02 Mai

Judecători 10-11

Judecători 10:1  După Abimelec, s-a sculat Tola, fiul lui Pua, fiul lui Dodo, bărbat din Isahar, ca să izbăvească pe Israel; el locuia la Şamir, în muntele lui Efraim.
2  Tola a fost judecător în Israel douăzeci şi trei de ani; apoi a murit, şi a fost îngropat la Şamir.
3  După el, s-a sculat Iair, Galaaditul, care a fost judecător în Israel douăzeci şi doi de ani.
4  El avea treizeci de fii, care călăreau pe treizeci de mânji de măgari, şi stăpâneau treizeci de cetăţi, numite şi azi cetăţile lui Iair, şi aşezate în ţara Galaadului.
5  Şi Iair a murit, şi a fost îngropat la Camon.
6  Copiii lui Israel au făcut iarăşi ce nu plăcea Domnului; au slujit Baalilor şi Astarteelor, dumnezeilor Siriei, dumnezeilor Sidonului, dumnezeilor Moabului, dumnezeilor fiilor lui Amon, şi dumnezeilor Filistenilor, şi au părăsit pe Domnul, şi nu I-au mai slujit.
7  Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel, şi i-a vândut în mâinile Filistenilor şi în mâinile fiilor lui Amon.
8  Ei au apăsat şi au asuprit pe copiii lui Israel în vremea aceea optsprezece ani, şi anume: pe toţi copiii lui Israel care erau de cealaltă parte a Iordanului în ţara Amoriţilor în Galaad.
9  Fiii lui Amon au trecut Iordanul ca să se bată şi împotriva lui Iuda, împotriva lui Beniamin şi împotriva casei lui Efraim. Şi Israel era într-o mare strîmtorare.
10  Copiii lui Israel au strigat către Domnul, şi au zis: „Am păcătuit împotriva Ta, căci am părăsit pe Dumnezeul nostru şi am slujit Baalilor.”
11  Domnul a zis copiilor lui Israel: „Nu v-am izbăvit Eu de Egipteni, de Amoriţi, de fiii lui Amon, şi de Filisteni?
12  Şi când v-au apăsat Sidoniţii, Amalec şi Maon, şi aţi strigat către Mine, nu v-am izbăvit Eu din mâinile lor?
13  Dar voi M-aţi părăsit, şi aţi slujit altor dumnezei. De aceea nu vă voi mai izbăvi.
14  Duceţi-vă şi chemaţi pe dumnezeii pe care i-aţi ales; ei să vă izbăvească în vremea strîmtorării voastre!”
15  Copiii lui Israel au zis Domnului: „Am păcătuit, fă-ne ce-Ţi va place. Numai izbăveşte-ne astăzi!”
16  Şi au scos dumnezeii străini din mijlocul lor, şi au slujit Domnului. El S-a îndurat de suferinţele lui Israel.
17  Fiii lui Amon s-au strâns şi au tăbărât în Galaad, şi copiii lui Israel s-au strâns şi au tăbărât la Miţpa.
18  Poporul, şi căpeteniile Galaadului şi-au zis unul altuia: „Cine este omul care va începe lupta împotriva fiilor lui Amon? El va fi căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.”

Judecători 11:1  Iefta, Galaaditul, era un om viteaz. El era fiul unei curve. Galaad născuse pe Iefta.
2  Nevasta lui Galaad i-a născut fii, cari, făcându-se mari, au izgonit pe Iefta, şi i-au zis: „Tu nu vei avea moştenire în casa tatălui nostru, căci eşti fiul unei alte femei.”
3  Şi Iefta a fugit de la fraţii lui, şi a locuit în ţara Tob. Nişte oameni fără căpătîi s-au strâns la Iefta, şi făceau plimbări cu el.
4  După câtva timp, fiii lui Amon au pornit cu război împotriva lui Israel.
5  Şi pe când fiii lui Amon făceau război cu Israel, bătrânii Galaadului s-au dus să caute pe Iefta din ţara Tob.
6  Ei i-au zis lui Iefta: „Vino de fii căpetenia noastră, şi să batem pe fiii lui Amon.”
7  Iefta a răspuns bătrânilor Galaadului: „Nu m-aţi urât voi, şi nu m-aţi izgonit voi din casa tatălui meu? Pentru ce veniţi la mine acum când Sunteţi în strîmtorare?”
8  Bătrânii Galaadului i-au zis lui Iefta: „Ne întoarcem la tine acum, ca să mergi cu noi, să baţi pe fiii lui Amon, şi să fii căpetenia noastră, căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.”
9  Iefta a răspuns bătrânilor Galaadului: „Dacă mă aduceţi înapoi ca să bat pe fiii lui Amon, şi dacă Domnul îi va da înaintea mea, voi fi eu oare căpetenia voastră?”
10  Bătrânii Galaadului i-au zis lui Iefta: „Domnul să ne audă, şi să judece, dacă nu vom face ce spui.”
11  Şi Iefta a pornit cu bătrânii Galaadului. Poporul l-a pus în fruntea lui, şi l-a aşezat căpetenie, şi Iefta a spus din nou înaintea Domnului, la Miţpa, toate cuvintele pe care le rostise.
12  Iefta a trimis soli împăratului fiilor lui Amon, ca să-i spună: „Ce ai cu mine de vii împotriva mea să faci război împotriva ţării mele?”
13  Împăratul fiilor lui Amon a răspuns solilor lui Iefta: „Pentru că Israel, când s-a suit din Egipt, a pus mâna pe ţara mea, de la Arnon până la Iaboc şi Iordan. Dă-mi-o înapoi acum de bună voie.”
14  Iefta a trimis iarăşi soli împăratului fiilor lui Amon,
15  ca să-i spună: „Aşa vorbeşte Iefta. „Israel n-a pus mâna pe ţara Moabului, nici pe ţara fiilor lui Amon.
16  Căci, când s-a suit Israel din Egipt, a mers în pustie până la marea Roşie şi a ajuns la Cades.
17  Atunci Israel a trimis soli împăratului Edomului, ca să-i spună: „Lasă-mă să trec prin ţara ta.” Dar împăratul Edomului n-a voit. A trimis şi la împăratul Moabului, şi nici el n-a vrut. Şi Israel a rămas la Cades.
18  Apoi a mers prin pustie, a ocolit ţara Edomului şi ţara Moabului, şi a venit la răsăritul ţării Moabului; au tăbărât dincolo de Arnon, fără să intre pe ţinutul Moabului, căci Arnonul era hotarul Moabului.
19  Israel a trimis soli lui Sihon, împăratul Amoriţilor, împăratul Hesbonului. Şi Israel i-a zis: „Lasă-mă să trec prin ţara ta până la locul spre care mergem.”
20  Dar Sihon n-a avut încredere în Israel, ca să-l lase să treacă pe ţinutul lui; şi-a strâns tot poporul, a tăbărât la Iahat, şi a luptat împotriva lui Israel.
21  Domnul, Dumnezeul lui Israel, a dat pe Sihon şi pe tot poporul lui în mâinile lui Israel, care i-a bătut. Israel a pus mâna pe toată ţara Amoriţilor, care erau aşezaţi în ţara aceasta.
22  Au pus mâna pe tot ţinutul Amoriţilor, de la Arnon până la Iaboc, şi de la pustie până la Iordan.
23  Şi acum, când Domnul, Dumnezeul lui Israel, a izgonit pe Amoriţi dinaintea poporului Său Israel, tu să le stăpâneşti ţara?
24  Oare ce-ţi dă în stăpânire dumnezeul tău Chemoş, nu vei stăpâni? Şi tot ce ne-a dat în stăpânire Domnul, Dumnezeul nostru, înaintea noastră, noi să nu stăpânim!
25  Eşti tu mai bun decât Balac, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului? S-a certat el cu Israel sau a făcut el război împotriva lui?
26  Iată că Sunt trei sute de ani de când locuieşte Israel la Hesbon şi în satele din jurul lui, la Aroer şi în satele din jurul lui şi în toate cetăţile care Sunt pe malul Arnonului: pentru ce nu i le-aţi luat în tot timpul acesta?
27  Eu nu te-am supărat deloc, şi rău te-ai purtat cu mine, făcându-mi război. Domnul să judece lucrul acesta. El să fie astăzi judecător între fiii lui Israel şi fiii lui Amon.”
28  Împăratul fiilor lui Amon n-a ascultat cuvintele pe care a trimis Iefta să i le spună.
29  Duhul Domnului a venit peste Iefta. Iefta a străbătut Galaadul şi Manase; a trecut la Miţpe în Galaad; şi din Miţpe din Galaad, a pornit împotriva fiilor lui Amon.
30  Iefta a făcut o juruinţă Domnului şi a zis: „Dacă vei da în mâinile mele pe fiii lui Amon,
31  ori cine va ieşi pe porţile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericită de la fiii lui Amon, va fi închinat Domnului, şi-l voi aduce ca ardere de tot.”
32  Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon, şi Domnul i-a dat în mâinile lui.
33  Le-a pricinuit o foarte mare înfrângere, de la Aroer până spre Minit, loc care cuprindea douăzeci de cetăţi, şi până la Abel-Cheramim. Şi fiii lui Amon au fost smeriţi înaintea copiilor lui Israel.
34  Iefta s-a întors acasă la Miţpa. Şi iată că fiică-sa i-a ieşit înainte cu timpane şi jocuri. Ea era singurul lui copil; n-avea fii şi nici altă fată.
35  Cum a văzut-o, el şi-a rupt hainele şi a zis:: „Ah! fata mea! adânc mă loveşti şi mă turburi! Am făcut o juruinţă Domnului, şi n-o pot întoarce.”
36  Ea i-a zis: „Tată, ai făcut o juruinţă Domnului, fă-mi potrivit cu ceea ce ţi-a ieşit din gură, acum când Domnul te-a răzbunat pe vrăjmaşii tăi, pe fiii lui Amon.”
37  Şi ea a zis tatălui său: „Atât îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă pogor în munţi, şi să-mi plâng fecioria cu tovarăşele mele.”
38  El a răspuns: „Du-te!” Şi a lăsat-o slobodă două luni. Ea s-a dus cu tovarăşele ei, şi şi-a plâns fecioria pe munţi.
39  După cele două luni, s-a întors la tatăl ei, şi el a împlinit cu ea juruinţa pe care o făcuse. Ea nu cunoscuse împreunarea cu bărbat. De atunci s-a făcut în Israel obiceiul
40  că, în toţi anii, fetele lui Israel se duc să prăznuiască pe fiica lui Iefta, Galaaditul, patru zile pe an.

Psalmul 111

Psalmi 111:1  Lăudaţi pe Domnul! Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, în tovărăşia oamenilor fără prihană şi în adunare.
2  Mari Sunt lucrările Domnului, cercetate de toţi cei ce le iubesc.
3  Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui, şi dreptatea Lui ţine în veci.
4  El a lăsat o aducere aminte a minunilor Lui, Domnul este îndurător şi milostiv.
5  El a dat hrană celor ce se tem de El; El Îşi aduce pururea aminte de legământul Lui.
6  El a arătat poporului Său puterea lucrărilor Lui, căci le-a dat moştenirea neamurilor.
7  Lucrările mânilor Lui Sunt credincioşie şi dreptate; toate poruncile Lui Sunt adevărate,
8  întărite pentru veşnicie, făcute cu credincioşie şi neprihănire.
9  A trimis poporului Său izbăvirea, a aşezat legământul Său în veci; Numele Lui este Sfânt şi înfricoşat.
10  Frica Domnului este începutul înţelepciunii; toţi cei ce o păzesc, au o minte sănătoasă, şi slava Lui ţine în veci.

1 Corinteni 1

1 Corinteni 1:1  Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten,
2  către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru:
3  Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!
4  Mulţămesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu, care v-a fost dat în Isus Hristos.
5  Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă.
6  În felul acesta mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru;
7  aşa că nu duceţi lipsă de nici un fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos.
8  El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos.
9  Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.
10  Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi desbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvârşit într-un gând şi o simţire.
11  Căci, fraţilor, am aflat despre voi de la ai Cloei, că între voi Sunt certuri.
12  Vreau să spun că fiecare din voi zice: „Eu Sunt al lui Pavel!” -„Şi eu, al lui Apolo!” -„Şi eu, al lui Chifa!” -„Şi eu, al lui Hristos!”
13  Hristos a fost împărţit? Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel aţi fost voi botezaţi?
14  Mulţămesc lui Dumnezeu că n-am botezat pe nici unul din voi, în afară de Crisp şi Gaiu,
15  pentru ca nimeni să nu poată spune că aţi fost botezaţi în numele meu.
16  Da, am mai botezat şi casa lui Stefana; încolo, nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva.
17  De fapt, Hristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia: nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică.
18  Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce Sunt pe calea pierzării: dar pentru noi, care Suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.
19  Căci este scris: „Voi prăpădi înţelepciunea celor înţelepţi, şi voi nimici priceperea celor pricepuţi.”
20  Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbăreţul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia?
21  Căci întrucît lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii.
22  Iudeii, într-adevăr, cer minuni, şi Grecii caută înţelepciune;
23  dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri o nebunie;
24  dar pentru cei chemaţi, fie Iudei, fie Greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.
25  Căci nebunia lui Dumnezeu, este mai înţeleaptă decât oamenii; şi slăbiciunea lui Dumnezeu, este mai tare decât oamenii.
26  De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu Sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales.
27  Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.
28  Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu Sunt, ca să nimicească pe cele ce Sunt;
29  pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.
30  Şi voi, prin El, Sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare,
31  pentruca, după cum este scris: „Cine se laudă, să se laude în Domnul.”


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *