04 Mai

Judecători 15-16

Judecători 15:1  După câtva timp, pe vremea seceratului grâului, Samson s-a dus să-şi vadă nevasta, şi i-a dus un ied. El a zis: „Vreau să intru la nevastă-mea în odaia ei”.
2  Dar tatăl nevestei nu i-a îngăduit să intre. „Am crezut că o urăşti” a zis el „şi am dat-o tovarăşului tău. Nu este soră-sa cea tânără mai frumoasă ca ea? Ia-o, deci, în locul ei.”
3  Samson le-a zis: „De data aceasta nu voi fi vinovat faţă de Filisteni, dacă le voi face rău”.
4  Samson a plecat. A prins trei sute de vulpi, şi a luat nişte făclii: apoi a legat vulpile coadă de coadă, şi a pus câte o făclie între cele două cozi, la mijloc.
5  A aprins făcliile, a dat drumul vulpilor în grînele Filistenilor, şi a aprins astfel atât stogurile de snopi, cât şi grâul care era în picioare, ba încă şi grădinile de măslini.
6  Filistenii au zis: „Cine a făcut lucrul acesta?” Li s-a răspuns: „Samson, ginerele Timneanului, pentru că acesta i-a luat nevasta şi a dat-o tovarăşului lui”. Şi Filistenii s-au suit, şi au ars-o pe ea şi pe tatăl ei.
7  Samson le-a zis: „Aşa faceţi? Nu voi înceta decât după ce-mi voi răzbuna pe voi”.
8  I-a bătut aspru, pe spate şi pe pântece; apoi s-a pogorât şi a locuit în crăpătura stâncii Etam.
9  Atunci Filistenii au pornit, au tăbărât în Iuda, şi s-au întins până la Lehi.
10  Bărbaţii din Iuda au zis: „Pentru ce v-aţi suit împotriva noastră?” Ei au răspuns: „Ne-am suit să legăm pe Samson, ca să-i facem aşa cum ne-a făcut el nouă”.
11  Atunci trei mii de bărbaţi din Iuda s-au pogorât la crăpătura stâncii Etam, şi i-au zis lui Samson: „Nu ştii că Filistenii stăpânesc peste noi? Ce ne-ai făcut deci?” El le-a răspuns: „Le-am făcut aşa cum mi-au făcut şi ei mie.”
12  Ei i-au zis: „Noi ne-am pogorât să te legăm, ca să te dăm în mâinile Filistenilor.” Samson le-a zis: „Juraţi-mi că nu mă veţi omorâ”.
13  Ei i-au răspuns: „Nu; vrem numai să te legăm şi să te dăm în mâinile lor, dar nu te vom omorî.” Şi l-au legat cu două funii noi, şi l-au scos din stâncă.
14  Când a ajuns la Lehi, Filistenii au început să strige de bucurie înaintea lui. Atunci Duhul Domnului a venit peste el. Funiile pe care le avea la braţe s-au făcut ca nişte fire din in ars în foc, şi legăturile i-au căzut de pe mâni.
15  El a găsit o falcă de măgar neuscată încă, a întins mâna şi a luat-o şi a ucis cu ea o mie de oameni.
16  Şi Samson a zis: „Cu o falcă de măgar, o grămadă, două grămezi; Cu o falcă de măgar, am ucis o mie de oameni”.
17  După ce a isprăvit de vorbit, a aruncat falca din mână. Şi locul acela s-a numit Ramat-Lehi (Aruncarea fălcii).
18  Fiindu-i foarte sete, a strigat către Domnul şi a zis: „Tu ai îngăduit, prin mâna robului Tău, această mare isbăvire; şi acum să mor de sete, şi să cad în mâinile celor netăiaţi împrejur?”
19  Dumnezeu a despicat crăpătura stâncii din Lehi, şi a ieşit apă din ea. Samson a băut, duhul i s-a întremat, şi s-a înviorat. De aceea s-a numit izvorul acela En-Hacore (Izvorul celui ce strigă); el este şi astăzi la Lehi.
20  Samson a fost douăzeci de ani judecător în Israel, pe vremea Filistenilor.

Judecători 16:1  Samson a plecat la Gaza; acolo a văzut o curvă, şi a intrat la ea.
2  S-a spus oamenilor din Gaza: „Samson a venit aici”. Şi l-au înconjurat, şi au pândit toată noaptea la poarta cetăţii. Au stat liniştiţi toată noaptea, şi au zis: „Când se va lumina de ziuă, îl vom omorâ”.
3  Samson a rămas culcat până la miezul nopţii. Pe la miezul nopţii, s-a sculat, şi a apucat porţile cetăţii cu amândoi stâlpii, le-a scos împreună cu zăvorul, le-a pus pe umeri, şi le-a dus pe vârful muntelui din faţa Hebronului.
4  După aceea a iubit pe o femeie în valea Sorec. Ea se numea Dalila.
5  Domnitorii Filistenilor s-au suit la ea, şi i-au zis: „Înduplecă-l, şi află de unde-i vine puterea lui cea mare şi cum am putea să-l biruim, ca să-l legăm şi să-l slăbim, şi-ţi vom da fiecare câte o mie o sută de sicli din argint.
6  Dalila i-a zis lui Samson: „Spune-mi, te rog, de unde-ţi vine puterea ta cea mare, şi cu ce ar trebui să fii legat ca să fii biruit”.
7  Samson i-a zis: „Dacă aş fi legat cu şapte funii noi, care să nu fie uscate încă, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om”.
8  Domnitorii Filistenilor au adus Dalilei şapte funii noi, neuscate încă”. Şi ea l-a legat cu funiile acestea.
9  Iar nişte oameni stăteau la pândă la ea, într-o odaie. Ea i-a zis: „Filistenii Sunt asupra ta Samson”! Şi el a rupt funiile, cum se rupe o aţă de cîlţi când se atinge de foc. Şi astfel n-au ştiut de unde-i venea puterea.
10  Dalila i-a zis lui Samson: „Vezi, ţi-ai bătut joc de mine, mi-ai spus minciuni. Acum, te rog, arată-mi cu ce trebuie să fii legat”.
11  El i-a zis: „Dacă aş fi legat cu funii noi, care să nu fi fost întrebuinţate niciodată, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om”.
12  Dalila a luat nişte funii noi, şi l-a legat cu ele. Apoi i-a zis: „Filistenii Sunt asupra ta, Samson!” Iar nişte oameni stăteau la pândă într-o odaie. Şi el a rupt funiile de la braţe ca pe o aţă.
13  Dalila i-a zis lui Samson: „Până acum ţi-ai bătut joc de mine, şi mi-ai spus minciuni. Spune-mi cu ce trebuie să fii legat”. El i-a zis: „N-ai decât să împleteşti cele şapte şuviţe de păr din capul meu în urzeala ţăsăturii”.
14  Şi ea le-a pironit cu un cui din lemn în pământ. Apoi i-a zis: „Filistenii Sunt asupra ta, Samson!” Şi el s-a trezit din somn, şi a smuls cuiul din lemn din pământ cu urzeală cu tot.
15  Ea i-a zis: „Cum poţi spune: „Te iubesc!” când inima ta nu este cu mine? Iată că de trei ori ţi-ai bătut joc de mine, şi nu mi-ai spus de unde-ţi vine puterea ta cea mare.”
16  Fiindcă ea îl necăjea şi-l chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei, sufletul i s-a umplut de o nelinişte de moarte,
17  şi-a deschis toată inima faţă de ea, şi i-a zis: „Briciul n-a trecut peste capul meu, pentru că Sunt închinat Domnului din pântecele maicii mele. Dacă aş fi ras, puterea m-ar părăsi, aş slăbi, şi aş fi ca orice alt om”.
18  Dalila, văzând că îşi deschisese toată inima faţă de ea, a trimis să-i cheme pe domnitorii Filistenilor, şi a pus să le spună: „Suiţi-vă de data aceasta, căci mi-a deschis toată inima lui”. Şi domnitorii Filistenilor s-au suit la ea, şi au adus argintul în mâni.
19  Ea l-a adormit pe genunchii ei. Şi chemând un om, a ras cele şapte suviţe de pe capul lui Samson, şi a început astfel să-l slăbească. El şi-a pierdut puterea.
20  Atunci ea a zis: „Filistenii Sunt asupra ta, Samson!” Şi el s-a trezit din somn şi a zis: „Voi face ca şi mai înainte, şi mă voi scutura”. Nu ştia că Domnul Se depărtase de el.
21  Filistenii l-au apucat, şi i-au scos ochii; l-au pogorât la Gaza, şi l-au legat cu nişte lanţuri din aramă. El învârtea la rîşniţă în temniţă.
22  Dar părul capului lui a început iarăşi să crească, după ce fusese ras.
23  Şi domnitorii Filistenilor s-au strâns ca să aducă o mare jertfă dumnezeului lor Dagon, şi ca să se veselească. Ei ziceau: „Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre pe Samson, vrăjmaşul nostru.”
24  Şi când l-a văzut poporul, au lăudat pe dumnezeul lor, zicând: „Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre pe vrăjmaşul nostru, pe acela care ne pustiia ţara, şi ne înmulţea morţii.”
25  În bucuria inimii lor, au zis: „Chemaţi pe Samson, ca să ne desfăteze!” Au scos pe Samson din temniţă, şi el a jucat înaintea lor. L-au aşezat între stâlpi.
26  Şi Samson a zis tânărului care-l ţinea de mână: „Lasă-mă, ca să mă pot atinge de stâlpii pe care se reazimă casa, şi să mă razim de ei.”
27  Casa era plină de bărbaţi şi de femei; toţi domnitorii Filistenilor erau acolo, şi pe acoperiş erau aproape trei mii de inşi, bărbaţi şi femei, care priveau la Samson, cum juca.
28  Atunci Samson a strigat către Domnul şi a zis: „Doamne, Dumnezeule! Adu-ţi aminte de mine, Te rog; Dumnezeule, dă-mi putere numai de data aceasta, şi cu o singură lovitură să-mi răzbun pe Filisteni pentru cei doi ochi ai mei!”
29  Şi Samson a îmbrăţişat amândoi stâlpii de la mijloc pe care se sprijinea casa, şi s-a rezemat de ei; unul era la dreapta lui, şi altul la stânga.
30  Samson a zis: „Să mor împreună cu Filistenii!” S-a plecat cu toată puterea, şi casa a căzut peste domnitori şi peste tot poporul care era acolo. Cei pe care i-a prăpădit la moartea lui au fost mai mulţi decât cei pe care-i omorâse în timpul vieţii.
31  Fraţii lui şi toată casa tatălui său s-au pogorât, şi l-au luat. Când s-au suit înapoi, l-au îngropat între Ţorea şi Eştaol, în mormântul tatălui său Manoah. El fusese judecător în Israel douăzeci de ani.

Psalmul 113

Psalmi 113:1  Lăudaţi pe Domnul! Robii Domnului lăudaţi, lăudaţi Numele Domnului!
2  Fie Numele Domnului binecuvântat, de acum şi până în veac!
3  de la răsăritul soarelui până la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat.
4  Domnul este înălţat mai presus de toate neamurile, slava Lui este mai pesus de ceruri.
5  Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru, care locuieşte atât de sus?
6  El îşi pleacă privirile să vadă ce se face în ceruri şi pe pământ.
7  El ridică pe sărac din ţărână, înalţă pe cel lipsit din gunoi.
8  ca să-i facă să şadă împreună cu cei mari: cu mai marii poporului Său.
9  El dă o casă celei ce era stearpă, face din ea o mamă veselă în mijlocul copiilor ei. Lăudaţi pe Domnul!

1 Corinteni 4-5

1 Corinteni 4:1  Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Hristos, şi ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu.
2  Încolo, ce se cere de la ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.
3  cât despre mine, prea puţin îmi pasă dacă Sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba încă, nici eu însumi nu mă mai judec pe mine.
4  Căci n-am nimic împotriva mea; totuşi nu pentru aceasta Sunt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă, este Domnul.
5  De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric, şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu.
6  Fraţilor, pentru voi am spus aceste lucruri, în icoană de vorbire, cu privire la mine şi la Apolo, ca prin noi înşine, să învăţaţi să nu treceţi peste „ce este scris”: şi nici unul din voi să nu se fălească deloc cu unul împotriva celuilalt.
7  Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?
8  O, iată-vă sătui! Iată-vă ajunşi bogaţi! Iată-vă împărăţind fără noi! Şi măcar de aţi împărăţi cu adevărat ca să putem împărăţi şi noi împreună cu voi!
9  Căci parcă Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă, nişte osîndiţi la moarte; fiindcă am ajuns o privelişte pentru lume, îngeri şi oameni.
10  Noi Suntem nebuni pentru Hristos: voi, înţelepţi în Hristos! Noi, slabi: voi, tari! Voi, puşi în cinste: noi, dispreţuiţi!
11  Până în clipa aceasta suferim de foame şi de sete, Suntem goi, chinuiţi, umblăm din loc în loc,
12  ne ostenim şi lucrăm cu mâinile noastre; când Suntem ocărîţi, binecuvântăm; când Suntem prigoniţi, răbdăm;
13  când Suntem vorbiţi de rău, ne rugăm. Până în ziua de azi am ajuns ca gunoiul lumii acesteia, ca lepădătura tuturor.
14  Nu vă scriu aceste lucruri, ca să vă fac ruşine; ci ca să vă sfătuiesc ca pe nişte copii prea iubiţi ai mei.
15  Căci chiar dacă aţi avea zece mii de învăţători în Hristos, totuşi n-aveţi mai mulţi părinţi; pentru că eu v-am născut în Hristos Isus, prin Evanghelie.
16  De aceea vă rog să călcaţi pe urmele mele.
17  Pentru aceasta v-am trimis pe Timotei, care este copilul meu prea iubit şi credincios în Domnul. El vă va aduce aminte de felul meu de purtare în Hristos şi de felul cum învăţ eu pe oameni pretutindeni în toate Bisericile.
18  Unii s-au îngîmfat, şi şi-au închipuit că n-am să mai vin la voi.
19  Dar dacă va voi Domnul, voi veni în curând la voi, şi atunci voi vedea nu vorbele, ci puterea celor ce s-au îngîmfat.
20  Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere.
21  Ce voiţi? Să vin la voi cu nuiaua sau cu dragoste şi cu duhul blândeţei?

1 Corinteni 5:1  Din toate părţile se spune că între voi este curvie; şi încă o curvie de acelea, care nici chiar la păgîni nu se pomenesc; până acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său.
2  Şi voi v-aţi fălit! Şi nu v-aţi mâhnit mai degrabă, pentru ca cel ce a săvârşit fapta aceasta, să fi fost dat afară din mijlocul vostru!
3  cât despre mine, cu toate că n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi când aş fi fost de faţă, pe cel ce a făcut o astfel de faptă.
4  În Numele Domnului Isus, voi şi duhul meu, fiind adunaţi la olaltă, prin puterea Domnului nostru Isus,
5  am Hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus.
6  Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala?
7  Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi Sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit.
8  Să prăznuim, deci, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.
9  V-am scris în epistola mea să n-aveţi nici o legătură cu curvarii.
10  Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia sau cu cei lacomi de bani sau cu cei răpareţi sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume.
11  Ci v-am scris să n-aveţi nici un fel de legături cu vreunul care, măcarcă îşi zice „frate” totuşi este curvar sau lacom de bani sau închinător la idoli sau defăimător sau beţiv sau răpareţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi.
12  În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru?
13  cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară, deci, din mijlocul vostru pe răul acela.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *