30 Aprilie

Judecători 8

Judecători 8:1  Bărbaţii lui Efraim i-au zis lui Ghideon: „Ce înseamnă felul acesta de purtare faţă de noi? Pentru ce nu ne-ai chemat, când ai plecat să te lupţi împotriva lui Madian?” Şi au avut o mare ceartă cu el.
2  Ghedeon le-a răspuns: „Ce-am făcut eu pe lângă voi? Oare nu face mai mult culesul ciorchinelor rămase în via lui Efraim decât culesul întregii vii a lui Abiezer?”
3  În mâinile voastre a dat Dumnezeu pe căpeteniile lui Madian: Oreb, şi Zeeb. Ce-am putut face eu, deci, pe lângă voi?” După ce le-a vorbit astfel, li s-a potolit mânia.
4  Ghedeon a ajuns la Iordan, şi l-a trecut, el şi cei trei sute de oameni care erau cu el, obosiţi, dar urmărind mereu pe vrăjmaş.
5  El a zis celor din Sucot: „Daţi, vă rog, câteva pîini poporului care mă însoţeşte, căci Sunt obosiţi, şi Sunt în urmărirea lui Zebah şi Ţalmuna, împăraţii Madianului.”
6  Căpeteniile din Sucot au răspuns: „Este oare mâna lui Zebah şi Ţalmuna în stăpânirea ta, ca să dăm pâine oştirii tale?”
7  Şi Ghedeon a zis: „Ei bine! după ce Domnul va da în mâinile noastre pe Zebah şi pe Ţalmuna, vă voi scărpina carnea cu spini din pustie şi cu mărăcini.”
8  De acolo s-a suit la Penuel, şi a făcut celor din Penuel aceeaşi rugăminte. Ei i-au răspuns cum îi răspunseseră cei din Sucot.
9  Şi a zis şi celor din Penuel: „Când mă voi întoarce în pace, voi dărîma turnul acesta.”
10  Zebah şi Ţalmuna erau la Carcor împreună cu oştirea lor de aproape cincisprezece mii de oameni; toţi cei ce mai rămăseseră din toată oştirea fiilor Răsăritului: o sută douăzeci de mii de oameni care scoteau sabia, fuseseră ucişi.
11  Ghedeon s-a suit pe drumul celor ce locuiesc în corturi, la răsărit de Nobah şi de Iogbeha, şi a bătut oştirea care se credea la adăpost.
12  Zebah şi Ţalmuna au luat fuga; Ghedeon i-a urmărit, a prins pe cei doi împăraţi ai Madianului: Zebah şi Ţalmuna, şi a pus pe fugă toată oştirea.
13  Ghedeon, fiul lui Ioas, s-a întors de la luptă prin suişul Heres.
14  A prins dintre cei din Sucot un tânăr pe care l-a întrebat, şi care i-a dat în scris numele căpeteniilor şi bătrânilor din Sucot; erau şaptezeci şi şapte de bărbaţi.
15  Apoi a venit la cei din Sucot şi a zis: „Iată pe Zebah şi Ţalmuna, pentru care m-aţi batjocorit, zicând: „Oare mâna lui Zebah şi Ţalmuna este în stăpânirea ta, ca să dăm pâine oamenilor tăi obosiţi?”
16  Şi a luat pe bătrânii cetăţii, şi a pedepsit pe oamenii din Sucot cu spini din pustie şi cu mărăcini.
17  A dărîmat şi turnul din Penuel, şi a ucis pe oamenii cetăţii.
18  El i-a zis lui Zebah şi lui Ţalmuna: „Cum erau oamenii pe care i-aţi ucis la Tabor?” Ei au răspuns: „Erau ca tine, fiecare avea înfăţişarea unui fiu de împărat.”
19  El a zis: „Erau fraţii mei, fiii mamei mele. Viu este Domnul că, dacă i-aţi fi lăsat cu viaţă, nu v-aş ucide.”
20  Şi i-a zis lui Ieter, întâiul lui născut: „Scoală-te, şi ucide-i!” Dar tânărul nu şi-a scos sabia, pentru că-i era teamă, căci era încă un copil.
21  Zebah şi Ţalmuna au zis: „Scoală-te tu însuţi şi ucide-ne! Căci cum e omul aşa e şi puterea lui.” Şi Ghedeon s-a sculat, şi a ucis pe Zebah şi Ţalmuna. A luat apoi lunişoarele de la gâtul cămilelor lor.
22  Bărbaţii lui Israel i-au zis lui Ghedeon: „Domneşte peste noi, tu, şi fiul tău, şi fiul fiului tău, căci ne-ai izbăvit din mâna lui Madian.”
23  Ghedeon le-a zis: „Eu nu voi domni peste voi, nici fiii mei nu vor domni peste voi, ci Domnul va domni peste voi.”
24  Ghedeon le-a zis: „Am să vă fac o rugăminte: daţi-mi fiecare verigile de nas pe care le-aţi luat ca pradă.” -Vrăjmaşii aveau verigi din aur, căci erau Ismaeliţi.
25  Ei au zis: „Ţi le vom da cu plăcere.” Şi au întins o manta pe care a aruncat fiecare verigile pe care le prădase.
26  Greutatea verigilor din aur pe care le-a cerut Ghedeon, a fost de o mie şapte sute de sicli din aur, în afară de lunişoare, de cerceii din aur, şi hainele de purpură pe care le purtau împăraţii Madianului, şi în afară de lănţişoarele de la gâtul cămilelor lor.
27  Ghedeon a făcut din ele un efod, şi l-a pus în cetatea lui, la Ofra, unde a ajuns o pricină de curvie pentru tot Israelul; şi a fost o cursă pentru Ghedeon şi pentru casa lui.
28  Madianul a fost smerit înaintea copiilor lui Israel, şi n-a mai ridicat capul. Şi ţara a avut odihnă patruzeci de ani, în timpul vieţii lui Ghedeon.
29  Ierubaal, fiul lui Ioas, s-a întors, şi a locuit în casa lui.
30  Ghedeon a avut şaptezeci de fii, ieşiţi din el, căci a avut mai multe neveste.
31  Ţiitoarea lui, care era la Sihem, i-a născut, de asemenea, un fiu, căruia i-au pus numele Abimelec.
32  Ghedeon, fiul lui Ioas, a murit după o bătrâneţe fericită; şi a fost îngropat în mormântul tatălui său Ioas, la Ofra, care era a familiei lui Abiezer.
33  După moartea lui Ghedeon, copiii lui Israel au început iarăşi să curvească cu Baalii şi au luat pe Baal-Berit ca dumnezeu al lor.
34  Copiii lui Israel nu şi-au adus aminte de Domnul, Dumnezeul lor, care-i izbăvise din mâna tuturor vrăjmaşilor care-i înconjurau.
35  Şi n-au ţinut la casa lui Ierubaal, a lui Ghedeon, după tot binele pe care-l făcuse el lui Israel.

Psalmul 109

Psalmi 109:1  (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
2  Căci potrivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,
3  mă înconjoară cu cuvântări pline de ură, şi se războiesc cu mine fără temei.
4  Pe când eu îi iubesc, ei îmi Sunt potrivnici; dar eu alerg la rugăciune.
5  Ei îmi întorc rău pentru bine, şi ură pentru dragostea mea.
6  Pe vrăjmaşul meu pune-l sub stăpânirea unui om rău, şi un pîrîş să stea la dreapta lui!
7  Când va fi judecat, să fie găsit vinovat, şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat!
8  Puţine să-i fie zilele la număr, şi slujba să i-o ia altul!
9  Să-i rămână copiii orfani, şi nevastă-sa văduvă!
10  Copiii lui să umble fără nici un căpătîi şi să cerşească, să-şi caute pâinea departe de locuinţa lor dărîmată!
11  Cel ce l-a împrumutat, să-i pună mâna pe tot ce are, şi străinii să-i jefuiască rodul muncii lui!
12  Nimeni să nu mai ţină la el, şi nimeni să n-aibă milă de orfanii lui!
13  Urmaşii lui să fie nimiciţi, şi să li se stângă numele în neamul următor!
14  Nelegiuirea părinţilor săi să rămână ca aducere aminte înaintea Domnului, şi să nu se şteargă păcatul mamei lui!
15  Domnul să-i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le şteargă pomenirea de pe pământ,
16  pentru că nu şi-a adus aminte să facă îndurare, pentru că a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, până acolo încît să omoare pe omul cu inima zdrobită!
17  Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu-i plăcea binecuvântarea: să se depărteze de el!
18  Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înăuntrul lui, ca untdelemnul în oase!
19  De aceea, să-i slujească de veşmânt ca să se acopere, de încingătoare cu care să fie totdeauna încins!
20  Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei, şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine!
21  Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea ta; izbăveşte-mă!
22  Sunt nenorocit şi lipsit, şi îmi e rănită inima înăuntrul meu.
23  Pier ca umbra gata să treacă, Sunt izgonit ca o lăcustă.
24  Mi-au slăbit genunchii de post, şi mi s-a sleit trupul de slăbiciune.
25  Am ajuns de ocară lor; când mă privesc ei, dau din cap.
26  Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta!
27  Şi să ştie că mâna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
28  Măcar că ei blastămă, Tu binecuvântează; cu toate că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura.
29  Protivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu ruşinea lor cum se acopăr cu o manta!
30  Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulţimii;
31  căci El stă la dreapta săracului, ca să-l izbăvească de cei ce-l osîndesc.

Romani 14-15

Romani 14:1  Primiţi bine pe cel slab în credinţă, şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoelnice.
2  Unul crede că poate să mănânce de toate; pe când altul, care este slab, nu mănâncă decât verdeţuri.
3  Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cine nu mănâncă; şi cine nu mănâncă, să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.
4  Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuş, va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească ca să stea.
5  Unul socoteşte o zi mai pe sus decât alta; pentru altul, toate zilele Sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.
6  Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentru că aduce mulţumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă; şi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu.
7  În adevăr, nici unul din noi nu trăieşte pentru sine, şi nici unul din noi nu moare pentru sine.
8  Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi Suntem ai Domnului.
9  Căci Hristos pentru aceasta a murit şi a înviat ca să aibă stăpânire şi peste cei morţi şi peste cei vii.
10  Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.
11  Fiindcă este scris: „Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea, şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.”
12  Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.
13  Să nu ne mai judecăm, deci, unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic, care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.
14  Eu ştiu şi Sunt încredinţat în Domnul Isus, că nimic nu este necurat în sine, şi că un lucru nu este necurat decât pentru cel ce crede că este necurat.
15  Dar dacă faci ca fratele tău să se mîhnească din pricina unei mâncări, nu mai umbli în dragoste! Nu nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos!
16  Nu faceţi ca binele vostru să fie grăit de rău.
17  Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.
18  Cine slujeşte lui Hristos în felul acesta, este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.
19  Aşa dar, să urmărim lucrurile, care duc la pacea şi zidirea noastră.
20  Să nu nimiceşti, pentru o mâncare, lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate lucrurile Sunt curate. Totuş, a mânca din ele, când faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, este rău.
21  Bine este să nu mănânci carne, să nu bei vin şi să te fereşti de orice lucru, care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire.
22  Încredinţarea pe care o ai, păstreaz-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osîndeşte singur în ce găseşte bine.
23  Dar cine se îndoieşte şi mănâncă, este osîndit, pentru că nu mănâncă din încredinţare. Tot ce nu vine din încredinţare, e păcat.

Romani 15:1  Noi, care Suntem tari, Suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi, şi să nu ne plăcem nouă înşine.
2  Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora.
3  Căci şi Hristos nu Şi-a plăcut Lui însuş; ci, după cum este scris: „Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine, au căzut peste Mine.”
4  Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentruca, prin răbdarea şi nu prin mângîierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.
5  Dumnezeul răbdării şi al mângîierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţiminte, unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus;
6  pentru ca toţi împreună, cu o inimă şi cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.
7  Aşa dar, primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu.
8  Hristos a fost, în adevăr, un slujitor al tăierii împrejur, ca să dovedească credincioşia lui Dumnezeu, şi să întărească făgăduinţele date părinţilor;
9  şi ca Neamurile să slăvească pe Dumnezeu, pentru îndurarea Lui, după cum este scris: „De aceea Te voi lăuda printre Neamuri, şi voi cânta Numelui Tău.”
10  Este zis iarăşi: „Veseliţi-vă, Neamuri, împreună cu poporul Lui.”
11  Şi iarăşi: „Lăudaţi pe Domnul, toate Neamurile; slăviţi-L, toate noroadele.”
12  Tot astfel şi Isaia zice: „Din Iese va ieşi o Rădăcină, care se va scula să domnească peste Neamuri; şi Neamurile vor nădăjdui în El.”
13  Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentruca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!
14  În ce vă priveşte pe voi, fraţilor, eu însumi Sunt încredinţat că Sunteţi plini de bunătate, plini şi de orice fel de cunoştinţă, şi astfel Sunteţi în stare să vă sfătuiţi unii pe alţii.
15  Totuş, ici colea v-am scris mai cu îndrăzneală, ca să vă aduc din nou aminte de lucrurile acestea, în puterea harului pe care mi l-a dat Dumnezeu,
16  ca să fiu slujitorul lui Isus Hristos între Neamuri. Eu îmi împlinesc cu scumpătate slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentru ca Neamurile să-I fie o jertfă bine primită, sfinţită de Duhul Sfânt.
17  Eu, deci, mă pot lăuda în Isus Hristos, în slujirea lui Dumnezeu.
18  Căci n-aş îndrăzni să pomenesc nici un lucru pe care să nu-l fi făcut Hristos prin mine, ca să aducă Neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvântul meu, fie prin faptele mele,
19  fie prin puterea semnelor şi a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfânt. Aşa că, de la Ierusalim şi ţările de primprejur, până la Iliric, am răspândit cu prisosinţă Evanghelia lui Hristos.
20  Şi am căutat să vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit, ca să nu zidesc pe temelia pusă de altul,
21  după cum este scris: „Aceia, cărora nu li se propovăduise despre El, Îl vor vedea, şi cei ce n-auziseră de El, Îl vor cunoaşte.”
22  Iată ce m-a împiedicat de multe ori să vin la voi.
23  Dar acum, fiindcă nu mai am nimic care să mă ţină pe aceste meleaguri, şi fiindcă de ani de zile doresc fierbinte să vin la voi,
24  nădăjduiesc să vă văd în treacăt, când mă voi duce în Spania, şi să fiu însoţit de voi până acolo, după ce îmi voi împlini, măcar în parte, dorinţa de a fi stat la voi.
25  Acum mă duc la Ierusalim să duc nişte ajutoare sfinţilor.
26  Căci cei din Macedonia şi Ahaia au avut bunătatea să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii, care Sunt în Ierusalim.
27  Negreşit, au avut bunătatea; dar era şi o datorie faţă de ei; pentru că, dacă Neamurile au avut parte de binecuvântările lor duhovniceşti, este de datoria lor să-i ajute şi ele cu bunurile lor pământeşti.
28  După ce-mi voi împlini, deci, însărcinarea aceasta, şi le voi încredinţa aceste daruri, voi pleca în Spania, şi voi trece pe la voi.
29  Ştiu că dacă vin la voi, voi veni cu o deplină binecuvântare de la Hristos.
30  Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru Domnul nostru Isus Hristos, şi pentru dragostea Duhului, să vă luptaţi împreună cu mine, în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine,
31  ca să fiu izbăvit de răzvrătiţii din Iudea, şi pentru ca slujba pe care o am pentru Ierusalim, să fie bine primită de sfinţi;
32  şi astfel să ajung la voi cu bucurie, cu voia lui Dumnezeu, şi să mă răcoresc puţin în mijlocul vostru.
33  Dumnezeul păcii să fie cu voi cu toţi! Amin.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *