09 Mai

1 Samuel 1-2

1 Samuel 1:1  Era un om din Ramataim-Ţofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, Efratit.
2  El avea două neveste; una se numea Ana, iar cealaltă Penina. Penina avea copii, dar Ana n-avea.
3  Omul acesta se suia în fiecare an din cetatea sa la Silo, ca să se închine… înaintea Domnului oştirilor şi să-I aducă jertfe. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, preoţi ai Domnului.
4  În ziua când îşi aducea Elcana jertfa, dădea părţi nevestei sale Penina, tuturor fiilor, şi tuturor fiicelor pe care le avea de la ea.
5  Dar Anei îi dădea o parte îndoită; căci o iubea pe Ana. Dar Domnul o făcuse stearpă.
6  Protivnica ei o înţepa dese ori, ca s-o facă să se mânie, pentru că Domnul o făcuse stearpă.
7  Şi în toţi anii era aşa. Ori de câte ori se suia Ana la casa Domnului, Penina o înţepa la fel. Atunci ea plângea şi nu mânca.
8  Elcana, bărbatul ei, îi zicea: „Ano, pentru ce plângi, şi nu mănânci? Pentru ce ţi-este întristată inima? Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?”
9  Ana s-a sculat, după ce au mâncat şi au băut ei la Silo. Preotul Eli şedea pe un scaun, lângă unul din uşiorii Templului Domnului.
10  Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amărît şi plângea!
11  Ea a făcut o juruinţă şi a zis: „Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce… aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui, şi brici…… nu va trece peste capul lui.”
12  Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei.
13  Ana vorbea în inima ei, şi numai buzele şi le mişca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea că este beată,
14  şi i-a zis: „Până când vei fi beată? Du-te de te trezeşte.”
15  Ana a răspuns: „Nu, domnul meu, eu Sunt o femeie care sufere în inima ei, şi n-am băut nici vin, nici băutură ameţitoare; ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului.
16  Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată, căci numai prea multa mea durere şi supărare m-a făcut să vorbesc până acum.”
17  Eli a luat din nou cuvântul şi a zis: „Du-te în pace, şi Dumnezeul lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o!”
18  Ea a zis: „Să capete roaba ta trecerea înaintea ta!” Şi femeia a plecat. A mâncat, şi faţa ei n-a mai fost aceeaş.
19  S-au sculat dis-de-dimineaţă, şi, după ce s-au închinat până la pământ înaintea Domnului, s-au întors şi au venit acasă la Rama.
20  Când i s-au împlinit zilele, Ana a rămas însărcinată, şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Samuel (Dumnezeu a ascultat) „căci” a zis ea „De la Domnul l-am cerut.”
21  Bărbatul său Elcana s-a suit apoi cu toată casa lui, să aducă Domnului jertfa de peste an, şi să-şi împlinească juruinţa.
22  Dar Ana nu s-a suit şi a zis bărbatului ei: „Când voi înţărca copilul, îl voi duce, ca să fie pus înaintea Domnului şi să rămână acolo pentru totdeauna….”
23  Elcana, bărbatul ei, i-a zis: „Fă ce vei crede, aşteaptă până-l vei înţărca. Numai împlinească-Şi Domnul cuvântul Lui!” Şi femeia a rămas acasă, şi a dat ţîţă fiului ei, până l-a înţărcat.
24  Când l-a înţărcat, l-a suit cu ea, şi a luat trei tauri, o efă de făină, şi un burduf cu vin. L-a dus în casa Domnului la Silo: copilul era încă mic de tot.
25  Au junghiat taurii, şi au dus copilul la Eli.
26  Ana a zis: „Domnul meu, iartă-mă! cât este de adevărat că sufletul tău trăieşte, domnul meu, atât este de adevărat că eu Sunt femeia aceea care stăteam aici lângă tine şi mă rugam Domnului.
27  Pentru copilul acesta mă rugam, şi Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam.
28  De aceea vreau să-l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului.” Şi s-au închinat acolo înaintea Domnului.

1 Samuel 2:1  Ana s-a rugat şi a zis: „Mi se bucură inima în Domnul, Puterea mea… a fost înălţată de Domnul; Mi s-a deschis larg gura împotriva vrăjmaşilor mei, Căci mă bucur…… de ajutorul Tău.
2  Nimeni nu este Sfânt ca Domnul; Nu este alt Dumnezeu decât Tine; Nu este stâncă aşa ca Dumnezeul nostru.
3  Nu mai vorbiţi cu atâta îngîmfare, Să nu vă mai iasă din gură cuvinte de mândrie; Căci Domnul este un Dumnezeu care ştie totul, şi toate faptele Sunt cântărite de El.
4  Arcul celor puternici s-a sfărîmat, şi cei slabi Sunt încinşi cu putere.
5  Cei ce erau sătui, se închiriază pentru pâine, şi cei ce erau flămânzi se odihnesc; Chiar cea stearpă naşte de şapte ori, şi cea care… avea mulţi copii stă lîncezită.
6  Domnul omoară şi învie, El pogoară în locuinţa morţilor şi El scoate de acolo.
7  Domnul sărăceşte şi El îmbogăţeşte, El smereşte şi El înalţă
8  El ridică din pulbere pe cel sărac, Ridică din gunoi pe cel lipsit. Ca să-i pună să şadă alături cu cei mari. Şi le dă de moştenire un scaun de domnie îmbrăcat cu slavă; Căci ai Domnului Sunt stâlpii… pământului, şi pe ei a aşezat El lumea.
9  El va păzi paşii prea iubiţilor Lui, Dar cei răi vor fi nimiciţi în întuneric; Căci omul nu va birui prin putere.
10  Vrăjmaşii Domnului vor tremura, Din înălţimea cerului El Îşi va arunca tunetul asupra lor; Domnul… va judeca marginile pământului. El va da Împăratului Său putere, şi El va înălţa tăria…… Unsului Lui”.
11  Elcana s-a dus acasă, la Rama, şi copilul a rămas în slujba Domnului, înaintea preotului Eli.
12  Fiii lui Eli erau nişte oameni răi. Nu cunoşteau pe Domnul.
13  Şi iată care era felul de purtare al acestor preoţi faţă de popor. Când aducea cineva o jertfă, venea sluga preotului în clipa când se fierbea carnea. Ţinând în mână o furculiţă cu trei coarne,
14  o vâra în cazan, în căldare, în tigaie sau în oală; şi tot ce apuca cu furculiţa, lua preotul pentru el. Aşa făceau ei tuturor acelora din Israel care veneau la Silo.
15  Chiar înainte de a arde grăsimea, venea sluga preotului şi zicea celui ce aducea jertfa: „Dă pentru preot carnea de fript; el nu va lua de la tine carne fiartă, ci vrea carne crudă”.
16  Şi dacă omul zicea: „După ce se va arde grăsimea, vei lua ce-ţi va place” sluga răspundea: „Nu! dă mi acum, căci altfel iau cu sila”.
17  Tinerii aceştia se făceau vinovaţi înaintea Domnului de un foarte mare păcat, pentru că nesocoteau darurile Domnului.
18  Samuel făcea slujba înaintea Domnului; şi copilul acesta era îmbrăcat cu un efod de in.
19  Mamă-sa îi făcea pe fiecare an o mantie mică, şi i-o aducea când se suia cu bărbatul ei ca să aducă jertfa din fiecare an.
20  Eli a binecuvântat pe Elcana şi pe nevastă-sa, şi a a zis: „Să dea Domnul să ai copii din femeia aceasta, care să înlocuiască pe acela pe care l-a împrumutat ea Domnului!” Şi s-au întors acasă.
21  Când a cercetat Domnul pe Ana, ea a rămas însărcinată, şi a născut trei fii şi două fiice. Şi tânărul Samuel creştea înaintea Domnului.
22  Eli era foarte bătrân, şi a aflat cum se purtau fiii lui cu tot Israelul; a aflat şi că se culcau cu femeile care slujeau afară la uşa cortului întâlnirii.
23  El le-a zis: „Pentru ce faceţi astfel de lucruri? Căci aflu de la tot poporul despre faptele voastre rele.
24  Nu, copii, ce aud spunându-se despre voi, nu este bine; voi faceţi pe poporul Domnului să păcătuiască.
25  Dacă un om păcătuieşte împotriva altui om, îl va judeca Dumnezeu; dar dacă păcătuieşte împotriva Domnului, cine se va ruga pentru el?” Totuşi ei n-au ascultat de glasul tatălui lor, căci Domnul voia să-i omoare.
26  Tânărul Samuel creştea mereu, şi era plăcut Domnului şi oamenilor.
27  Un om al lui Dumnezeu a venit la Eli, şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: „Nu M-am descoperit Eu casei tatălui tău, când erau în Egipt, în casa lui Faraon?
28  Eu l-am ales dintre toate seminţiile lui Israel, ca să fie în slujba Mea, în preoţie, ca să se suie la altarul Meu, să ardă tămâia, şi să poarte efodul înaintea Mea; şi am dat casei tatălui tău toate jertfele mistuite de foc şi aduse de copiii lui Israel.
29  Pentru ce călcaţi voi în picioare jertfele Mele şi darurile Mele, care am poruncit să se facă în locaşul Meu? Şi cum se face că tu cinsteşti pe fiii tăi mai mult decât pe Mine, ca să vă îngrăşaţi din cele dintâi roade luate din toate darurile poporului Meu Israel?”
30  De aceea, iată ce zice Domnul Dumnezeul lui Israel: „Spusesem că şi casa ta şi casa tatălui tău au să umble totdeauna înaintea Mea”. Şi acum, zice Domnul, departe de Mine lucrul acesta! Căci voi cinsti… pe cine Mă cinsteşte, dar cei ce Mă dispreţuiesc,…… vor fi dispreţuiţi.
31  Iată că vine vremea când voi tăia braţul tău şi braţul casei tatălui tău, aşa încît nu va mai fi nici un bătrân în casa ta.
32  Vei vedea un potrivnic al tău în locaşul Meu, în timp ce Israel va fi copleşit de bunătăţi de Domnul; şi nu va mai fi niciodată nici un bătrân în casa ta.
33  Voi lăsa să rămână la altarul Meu numai unul dintr-ai tăi, ca să ţi se topească ochii de durere şi să ţi se întristeze sufletul; dar toţi ceilalţi din casa ta vor muri în floarea vârstei.
34  Şi iată semnul celor ce se vor întâmpla celor doi fii ai tăi Hofni şi Fineas: amândoi vor muri într-o zi.
35  Eu Îmi voi pune un preot credincios, care va lucra după inima Mea şi după sufletul Meu; îi voi zidi o casă stătătoare, şi va umbla totdeauna înaintea Unsului… Meu.
36  Şi oricine va mai rămâne din casa ta va veni să se arunce cu faţa la pământ înaintea lui, pentru un ban din argint şi pentru o bucată de pâine, şi va zice: „Pune-mă, te rog, în una din slujbele preoţiei, ca să am o bucată de pâine să mănânc”.

Psalmul 118

Psalmi 118:1  Lăudaţi pe Domnul, căci este bun „căci în veac ţine îndurarea Lui!”
2  Să zică Israel: „Căci în veac ţine îndurarea Lui!”
3  Casa lui Aaron să zică: „Căci în veac ţine îndurarea Lui!”
4  Cei ce se tem de Domnul să zică: „Căci în veac ţine îndurarea Lui!”
5  În mijlocul strîmtorării am chemat pe Domnul: Domnul m-a ascultat şi m-a scos la larg.
6  Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni?
7  Domnul este ajutorul meu, şi mă bucur când îmi văd împlinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei.
8  Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om;
9  mai bine să cauţi un adăpost în Domnul decât să te încrezi în cei mari.
10  Toate neamurile mă înconjurau: în Numele Domnului, le tai în bucăţi.
11  Mă înconjurau, m-au împresurat: dar în Numele Domnului, le tai în bucăţi.
12  M-au înconjurat ca nişte albine: se sting ca un foc de spini; în Numele Domnului, le tai în bucăţi.
13  Tu mă împingeai ca să mă faci să cad, dar Domnul m-a ajutat.
14  Domnul este tăria mea şi pricina laudelor mele; El m-a mântuit.
15  Strigăte de biruinţă şi de mântuire se înalţă în corturile celor neprihăniţi: dreapta Domnului câştigă biruinţa!
16  Dreapta Domnului se înalţă; dreapta Domnului câştigă biruinţa!
17  Nu voi muri, ci voi trăi, şi voi povesti lucrările Domnului.
18  Domnul m-a pedepsit, da, dar nu m-a dat pradă morţii.
19  Deschideţi-mi porţile neprihănirii, ca să intru şi să laud pe Domnul.
20  Iată poarta Domnului: pe ea intră cei neprihăniţi.
21  Te laud, pentru că m-ai ascultat, pentru că m-ai mântuit.
22  Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii.
23  Domnul a făcut lucrul acesta: şi este o minunăţie înaintea ochilor noştri.
24  Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!
25  Doamne, ajută! Doamne, dă izbîndă!
26  Binecuvântat să fie cel ce vine în Numele Domnului! Vă binecuvântăm din Casa Domnului.
27  Domnul este Dumnezeu, şi ne luminează. Legaţi cu funii vita pentru jertfă, şi aduceţi-o până la coarnele altarului!
28  Tu eşti Dumnezeul meu, şi eu Te voi lăuda; Dumnezeule, Te voi prea mări.
29  Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!

1 Corinteni 12-13

1 Corinteni 12:1  În ce priveşte darurile duhovniceşti, fraţilor, nu voiesc să fiţi în necunoştinţă.
2  Când eraţi păgîni, ştiţi că vă duceaţi la idolii cei muţi, după cum eraţi călăuziţi.
3  De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: „Isus să fie anatema!” Şi nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt.
4  Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh;
5  Sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn;
6  Sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi.
7  Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.
8  De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaş Duh;
9  altuia credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh;
10  altuia, puterea să facă minuni; altuia, proorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor.
11  Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.
12  Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, cu toate că Sunt mai multe, Sunt un singur trup, tot aşa este şi Hristos.
13  Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.
14  Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe.
15  Dacă piciorul ar zice: „Fiindcă nu Sunt mână, nu Sunt din trup” -nu este pentru aceasta din trup?
16  Şi dacă urechea ar zice: „Fiindcă nu Sunt ochi, nu Sunt din trup” -nu este pentru aceasta din trup?
17  Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul?
18  Acum, deci, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El.
19  Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul?
20  Fapt este că Sunt mai multe mădulare, dar un singur trup.
21  Ochiul nu poate zice mânii: „N-am trebuinţă de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuinţă de voi.”
22  Ba mai mult, mădularele trupului, care par mai slabe, Sunt de neapărată trebuinţă.
23  Şi părţile trupului, care par vrednice de mai puţină cinste, le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Aşa că părţile mai puţin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumuseţă,
24  pe când cele frumoase n-au nevoie să fie împodobite. Dumnezeu a întocmit trupul în aşa fel ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste:
25  ca să nu fie nici o desbinare în trup: ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele.
26  Şi dacă sufere un mădular, toate mădularele sufăr împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el.
27  Voi Sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui.
28  Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, învăţători; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor, şi vorbirii în felurite limbi.
29  Oare toţi Sunt apostoli? Toţi Sunt prooroci? Toţi Sunt învăţători? Toţi Sunt făcători de minuni?
30  Toţi au darul tămăduirilor? Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi tălmăcesc?
31  Umblaţi, deci, după darurile cele mai bune. Şi vă voi arăta o cale nespus mai bună.

1 Corinteni 13:1  Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, Sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.
2  Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încît să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu Sunt nimic.
3  Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
4  Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
5  nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,
6  nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr,
7  acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.
8  Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.
9  Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte;
10  dar când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.
11  Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
12  Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
13  Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *