea Finicilor, împreună cu fiii lui Iuda, în pustia lui Iuda la miazăzi de Arad, şi s-au dus de s-au aşezat între popor.
17  Iuda a pornit cu fratele său Simeon, şi au bătut pe Canaaniţi care locuiau la Ţefat; au nimicit cetatea cu desăvârşire, şi au numit-o Horma (Nimicire).
18  Iuda a mai pus mâna pe Gaza şi pe ţinutul ei, pe Ascalon şi pe ţinutul lui, şi pe Ecron şi pe ţinutul lui.
19  Domnul a fost cu Iuda; şi Iuda a pus stăpânire pe munte, dar n-a putut să izgonească pe locuitorii din câmpie, pentru că aveau care din fier.
20  Au dat Hebronul lui Calebm cum spusese Moise; şi el a izgonit de acolo pe cei trei fii ai lui Anac.”
21  Fiii lui Beniamin n-au izgonit pe Iebusiţii care locuiau la Ierusalim; şi Iebusiţii au locuit în Ierusalim cu fiii lui Beniamin până în ziua de azi.
22  Casa lui Iosif s-a suit şi ea împotriva Betelului, şi Domnul a fost cu ei.
23  Cei din casa lui Iosif au iscodit Betelul, care mai nainte se chema Luz.
24  Străjerii au văzut pe un om ieşind din cetate, şi i-au zis: „Arată-ne pe unde putem intra în cetate, şi vom avea milă de tine.”
25  El le-a arătat pe unde ar putea să intre în cetate. Şi au trecut cetatea prin ascuţişul săbiei; dar pe omul acela l-au lăsat să plece cu toată familia lui.
26  Omul acela s-a dus în ţara Hetiţilor; a zidit o cetate, şi i-a pus numele Luz, nume pe care l-a purtat până în ziua de azi.
27  Manase n-a izgonit nici el pe locuitorii din Bet-Şean şi din satele dimprejurul lui, din Taanac şi satele lui, din Dor şi satele dimprejurul lui, din Iibleam şi satele dimprejurul lui, din Meghido şi satele dimprejurul lui; aşa încît Canaaniţii au izbutit să rămână în ţara aceasta.
28  Când Israel a fost destul de tare, a supus pe Canaaniţi la un bir, dar nu i-a izgonit.
29  Efraim n-a izgonit pe Canaaniţii care locuiau la Ghezer, şi Canaaniţii au locuit în mijlocul lui Efraim la Ghezer.
30  Zabulon n-a izgonit nici el pe locuitorii din Chitron, nici pe locuitorii din Nahalol; şi Canaaniţii au locuit în mijlocul lui Zabulon, dar au fost supuşi la un bir.
31  Nici Aşer n-a izgonit pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii din Sidon, nici pe cei din Ahlab, din Aczib, din Helba, din Afic şi din Rehob;
32  şi Aşeriţii au locuit în mijlocul Canaaniţilor, locuitorii ţării, căci nu i-au izgonit.
33  Neftali n-a izgonit pe locuitorii din Bet-Şemeş, nici pe locuitorii din Bet-Anat, şi a locuit în mijlocul Canaaniţilor, locuitorii ţării; dar locuitorii din Bet-Şemeş şi din Bet-Anat au fost supuşi la un bir.
34  Amoriţii au dat înapoi în munte pe fiii lui Dan, şi nu i-au lăsat să se coboare în câmpie.
35  Amoriţii au izbutit să rămână la Har-Heres, la Aialon şi la Şaalbim; dar mâna casei lui Iosif a apăsat asupra lor, şi au fost supuşi la un bir.
36  Ţinutul Amoriţilor se întindea de la suişul Acrabim, de la Sela, şi în sus.

Psalmul 106:24-48

Psalmi 106:24  Ei au nesocotit ţara desfătărilor; n-au crezut în Cuvântul Domnului,
25  ci au cîrtit în corturile lor, şi n-au ascultat de glasul Lui.
26  Atunci El a ridicat mâna şi a jurat că-i va face să cadă în pustie,
27  că le va doborî sămânţa printre neamuri, şi-i va împrăştia în mijlocul ţărilor.
28  Ei s-au alipit de Baal-Peor, şi au mâncat vite jertfite morţilor.
29  Au mâniat astfel pe Domnul prin faptele lor, şi o urgie a izbucnit între ei.
30  Dar Fineas s-a sculat şi a făcut judecată, şi astfel urgia s-a oprit.
31  Lucrul acesta i-a fost socotit ca o stare de neprihănire, din neam în neam, pe vecie.
32  Ei au mâniat pe Domnul la apele Meriba; şi Moise a fost pedepsit din pricina lor.
33  Căci s-au răzvrătit împotriva Duhului Lui, şi Moise a vorbit în chip uşuratic cu buzele.
34  Ei n-au nimicit popoarele pe care le poruncise Domnul să le nimicească.
35  Ci s-au amestecat cu neamurile, şi au învăţat faptele lor,
36  au slujit idolilor lor, care au fost o cursă pentru ei.
37  Şi-au jertfit fiii şi fiicele la idoli,
38  au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor şi fiicelor lor pe care i-au jertfit idolilor din Canaan, şi ţara a fost spurcată astfel prin omoruri.
39  S-au spurcat prin faptele lor, au desfrînat prin faptele lor.
40  Atunci Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului Său, şi a urât moştenirea Lui.
41  I-a dat în mâinile neamurilor, cei ce îi urau au stăpânit peste ei,
42  vrăjmaşii lor i-au asuprit, şi au fost smeriţi sub puterea lor.
43  El de mai multe ori i-a izbăvit, dar ei s-au arătat neascultători în planurile lor, şi au ajuns nenorociţi prin nelegiuirea lor.
44  Dar El le-a văzut strîmtorarea, când le-a auzit strigătele.
45  Şi-a adus aminte de legământul Său, şi a avut milă de ei, după bunătatea Lui cea mare:
46  a stîrnit pentru ei mila tuturor celor ce i ţineau prinşi de război.
47  Scapă-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, şi strânge-ne din mijlocul neamurilor, ca să lăudăm Numele Tău cel Sfânt, şi să ne fălim cu lauda Ta!
48  Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din vecincie în veşnicie! Şi tot poporul să zică: „Amin! Lăudaţi pe Domnul!”

Romani 7

Romani 7:1  Nu ştiţi, fraţilor, căci vorbesc unor oameni care cunosc Legea-că Legea are stăpânire asupra omului câtă vreme trăieşte el?
2  Căci femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăieşte el; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului ei.
3  Dacă deci, când îi trăieşte bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de Lege, aşa că nu mai este preacurvă, dacă se mărită după altul.
4  Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celui ce a înviat din morţi; şi aceasta, ca să aducem roadă pentru Dumnezeu.
5  Căci, când trăiam sub firea noastră pământească, patimile păcatelor, aţîţate de Lege, lucrau în mădularele noastre, şi ne făceau să aducem roade pentru moarte.
6  Dar acum, am fost izbăviţi de Lege, şi Suntem morţi faţă de Legea aceasta, care ne ţinea robi, ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă.
7  Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nici de cum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti!”
8  Apoi păcatul a luat prilejul, şi a făcut să se nască în mine prin porunca tot felul de pofte; căci fără Lege, păcatul este mort.
9  Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam; dar când a venit porunca, păcatul a înviat, şi eu am murit.
10  Şi porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa, mi-a pricinuit moartea.
11  Pentru că păcatul a luat prilejul prin ea m-a amăgit, şi prin însăşi, porunca aceasta m-a lovit cu moartea.
12  Aşa că Legea, negreşit, este Sfântă, şi porunca este Sfântă, dreaptă şi bună.
13  Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeaşi poruncă.
14  Ştim, în adevăr, că Legea este duhovnicească: dar eu Sunt pământesc, vândut rob păcatului.
15  Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc.
16  Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună.
17  Şi atunci, nu mai Sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.
18  Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.
19  Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!
20  Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai Sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.
21  Găsesc, deci, în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine.
22  Fiindcă, după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu;
23  dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele.
24  O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?..
25  Mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel, deci, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească, slujesc legii păcatului.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *