28 Aprilie

Judecători 4-5

Judecători 4:1  Copiii lui Israel iarăşi au făcut ce nu place Domnului, după moartea lui Ehud.
2  Şi Domnul i-a vândut în mâinile lui Iabin, împăratul Canaanului, care domnea la Haţor. Căpetenia oştirii lui era Sisera, şi locuia la Haroşet-Goim.
3  Copiii lui Israel au strigat către Domnul, căci Iabin avea nouă sute de care din fier, şi de douăzeci de ani apăsa cu putere pe copiii lui Israel.
4  Pe vremea aceea judecător în Israel era Debora, proorociţa, nevasta lui Lapidot.
5  Ea şedea sub finicul Deborei, între Rama şi Betel, în muntele lui Efraim; şi copiii lui Israel se suiau la ea ca să fie judecaţi.
6  Ea a trimis să-l cheme pe Barac, fiul lui Abinoam, din Chedeş-Neftali, şi i-a zis: „Iată porunca pe care a dat-o Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Du-te, îndreaptă-te spre muntele Taborului, şi ia cu tine zece mii de oameni din copiii lui Neftali şi din copiii lui Zabulon;
7  voi trage spre tine, la pârâul Chison, pe Sisera, căpetenia oştirii lui Iabin, împreună cu carele şi oştile lui, şi-l voi da în mâinile tale”.
8  Barac i-a zis: „Dacă vii tu cu mine, mă voi duce; dar dacă nu vii cu mine, nu mă voi duce”.
9  Ea a răspuns: „Voi merge cu tine; dar nu vei avea slavă în calea pe care mergi, căci Domnul va da pe Sisera în mâinile unei femei”. Şi Debora s-a sculat, şi s-a dus cu Barac la Chedeş.
10  Barac a chemat pe Zabulon şi Neftali la Chedeş; zece mii de oameni mergeau în urma lui, şi Debora a plecat cu el.
11  Heber, Chenitul, se despărţise de Cheniţi, fiii lui Hobab, socrul lui Moise, şi îşi întinsese cortul până la stejarul Ţaanaim, lângă Chedeş.
12  Au dat de ştire lui Sisera, că Barac, fiul lui Abinoam, s-a îndreptat spre muntele Taborului.
13  Şi, de la Haroşet-Goim, Sisera şi-a strâns spre pârâul Chisonului toate carăle: nouă sute de care din fier, şi tot poporul care era cu el.
14  Atunci Debora i-a zis lui Barac: „Scoală-te, căci iată ziua când dă Domnul pe Sisera în mâinile tale. Într-adevăr, Domnul, merge înaintea ta”. Şi Barac s-a repezit de pe muntele Taborului, cu zece mii de oameni după el.
15  Domnul a pus pe fugă dinaintea lui Barac, prin ascuţişul săbiei, pe Sisera, toate carele lui şi toată tabăra. Sisera s-a dat jos din carul lui, şi a fugit pe jos.
16  Barac a urmărit carele şi oştirea până la Haroşet-Goim; şi toată oştirea lui Sisera a căzut sub ascuţişul săbiei, fără să fi rămas un singur om.
17  Sisera a fugit pe jos în cortul Iaelei, nevasta lui Heber, Chenitul; căci între Iabin, împăratul Haţorului, şi casa lui Heber, Chenitul, era pace.
18  Iael a ieşit înaintea lui Sisera, şi i-a zis: „Intră, domnul meu, intră la mine, şi nu te teme”. El a intrat la ea în cort, şi ea l-a ascuns sub o învelitoare.
19  El i-a zis: „Dă-mi te rog, puţină apă să beau, căci mi-e sete”. Ea a deschis burduful cu lapte, i-a dat să bea, şi l-a acoperit.
20  El i-a mai zis: „Stai la uşa cortului, şi dacă vine cineva şi te întreabă: „Este cineva aici?” să răspunzi: „Nu”.
21  Iael, nevasta lui Heber, a luat un ţăruş de al cortului, a pus mâna pe ciocan, s-a apropiat încet de el, şi i-a bătut ţăruşul în tâmplă, aşa că a răspuns adânc în pământ. El adormise adânc şi era rupt de oboseală; şi a murit.
22  Pe când Barac urmărea pe Sisera, Iael i-a ieşit înainte şi i-a zis: „Vino, şi-ţi voi arăta pe omul pe care-l cauţi”. El a intrat la ea, şi iată că Sisera stătea întins, mort, cu ţăruşul bătut în tâmplă.
23  În ziua aceea, Dumnezeu a smerit pe Iabin, împăratul Canaanului, înaintea copiilor lui Israel.
24  Şi mâna copiilor lui Israel a apăsat greu asupra lui Iabin, împăratul Canaanului, până ce au nimicit pe Iabin, împăratul Canaanului.

Judecători 5:1  În ziua aceea, Debora a cântat această cântare, cu Barac, fiul lui Abinoam:
2  „Nişte căpetenii s-au pus în fruntea poporului în Israel, şi poporul s-a arătat gata de luptă: Binecuvântaţi pe Domnul!
3  Ascultaţi, împăraţi! Luaţi aminte, domnitori! Voi cânta, da, voi cânta Domnului, Voi cânta din alăută Domnului, Dumnezeului lui Israel.
4  Doamne, când ai ieşit din Seir, Când ai plecat din câmpiile Edomului, Pământul s-a cutremurat, cerurile au picurat, şi norii au turnat ape cu găleata;
5  Munţii s-au clătinat înaintea Domnului, Sinaiul acela s-a clătinat Domnului, Dumnezeului lui Israel”.
6  „Pe vremea lui Şamgar, fiul lui Anat, Pe vremea Iaelei drumurile erau părăsite, şi călătorii apucau pe căi strîmbe.
7  Căpeteniile erau fără putere în Israel, fără putere, Până când m-am sculat eu, Debora, Până când m-am ridicat eu, ca o mamă în Israel.
8  El îşi alesese noi dumnezei: Atunci războiul era la porţi; Dar nu vedeai nici scut, nici suliţă La patruzeci de mii în Israel.
9  Inima mea se îndreaptă spre căpeteniile lui Israel, Spre aceia din popor care s-au arătat gata să lupte. Binecuvântaţi pe Domnul!
10  Voi, care călăriţi pe măgăriţe albe, Voi, care şedeţi pe covoare, şi voi, care umblaţi pe drum, cântaţi!
11  Arcaşii, din mijlocul adăpătoarelor, Să laude cu glasul lor binefacerile Domnului, Binefacerile cârmuirii Sale în Israel. Atunci poporul Domnului s-a pogorât la porţi:
12  Trezeşte-te, trezeşte-te, Debora! Trezeste-te, trezeşte-te şi zi o cântare! Scoală-te, Barac, şi adu-ţi robii de război, Fiul lui Abinoam!
13  Atunci o rămăşiţă din popor a biruit pe cei puternici, Domnul mi-a dat biruinţa asupra celor viteji.
14  Din Efraim au venit locuitorii lui Amalec. După tine a mers Beniamin în oştirea ta. Din Machir au venit căpeteniile, şi din Zabulon cârmuitorii.
15  Mai marii lui Isahar au fost cu Debora, şi Isahar a venit după Barac, A fost trimis pe urma lui în vale. La pîraiele lui Ruben, Au fost mari Hotărâri!
16  Pentru ce ai rămas în mijlocul staulelor
17  Galaadul de dincolo de Iordan nu şi-a părăsit locuinţa. Pentru ce a stat Dan pe corăbii? Aşer a stat pe malul mării, şi s-a odihnit în limanurile lui.
18  Zabulon este un popor care a înfruntat moartea, şi Neftali la fel, pe înălţimile din câmpie.
19  Împăraţii au venit, s-au luptat; Atunci au luptat împăraţii Canaanului, La Tanaac, la apele Meghido; N-au luat nici o pradă, nici argint.
20  Din ceruri se luptau, De pe cărările lor stelele se luptau împotriva lui Sisera,
21  Pârâul Chison i-a luat, Pârâul din vremurile străvechi, pârâul Chison! Suflete, calcă–n picioare pe viteji!
22  Atunci copitele cailor au răsunat De goana, de goana năbădăioasă a războinicilor lor.
23  Blestemaţi pe Meroza, a zis Îngerul Domnului, Blestemaţi, blestemaţi pe locuitorii lui; Căci n-au venit în ajutorul Domnului, În ajutorul Domnului, printre oamenii viteji”.
24  Binecuvântată să fie între femei Iael, Nevasta lui Heber, Chenitul! Binecuvântată să fie ea între femeile care locuiesc în corturi!
25  El a cerut apă, şi ea i-a a dat lapte; În pahar împărătesc i-a adus unt.
26  Cu o mână a luat ţăruşul, şi cu dreapta ciocanul lucrătorilor, A lovit pe Sisera, i-a despicat capul, I-a sfărîmat şi străpuns tâmpla.
27  El s-a ghemuit: a căzut şi s-a culcat la picioarele ei; S-a ghemuit şi a căzut la picioarele ei; Acolo unde s-a ghemuit, acolo a căzut fără viaţă.
28  Pe fereastră, prin zăbrele, Se uită mama lui Sisera, şi strigă: „Pentru ce zăboveşte carul lui să vină? Pentru ce vin carele lui aşa de încet?”
29  Cele mai înţelepte dintre femeile ei îi răspund, şi ea îşi răspunde singură:
30  „Negreşit, au găsit pradă! Şi-o împărţesc: O fată, două fete de fiecare om; Pradă de haine vopsite pentru Sisera; Pradă de haine vopsite cusute la gherghef, Două haine vopsite şi cusute la gherghef, De pus pe grumazul biruitorului!”
31  Aşa să piară toţi vrăjmaşii Tăi, Doamne! Dar cei ce-L iubesc Sunt ca soarele, când se arată în puterea lui”. Ţara a avut odihnă patruzeci de ani.

Psalmul 107:23-43

Psalmi 107:23  Cei ce se pogorâseră pe mare în corăbii, şi făceau negoţ pe apele cele mari,
24  aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adâncului.
25  El a zis, şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării.
26  Se suiau spre ceruri, se pogorau în adânc; sufletul le era perdut în faţa primejdiei.
27  Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat, şi zădarnică le era toată iscusinţa.
28  Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
29  A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s-au potolit.
30  Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit, şi Domnul i-a dus în limanul dorit.
31  O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
32  Să-L înalţe în adunarea poporului, şi să-L laude în adunarea bătrânilor!
33  El preface râurile în pustiu, şi izvoare de apă în pământ uscat,
34  ţara roditoare în ţară sărată, din pricina răutăţii locuitorilor ei.
35  Tot El preface pustiul în iaz, şi pământul uscat în izvoare de ape.
36  Aşează acolo pe cei flămânzi, şi ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea;
37  însămânţează ogoare, sădesc vii, şi-i culeg roadele.
38  El îi binecuvântează, şi se înmulţesc nespus, şi nu le împuţinează vitele.
39  Dacă Sunt împuţinaţi şi apăsaţi prin asuprire, nenorocire şi suferinţă,
40  El varsă dispreţul peste cei mari, şi-i face să pribegească prin pustiuri fără drum,
41  dar ridică pe cel lipsit, izbăveşte pe cel nevoiaş, şi înmulţeşte familiile ca pe nişte turme.
42  „Oamenii fără prihană văd lucrul acesta şi se bucură, şi orice nelegiuire îşi închide gura!”
43  Cine este înţelept, să ia seama la aceste lucruri, şi să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului.

Romani 9-11

Romani 9:1  Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor,
2  că simt o mare întristare, şi am o durere necurmată în inimă.
3  Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.
4  Ei Sunt Israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele,
5  patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!
6  Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toţi cei ce se coboară din Israel, Sunt Israel;
7  şi, cu toate că Sunt sămânţa lui Avraam, nu toţi Sunt copiii lui Avraam; ci este scris: „În Isaac vei avea o sămânţă, care-ţi va purta numele.”
8  Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti Sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei Sunt socotiţi ca sămânţă.
9  Căci cuvântul acesta este o făgăduinţă: „Pe vremea aceasta Mă voi întoarce, şi Sara va avea un fiu.”
10  Ba mai mult; tot aşa a fost cu Rebeca. Ea a zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac.
11  Căci, cu toate că cei doi gemeni nu se născuseră încă, şi nu făcuseră nici bine nici rău, ca să rămână în picioare Hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă,
12  s-a zis Rebecii: „Cel mai mare va fi rob celui mai mic”
13  după cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.”
14  Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nici de cum!
15  Căci El i-a zis lui Moise: „Voi avea milă de oricine-Mi va place să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va place să Mă îndur.”
16  Aşa dar, nu atîrnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.
17  Fiindcă Scriptura zice lui Faraon: „Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea, şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul.”
18  Astfel, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea.
19  Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voiei Lui?”
20  Dar, mai de grabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa?”
21  Nu este olarul stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară?
22  Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mâniei, făcute pentru peire;
23  şi să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)?
24  Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre Iudei, ci şi dintre Neamuri,
25  după cum zice în Osea: „Voi numi „popor al Meu” pe cel ce nu era poporul Meu, şi „prea iubită” pe cea care nu era prea iubită.
26  Şi acolo unde li se zicea: „Voi nu Sunteţi poporul Meu” vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui viu.”
27  Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel: „Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mântuită.
28  Căci Domnul va împlini pe deplin şi repede pe pământ cuvântul Lui.
29  Şi, cum zisese Isaia mai înainte: „Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânţă, am fi ajuns ca Sodoma, şi ne-am fi asemănat cu Gomora.”
30  Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea şi anume neprihănirea care se capătă prin credinţă;
31  pe când Israel, care umbla după o Lege, care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta.
32  Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au lovit de piatra de poticnire,
33  după cum este scris: „Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire, şi o stâncă de cădere: şi cine crede în El, nu va fi dat de ruşine.”

Romani 10:1  Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israeliţi, este să fie mântuiţi.
2  Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere:
3  pentru că, întrucît n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi, şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu.
4  Căci Hristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea.
5  În adevăr, Moise scrie că omul care împlineşte neprihănirea pe care o dă Legea, va trăi prin ea.
6  Pe când iată cum vorbeşte neprihănirea pe care o dă credinţa: „Să nu zici în inima ta: „Cine se va sui în cer?” (Să pogoare adică pe Hristos din cer).
7  Sau: „Cine se va pogorâ în Adânc?” (Să scoale adică pe Hristos din morţi).
8  Ce zice ea deci? „Cuvântul este aproape de tine: în gura ta şi în inima ta.” Şi cuvântul acesta este cuvântul credinţei, pe care-l propovăduim noi.
9  Dacă mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.
10  Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire,
11  după cum zice Scriptura: „Oricine crede în el, nu va fi dat de ruşine.”
12  În adevăr, nu este nici o deosebire între Iudeu şi Grec; căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă.
13  Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.”
14  Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela, despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor?
15  Şi cum vor propovădui, dacă nu Sunt trimeşi? După cum este scris: „Cît de frumoase Sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!”
16  Dar nu toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: „Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?”
17  Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.
18  Dar eu întreb: „N-au auzit ei?” Ba da; căci „glasul lor a răsunat prin tot pământul, şi cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii.”
19  Dar întreb iarăşi: „N-a ştiut Israel lucrul acesta?” Ba da; căci Moise, cel dintâi, zice: „Vă voi întărîta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi aţîţa mânia printr-un neam fără pricepere.”
20  Şi Isaia merge cu îndrăzneala până acolo că zice: „Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.”
21  Pe când, despre Israel zice: „Toată ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit şi împotrivitor la vorbă.”

Romani 11:1  Întreb dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?” Nicidecum! Căci şi eu Sunt Israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin.
2  Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura, în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice:
3  „Doamne, pe proorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur, şi caută să-mi ia viaţa?”
4  Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.”
5  Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri, prin har.
6  Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altmintrelea, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altmintrelea, fapta n-ar mai fi faptă.
7  Deci, ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat; pe când ceilalţi au fost împietriţi,
8  după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.”
9  Şi David zice: „Masa lor să li se prefacă într-o cursă, într-un laţ, într-un prilej de cădere şi într-o dreaptă răsplătire.
10  Să li se întunece ochii ca să nu vadă, şi spinarea să le-o ţii mereu gîrbovită.”
11  Întreb dar: „S-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos;
12  dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume, şi paguba lor a fost o bogăţie pentru Neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor?
13  V-o spun vouă, Neamurilor: „Întrucît Sunt apostol al Neamurilor, îmi slăvesc slujba mea,
14  şi caut, ca, dacă este cu putinţă, să stîrnesc gelozia celor din neamul meu, şi să mântuiesc pe unii din ei.
15  Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă din morţi?
16  Iar dacă cele dintâi roade Sunt sfinte, şi plămădeala este Sfântă; şi dacă rădăcina este Sfântă, şi ramurile Sunt sfinte.
17  Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor, şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului,
18  nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine.
19  Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.”
20  Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu te îngîmfa, deci, ci teme-te!
21  Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.
22  Uită-te, deci, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altmintrelea, vei fi tăiat şi tu.
23  Şi chiar ei: dacă nu stăruiesc în necredinţă, vor fi altoiţi; căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăşi.
24  Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin, care din fire era sălbatec, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiţi ei, care Sunt ramuri fireşti, în măslinul lor?
25  Fraţilor, ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire, care va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor.
26  Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, dupăcum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion, şi va îndepărta toate nelegiurile de la Iacov.
27  Acesta va fi legământul, pe care-l voi face cu ei, când le voi şterge păcatele.”
28  În ce priveşte Evanghelia, ei Sunt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru; dar în ce priveşte alegerea, Sunt iubiţi, din pricina părinţilor lor.
29  Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută.
30  Dupăcum voi odinioară n-aţi ascultat de Dumnezeu, şi dupăcum prin neascultarea lor aţi căpătat îndurare acum,
31  tot aşa, ei acum n-au ascultat, pentruca, prin îndurarea arătată vouă, să capete şi ei îndurare.
32  Fiindcă Dumnezeu a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi.
33  O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! cât de nepătrunse Sunt judecăţile Lui, şi cât de neînţelese Sunt căile Lui!
34  Şi într-adevăr „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?
35  Cine I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?”
36  Din El, prin El, şi pentru El Sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *