07 Mai

Rut 1

Rut 1:1  Pe vremea judecătorilor, a fost o foamete în ţară. Un om din Betleemul lui Iuda a plecat cu nevastă-sa şi cu cei doi fii ai lui, să locuiască pentru o vreme în ţara Moabului.
2  Numele omului aceluia era Elimelec, numele nevestei lui era Naomi, şi cei doi fii ai lui se numeau Mahlon şi Chilion: erau Efratiţi, din Betleemul lui Iuda. Ajungând în ţara Moabului, şi-au aşezat locuinţa acolo.
3  Elimelec, bărbatul Naomei, a murit, şi ea a rămas cu cei doi fii ai ei.
4  Ei şi-au luat neveste Moabite. Una se numea Orpa, şi cealaltă Rut, şi au locuit acolo aproape zece ani.
5  Mahlon şi Chilion au murit şi ei amândoi, şi Naomi a rămas fără cei doi fii ai ei şi fără bărbat.
6  Apoi s-a sculat, ea şi nurorile ei, ca să se întoarcă în ţara ei din ţara Moabului, căci aflase în ţara Moabului că Domnul cercetase pe poporul Său şi-i dăduse pâine.
7  Ea a ieşit din locul în care locuia însoţită de cele două nurori ale ei, şi a pornit ca să se întoarcă în ţara lui Iuda.
8  Naomi a zis atunci celor două nurori ale ei: „Duceţi-vă şi întoarceţi-vă fiecare la casa mamei ei! Domnul să Se îndure de voi, cum v-aţi îndurat şi voi de cei ce au murit şi de mine!
9  Să vă dea Domnul să găsiţi odihnă fiecare în casa unui bărbat!” Şi le-a sărutat. Ele au ridicat glasul, şi au plâns;
10  şi i-au zis: „Nu; noi vom merge cu tine la poporul tău.”
11  Naomi a zis: „Întoarceţi-vă, fiicele mele! Pentru ce să veniţi voi cu mine? Mai am eu oare fii în pântecele meu, ca să poată fi bărbaţii voştri?
12  Întoarceţi-vă, fiicele mele, şi duceţi-vă! Eu Sunt prea bătrână ca să mă mărit din nou. Şi chiar dacă aş zice că trag nădejde; chiar dacă în noaptea aceasta aş fi cu un bărbat, şi aş naşte fii,
13  aţi mai aştepta voi până să se facă mari şi aţi vrea voi să nu vă măritaţi din pricina lor? Nu, fiicele mele! Eu Sunt mult mai amărîtă decât voi, pentru că mâna Domnului s-a întins împotriva mea.”
14  Şi ele au ridicat glasul, şi iarăşi au plâns. Orpa a sărutat pe soacră-sa şi a plecat, dar Rut s-a ţinut de ea.
15  Naomi a zis către Rut: „Iată, cumnată-ta s-a întors la poporul ei şi la dumnezeii ei; întoarce-te şi tu după cumnată-ta.”
16  Rut a răspuns: „Nu sta de mine să te las, şi să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu voi merge şi eu, unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu;
17  unde vei muri tu, voi muri şi eu, şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine decât moartea!”
18  Naomi, văzând-o Hotărâtă să meargă cu ea, n-a mai stăruit.
19  Au călătorit împreună până ce au ajuns la Betleem. Şi când au intrat în Betleem, toată cetatea s-a pus în mişcare din pricina lor şi femeile ziceau: „Naomi (Plăcută) este aceasta?”
20  Ea le-a zis: „Nu-mi mai ziceţi Naomi; ziceţi-mi Mara (Amărăciune), căci cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune.
21  La plecare eram în belşug, şi acum Domnul mă aduce înapoi cu mâinile goale. De ce să-mi mai ziceţi Naomi, când Domnul S-a rostit împotriva mea, şi Cel Atotputernic m-a întristat?”
22  Astfel s-au întors din ţara Moabului Naomi şi noră-sa Rut, Moabita. Au ajuns la Betleem la începutul seceratului orzurilor.

Psalmul 116

Psalmi 116:1  Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele.
2  Da, El Şi-a plecat urechea spre mine, de aceea-L voi chema toată viaţa mea.
3  Mă înfăşuraseră legăturile morţii, şi m-apucaseră sudorile mormântului; eram pradă necazului şi durerii.
4  Dar am chemat Numele Domnului, şi am zis: „Doamne, mântuieşte-mi sufletul.”
5  Domnul este milostiv şi drept, şi Dumnezeul nostru este plin de îndurare.
6  Domnul păzeşte pe cei fără răutate: eram nenorocit de tot, dar El m-a mântuit.
7  Întoarce-te, suflete, la odihna ta, căci Domnul ţi-a făcut bine.
8  Da, Tu mi-ai izbăvit sufletul de la moarte, ochii din lacrămi, şi picioarele de cădere.
9  Voi umbla înaintea Domnului, pe pământul celor vii.
10  Aveam dreptate când ziceam: „Sunt foarte nenorocit!”
11  În neliniştea mea, ziceam: „Orice om este înşelător.”
12  Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine?
13  Voi înălţa paharul izbăvirilor, şi voi chema Numele Domnului;
14  îmi voi împlini juruinţele făcute Domnului, în faţa întregului Său popor.
15  Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El.
16  Ascultă-mă, Doamne, căci Sunt robul Tău: robul Tău, fiul roabei Tale, şi Tu mi-ai desfăcut legăturile.
17  Îţi voi aduce o jertfă de mulţumire, şi voi chema Numele Domnului;
18  îmi voi împlini juruinţele făcute Domnului în faţa întregului Său popor,
19  în curţile Casei Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime! Lăudaţi pe Domnul!

1 Corinteni 10

1 Corinteni 10:1  Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost sub nor, toţi au trecut prin mare,
2  toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise;
3  toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească,
4  şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; şi stânca era Hristos.
5  Totuşi cei mai mulţi dintre ei, n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustie.
6  Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei.
7  Să nu fiţi închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: „Poporul a şezut să mănânce şi să bea; şi s-au sculat să joace.”
8  Să nu curvim, cum au făcut unii din ei, aşa că într-o singură zi au căzut douăzeci şi trei de mii.
9  Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin şerpi.
10  Să nu cîrtiţi, cum au cîrtit unii din ei, care au fost nimiciţi de Nimicitorul.
11  Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.
12  Astfel, deci, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă.
13  Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.
14  De aceea, prea iubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli.
15  Vă vorbesc ca unor oameni cu judecată: judecaţi voi singuri ce spun.
16  Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pânea pe care o frângem, nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos?
17  Având în vedere că este o pâine, noi, care Suntem mulţi, Suntem un trup; căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine.
18  Uitaţi-vă la Israelul după trup: cei ce mănâncă jertfele, nu Sunt ei în împărtăşire cu altarul?
19  Deci ce zic eu? Că un lucru jertfit idolilor, este ceva? Sau că un idol este ceva?
20  Dimpotrivă, eu zic că ce jerfesc Neamurile, jertfesc dracilor, şi nu lui Dumnezeu. Şi eu nu vreau ca voi să fiţi în împărtăşire cu dracii.
21  Nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul dracilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului şi la masa dracilor.
22  Sau vrem să întărîtăm pe Domnul la gelozie? Suntem noi mai tari decât El?
23  Toate lucrurile Sunt îngăduite, dar nu toate Sunt de folos. Toate lucrurile Sunt îngăduite, dar nu toate zidesc.
24  Nimeni să nu-şi caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia.
25  Să mâncaţi din tot ce se vinde pe piaţă, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului.
26  Căci „al Domnului este pământul şi tot ce cuprinde el.”
27  Dacă vă pofteşte un necredincios la o masă, şi voiţi să vă duceţi, să mâncaţi din tot ce vă pune înainte, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului.
28  Dar dacă vă spune cineva: „Lucrul acesta a fost jertfit idolilor” să nu mâncaţi, din pricina celui ce v-a înştiinţat şi din pricina cugetului; căci „al Domnului este pământul şi tot ce cuprinde el.”
29  Vorbesc aici nu de cugetul vostru, ci de cugetul altuia. Căci de ce să fie judecată slobozenia mea de cugetul altuia?
30  Dacă mănânc, aducând mulţumiri, de ce să fiu vorbit de rău pentru un lucru, pentru care mulţămesc?
31  Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.
32  Să nu fiţi pricină de păcătuire nici pentru Iudei, nici pentru Greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu.
33  După cum mă silesc şi eu în toate lucrurile să plac tuturor, căutând nu folosul meu, ci al celor mai mulţi, ca să fie mântuiţi.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *