08 Mai

Rut 2-3

Rut 2:1  Naomi avea o rudă după bărbat. Acesta era un om foarte bogat, din familia lui Elimelec, şi se numea Boaz.
2  Rut, Moabita, a zis către Naomi: „Lasă-mă, te rog, să mă duc să strâng spice de pe câmpul aceluia înaintea căruia voi căpăta trecere.” Ea i-a răspuns: „Du-te, fiica mea.”
3  Ea s-a dus într-un ogor să strângă spice pe urma secerătorilor. Şi s-a întâmplat că ogorul acela era a lui Boaz, care era din familia lui Elimelec.
4  Şi iată că Boaz a venit din Betleem şi a zis secerătorilor: „Domnul să fie cu voi!” Ei i-au răspuns: „Domnul să te binecuvânteze!”
5  Şi Boaz a zis slujitorului însărcinat cu supravegherea secerătorilor: „A cui este tânăra aceasta?”
6  Slujitorul însărcinat cu supravegherea secerătorilor a răspuns: „Este o tânără Moabită, care s-a întors cu Naomi din ţara Moabului.
7  Ea a zis: „Dă-mi voie să strâng şi să culeg spice dintre snopi, rămase pe urma secerătorilor.” Şi de azi dimineaţă, de când a venit, a stat în picioare până acum, şi nu s-a odihnit decât o clipă în casă”.
8  Boaz a zis către Rut: „Ascultă, fiică, să nu te duci să culegi spice în alt ogor; să nu te depărtezi de aici, şi rămâi cu slujnicele mele.
9  Uită-te unde vor secera pe câmpi, şi du-te după ele. Am poruncit slugilor mele să nu se atingă de tine. Şi când îţi va fi sete, să te duci la vase, şi să bei din ce vor scoate slugile.”
10  Atunci ea s-a aruncat cu faţa la pământ, şi i-a zis: „Cum am căpătat eu trecere înaintea ta, ca să te îngrijeşti de mine, o străină?”
11  Boaz i-a răspuns: „Mi s-a spus tot ce ai făcut pentru soacră-ta, de la moartea bărbatului tău, şi cum ai părăsit pe tatăl tău şi pe mama ta şi ţara în care te-ai născut, ca să mergi la un popor pe care nu-l cunoşteai mai înainte.
12  Domnul să-ţi răsplătească ce ai făcut, şi plata să-ţi fie deplină din partea Domnului, Dumnezeului lui Israel, sub ale cărui aripi ai venit să te adăposteşti!”
13  Şi ea a zis: „O! să capăt trecere înaintea ta, domnul meu! Căci tu m-ai mângîiat, şi vorbele tale au mers la inima slujnicei tale. Şi totuşi eu nu Sunt nici măcar ca una din slujnicele tale.”
14  La vremea prînzului, Boaz a zis către Rut: „Apropie-te, mănâncă pâine, şi moaie-ţi bucata în oţet.” Ea a şezut lângă secerători. I-au dat grăunţe prăjite; a mâncat şi s-a săturat şi ce a rămas a strâns.
15  Apoi s-a sculat să culeagă spice. Boaz a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Lăsaţi-o să culeagă spice şi între snopi, şi să n-o opriţi;
16  şi chiar voi să-i scoateţi din snopi câteva spice; s-o lăsaţi să culeagă spice, şi să n-o înfruntaţi.”
17  Ea a cules spice de pe câmp până seara, şi a bătut ce culesese. A ieşit aproape o efă de orz.
18  A luat-o şi a intrat în cetate, şi soacră-sa a văzut ce culesese. Rut a scos şi rămăşiţele de la prînz şi i le-a dat.
19  Soacră-sa i-a zis: „Unde ai cules astăzi spice, şi unde ai muncit? Binecuvântat să fie cel ce s-a îngrijit de tine!” Şi Rut a spus soacrei sale la cine muncise: „Omul la care am muncit azi” a zis ea „se numeşte Boaz.”
20  Naomi a zis nurorei sale: „Să fie binecuîntat de Domnul, care este plin de îndurare pentru cei vii, cum a fost şi pentru cei ce au murit. „Omul acesta este rudă cu noi” i-a mai spus Naomi „este din cei ce au drept de răscumpărare asupra noastră.”
21  Rut, Moabita, a adăugat: „El mi-a mai zis:” „Rămâi cu slugile mele, până vor isprăvi de secerat.”
22  Şi Naomi a zis către noră-sa Rut: „Este bine, fiica mea, să ieşi cu slujnicele lui, şi să nu te întâlnească cineva în alt ogor”.
23  Ea s-a ţinut, deci, de slujnicele lui Boaz, ca să culeagă spice, până la sfârşitul seceratului orzurilor şi seceratului grâului. Şi locuia cu soacră-sa.

Rut 3:1  Soacră-sa Naomi i-a zis: „Fiica mea, aş vrea să-ţi dau un loc de odihnă, ca să fii fericită.
2  Şi acum Boaz, cu ale cărui slujnice ai fost, nu este el rudă cu noi? Iată, el are să vânture la noapte orzurile în arie.
3  Spală-te şi unge-te, apoi îmbracă-te cu hainele tale, şi pogoară-te la arie. Să nu te faci cunoscută lui, până va isprăvi de mâncat şi de băut.
4  Şi când se va duce să se culce, înseamnă-ţi locul unde se culcă. Apoi du-te, descopere-i picioarele, şi culcă-te. Şi el însuşi îţi va spune ce să faci.”
5  Ea i-a răspuns: „Voi face tot ce ai spus.”
6  Rut s-a pogorât la arie, şi a făcut tot ce poruncise soacră-sa.
7  Boaz a mâncat şi a băut, şi inima-i era veselă. S-a dus şi s-a culcat la marginea unui stog. Rut a venit atunci încet de tot, i-a descoperit picioarele, şi s-a culcat.
8  La miezul nopţii, omul s-a speriat; s-a plecat, şi iată că o femeie era culcată la picioarele lui.
9  El a zis: „Cine eşti tu?” Ea răspuns: „Eu Sunt Rut, slujnica ta; întinde-ţi poala hainei peste slujnica ta, căci ai drept de răscumpărare.”
10  Şi el a zis: „Fii binecuvântată de Domnul, fiică! Această faptă de pe urmă mărturiseşte şi mai mult pentru tine decât cea dintâi, că n-ai umblat după tineri, săraci sau bogaţi.
11  Acum, fiică, nu te teme, îţi voi face tot ce vei zice, căci toată cetatea ştie că eşti o femeie cinstită.
12  Este adevărat că am drept de răscumpărare, dar este o altă rudă mai aproape decât mine.
13  Rămâi în noaptea aceasta aici. Şi mâine, dacă vrea să te răscumpere, bine, să te răscumpere; dar dacă nu-i place să te răscumpere, te voi răscumpăra eu, viu este Domnul! Culcă-te aici până dimineaţă.”
14  Ea a rămas culcată la picioarele lui până dimineaţă, şi s-a sculat mai înainte de a se putea cunoaşte unul pe altul. Boaz a zis: „Să nu ştie nimeni că a intrat o femeie în arie!”
15  Şi a adăugat: „Adu mantaua de pe tine, şi ţine-o.” Ea a ţinut-o, şi el a măsurat şase măsuri de orz, şi le-a pus pe ea. Apoi a intrat în cetate.
16  Rut s-a întors la soacră-sa, şi Naomi, a zis: „Tu eşti, fiica mea?” Rut i-a istorisit tot ce-i făcuse omul acela.
17  Ea a zis: „Mi-a dat aceste şase măsuri de orz, zicând: „Să nu te întorci cu mâinile goale la soacră-ta.”
18  Şi Naomi a zis: „Fii liniştită, fiica mea, până vei şti cum se va isprăvi lucrul acesta, căci omul acesta nu va avea odihnă până nu va sfârşi lucrul chiar astăzi.”

Rut 4:1  Boaz s-a suit la poarta cetăţii, şi s-a oprit acolo. Şi iată că cel ce avea drept de răscumpărare, şi despre care vorbise Boaz, trecea. Boaz i-a zis: „Hei, cutare, apropie-te, stai aici.” Şi el s-a apropiat, şi s-a oprit.
2  Boaz a luat atunci zece oameni dintre bătrânii cetăţii şi a zis: „Şedeţi aici.” Şi ei au şezut jos.
3  Apoi a zis celui ce avea drept de răscumpărare: „Naomi, întorcându-se din ţara Moabului, a vândut bucata de pământ care era a fratelui nostru Elimelec.
4  Am crezut de datoria mea să te înştiinţez despre aceasta, şi să-ţi spun: „Cumpăr-o, în faţa locuitorilor şi în faţa bătrânilor poporului meu. Dacă vrei s-o răscumperi, răscumpăr-o; dar dacă nu vrei, spune-mi, ca să ştiu. Căci nu este nimeni înaintea ta care să aibă dreptul de răscumpărare, şi după tine eu am dreptul acesta.” Şi el a răspuns: „O voi răscumpăra.”
5  Boaz a zis: „În ziua în care vei cumpăra ţarina din mâna Naomei, o vei cumpăra în acelaşi timp şi de la Rut, Moabita, nevasta celui mort, ca să ridici numele mortului în moştenirea lui.”
6  Şi cel ce avea drept de răscumpărare a răspuns: „Nu pot s-o răscumpăr pe socoteala mea, de frică să nu-mi stric moştenirea mea; ia tu dreptul de răscumpărare, căci eu nu pot s-o răscumpăr.”
7  Odinioară în Israel, pentru întărirea unei răscumpărări sau unui schimb, omul îşi scotea încălţămintea şi o dădea celuilalt: aceasta slujea ca mărturie în Israel.
8  Cel ce avea drept de răscumpărare a zis, deci, lui Boaz: „Cumpăr-o pe socoteala ta!” Şi şi-a scos încălţămintea.
9  Atunci Boaz a zis bătrânilor şi întregului popor: „Voi Sunteţi martori azi că am cumpărat din mâna Naomei tot ce era al lui Elimelec, al lui Chilion şi al lui Mahlon,
10  şi că mi-am cumpărat, de asemenea, de nevastă pe Rut, Moabita, nevasta lui Mahlon, ca să ridic numele mortului în moştenirea lui, şi pentru ca numele mortului să nu fie şters dintre fraţii lui şi din poarta locului lui. Voi Sunteţi martori azi despre aceasta!”
11  Tot poporul care era la poartă şi bătrânii au zis: „Suntem martori! Domnul să facă pe femeia care intră în casa ta ca Rahela şi ca Lea, care amândouă au zidit casa lui Israel! Arată-ţi puterea în Efrata, şi fă-ţi un nume în Betleem!
12  Sămânţa pe care ţi-o va da Domnul, prin această tânără femeie, să-ţi facă o casă asemenea casei lui Pereţ, care s-a născut lui Iuda din Tamar!”
13  Boaz a luat pe Rut, care i-a fost nevastă, şi el a intrat la ea. Domnul a făcut-o să zămislească, şi ea a născut un fiu.
14  Femeile au zis Naomei: „Binecuvântat să fie Domnul, care nu te-a lăsat lipsită azi de un bărbat cu drept de răscumpărare, şi al cărui nume va fi lăudat în Israel!
15  Copilul acesta îţi va înviora sufletul, şi va fi sprijinul bătrâneţelor tale; căci l-a născut noru-ta, care te iubeşte, şi care face pentru tine mai mult decât şapte fii.”
16  Naomi a luat copilul, l-a ţinut în braţe, şi a văzut de el.
17  Vecinele i-au pus nume, zicând: „Un fiu s-a născut Naomei!” Şi l-au numit Obed. Acesta a fost tatăl lui Isai, tatăl lui David.
18  Iată sămânţa lui Pereţ. Pereţ a fost tatăl lui Heţron;
19  Heţron a fost tatăl lui Ram; Ram a fost tatăl lui Aminadab;
20  Aminadab a fost tatăl lui Nahşon: Nahşon a fost tatăl lui Salmon;
21  Salmon a fost tatăl lui Boaz; Boaz a fost tatăl lui Obed;
22  Obed a fost tatăl lui Isai; şi Isai a fost tatăl lui David.

Psalmul 117

Psalmi 117:1  Lăudaţi pe Domnul, toate neamurile, lăudaţi-L, toate popoarele!
2  Căci mare este bunătatea Lui faţă de noi, şi credincioşia Lui ţine în veci. Lăudaţi pe Domnul!

1 Corinteni 11

1 Corinteni 11:1  Călcaţi pe urmele mele, întrucît şi eu calc pe urmele lui Hristos.
2  Vă laud că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine, şi că ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le-am dat.
3  Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Hristos.
4  Orice bărbat, care se roagă sau prooroceşte cu capul acoperit, îşi necinsteşte Capul său.
5  Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul desvălit, îşi necinsteşte capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă.
6  Dacă o femeie nu se învăleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învălească.
7  Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentru că el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului.
8  În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat;
9  şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.
10  De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei.
11  Totuş, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie.
12  Căci dacă femeia este din bărbat, tot aşa şi bărbatul prin femeie, şi toate Sunt de la Dumnezeu.
13  Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu desvălită?
14  Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung,
15  pe când pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i-a fost dat ca învălitoare a capului.
16  Dacă iubeşte cineva cearta de vorbe, noi n-avem un astfel de obicei şi nici Bisericile lui Dumnezeu.
17  Vă dau aceste învăţături, dar nu vă laud pentru că vă adunaţi laolaltă nu ca să vă faceţi mai buni, ci ca să vă faceţi mai răi.
18  Mai întâi de toate, aud că atunci când veniţi la adunare, între voi Sunt desbinări. Şi în parte o cred,
19  căci trebuie să fie şi partide între voi, ca să iasă la lumină cei găsiţi buni.
20  Când vă adunaţi, deci, în acelaşi loc, nu este cu putinţă să mâncaţi cina Domnului.
21  Fiindcă atunci când staţi la masă, fiecare se grăbeşte să-şi ia cina adusă de el, înaintea altuia; aşa că unul este flămând, iar altul este beat.
22  Ce? N-aveţi case ca să mâncaţi şi să beţi acolo? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu, şi vreţi să faceţi de ruşine pe cei ce n-au nimic? Ce să vă zic? Să vă laud? În privinţa aceasta nu vă laud.
23  Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume că, Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine.
24  Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frînt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.”
25  Tot astfel, după cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, oridecâte ori veţi bea din el.”
26  Pentrucă, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.
27  De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului.
28  Fiecare să se cerceteze, deci, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta.
29  Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea osînda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.
30  Din pricina aceasta Sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm.
31  Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi.
32  Dar când Suntem judecaţi, Suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osîndiţi odată cu lumea.
33  Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii.
34  Dacă-i este foame cuiva, să mănânce acasă, ca să nu vă adunaţi spre osîndă. Celelate lucruri le voi rândui când voi veni.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *