11 Mai

1 Samuel 6-8

1 Samuel 6:1  Chivotul Domnuluui a fost şapte luni în ţara Filistenilor.
2  Şi Filistenii au chemat pe preoţi şi pe ghicitori, şi au zis: „Ce să facem cu chivotul Domnului? Arătaţi-ne cum trebuie să-l trimitem înapoi la locul lui.”
3  Ei au răspuns: „Dacă trimiteţi înapoi chivotul Dumnezeului lui Israel, să nu-l trimiteţi cu mâna goală, ci aduceţi lui Dumnezeu o jertfă pentru vină; atunci vă veţi vindeca, şi veţi şti… pentru ce nu s-a îndepărtat mâna Lui de peste voi.”
4  Filistenii au zis: „Ce jertfă pentru vină să-I aducem?” Ei au răspuns: „Cinci umflături din aur şi cinci şoareci din aur, după numărul domnitorilor Filistenilor, căci aceeaşi urgie a fost peste voi toţi şi peste domnitorii voştri.
5  Faceţi nişte chipuri după umflăturile voastre şi nişte chipuri după şoarecii voştri care pustiesc ţara, şi daţi slavă Dumnezeului lui Israel: poate că va înceta… să-Şi apese mâna peste voi, peste dumnezeii…… voştri, şi peste ţara voastră.
6  Pentru ce să vă împietriţi inima, cum şi-au împietrit inima Egiptenii şi Faraon? Nu i-a pedepsit El şi n-au lăsat ei atunci pe copiii lui Israel să plece?
7  Acum, faceţi un car nou de tot, şi luaţi două vaci tinere care dau ţîţă şi care n-au tras la jug; înjugaţi vacile la car, şi mânaţi înapoi acasă viţeii lor care se ţin după ele.
8  Să luaţi chivotul Domnului, şi să-l puneţi în car; să puneţi alături de el, într-o ladă, lucrurile din aur pe care le daţi Domnului ca dar pentru vină; apoi să-l trimiteţi, şi va pleca.
9  Să-l urmăriţi cu privirea; şi dacă se va sui pe drumul hotarului său spre Bet-Şemeş, Domnul ne-a făcut acest mare rău; dacă nu, vom şti că nu mâna Lui ne-a lovit, ci lucrul acesta a venit peste noi din întâmplare.”
10  Oamenii au făcut aşa. Au luat două vaci care alăptau, le-au înjugat la car, şi le-au închis viţeii acasă.
11  Au pus în car chivotul Domnului, şi lada cu şoarecii din aur şi chipurile umflăturilor lor.
12  Vacile au apucat drept pe drum spre Bet-Şemeş; au ţinut mereu acelaşi drum, mugind, şi nu s-au abătut nici la dreapta nici la stânga. Domnitorii Filistenilor au mers după ele până la hotarul Bet-Şemeşului.
13  Locuitorii din Bet-Şemeş secerau grînele în vale: au ridicat ochii, au zărit chivotul, şi s-au bucurat când l-au văzut.
14  Carul a ajuns în câmpul lui Iosua din Bet-Şemeş, şi s-a oprit acolo. Acolo era o piatră mare. Au despicat lemnele carului, şi vacile le-au adus ca ardere de tot Domnului.
15  Leviţii au pogorât chivotul Domnului, şi lada de lângă el în care se aflau lucrurile din aur, şi le-au pus pe toate pe piatra cea mare. Oamenii din Bet-Şemeş au adus Domnului în ziua aceea arderi de tot şi jertfe.
16  Cei cinci domnitori ai Filistenilor, după ce au văzut lucrul acesta, s-au întors la Ecron în aceeaşi zi.
17  Iată umflăturile din aur pe care le-au dat Domnului Filistenii, ca dar pentru vină; una pentru Asdod, una pentru Gaza, una pentru Ascalon, una pentru Gat, una pentru Ecron.
18  Erau şi nişte şoareci din aur, după numărul tuturor cetăţilor Filistenilor, care erau ale celor cinci căpetenii, atât cetăţi întărite cât şi cetăţi fără ziduri. Lucrul acesta îl adevereşte piatra cea mare pe care au pus chivotul Domnului, şi care este şi astăzi în câmpul lui Iosua din Bet-Şemeş.
19  Domnul a lovit pe oamenii din Bet-Şemeş, când s-au uitat în chivotul Domnului; a lovit (cincizeci de mii) şaptezeci de oameni din popor. Şi poporul a plâns, pentru că Domnul îl lovise cu o mare urgie.
20  Oamenii din Bet-Şemeş au zis: „Cine poate sta înaintea Domnului, înaintea acestui Dumnezeu Sfânt? Şi la cine trebuie să se suie chivotul, dacă se depărtează de la noi?”
21  Au trimis soli la locuitorii din Chiriat-Iearim, ca să le spună: „Filistenii au adus înapoi chivotul Domnului; pogorâţi-vă şi suiţi-l la voi.”

1 Samuel 7:1  Locuitorii din Chiriat-Iearim au venit, şi au suit chivotul Domnului; l-au dus în casa lui Abinadab, pe deal, şi au sfinţit pe fiul său Eleazar ca să păzească chivotul Domnului.
2  Trecuse destulă vreme din ziua când fusese pus chivotul în Chiriat-Iearim. Trecuseră douăzeci de ani. Atunci toată casa lui Israel a plâns după Domnul.
3  Samuel a zis întregii case a lui Israel: „Dacă din toată inima voastră vă întoarceţi la Domnul, scoateţi din mijlocul vostru dumnezeii străini şi Astarteele…, îndreptaţi-vă inima…… spre Domnul, şi slujiţi-I numai… Lui; şi El vă va izbăvi din mâna Filistenilor.”
4  Şi copiii lui Israel au scos din mijlocul lor Baalii şi Astarteele, şi au slujit numai Domnului.
5  Samuel a zis: „Strângeţi pe tot Israelul la Miţpa, şi eu mă voi ruga Domnului pentru voi.”
6  Şi s-au strâns la Miţpa. Au scos apă şi au vărsat-o înaintea Domnului, şi au postit în ziua aceea, zicând: „Am păcătuit… împotriva Domnului!” Samuel judeca pe copiii lui Israel la Miţpa.
7  Filistenii au aflat că fiii lui Israel se adunaseră la Miţpa, şi domnitorii Filistenilor s-au suit împotriva lui Israel. La vestea aceasta copiii lui Israel s-au temut de Filisteni,
8  şi i-au zis lui Samuel: „Nu înceta să strigi pentru noi către Domnul, Dumnezeul nostru, ca să ne scape din mâna Filistenilor.”
9  Samuel a luat un miel sugar, şi l-a adus întreg ca ardere de tot Domnului. A strigat către Domnul pentru Israel, şi Domnul l-a ascultat.
10  Pe când aducea Samuel arderea-de-tot, Filistenii s-au apropiat ca să bată pe Israel. Domnul a tunat în ziua aceea cu mare vuiet împotriva Filistenilor, şi i-a pus pe fugă. Au fost bătuţi dinaintea lui Israel.
11  Bărbaţii lui Israel au ieşit din Miţpa, au urmărit pe Filisteni, şi i-au bătut până sub Bet-car.
12  Samuel a luat o piatră pe care a pus-o între Miţpa şi Şen, şi i-a pus numele Eben-Ezer (Piatră de ajutor), zicând: „Până aici Domnul ne-a ajutat.”
13  Astfel au fost smeriţi Filistenii, şi n-au mai venit pe ţinutul lui Israel. mâna Domnului a fost împotriva Filistenilor în tot timpul vieţii lui Samuel.
14  Cetăţile pe care le luaseră Filistenii de la Israel, s-au întors la Israel, de la Ecron până la Gat, cu ţinutul lor; Israel le-a smuls din mâna Filistenilor. Şi a fost pace între Israel şi Amoriţi.
15  Samuel a fost judecător în Israel în tot timpul vieţii lui.
16  El se ducea în fiecare an de făcea înconjurul Betelului, Ghilgalului şi Miţpei, şi judeca pe Israel în toate locurile acestea.
17  Apoi se întorcea la Rama, unde era casa lui; şi acolo judeca pe Israel. Şi a zidit acolo un altar Domnului.

1 Samuel 8:1  Când a îmbătrânit Samuel, a pus pe fiii săi judecători peste Israel.
2  Fiul său întâi-născut se numea Ioel, şi al doilea Abia; ei erau judecători la Beer-Şeba.
3  Fiii lui Samuel n-au călcat pe urmele lui; ci se dădeau la lăcomie, luau mită… şi călcau dreptatea.
4  Toţi bătrânii lui Israel s-au strâns şi au venit la Samuel la Rama.
5  Ei au zis: „Iată că tu eşti bătrân, şi copiii tăi nu calcă pe urmele tale; acum pune un împărat peste noi să ne judece, cum au toate neamurile.”
6  Samuel n-a văzut cu plăcere faptul că ziceau: „Dă-ne un împărat ca să ne judece.” Şi Samuel s-a rugat Domnului.
7  Domnul i-a zis lui Samuel: „Ascultă glasul poporului în tot ce-ţi va spune; căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei.
8  Ei se poartă cu tine cum s-au purtat totdeauna, de când i-am scos din Egipt până în ziua de astăzi; M-au părăsit şi au slujit altor dumnezei.
9  Ascultă-le glasul deci; dar înştiinţează-i, şi fă-le cunoscut dreptul împăratului care va domni peste ei.”
10  Samuel a spus toate cuvintele Domnului poporului care-i cerea un împărat.
11  El a zis: „Iată care va fi dreptul împăratului care va domni peste voi. El va lua pe fiii voştri, îi va pune la carele sale şi între călăreţii lui, ca să alerge înaintea carului lui;
12  îi va pune căpetenii peste o mie şi căpetenii peste cinzeci, şi-i va întrebuinţa la aratul pământurilor lui, la seceratul bucatelor lui, la facerea armelor lui de război şi a uneltelor carelor lui.
13  Va lua pe fetele voastre să-i facă miresme, de mâncare şi pâine.
14  Va lua cea mai bună parte din câmpiile voastre, din viile voastre şi din măslinii voştri, şi o va da slujitorilor lui.
15  Va lua zeciuială din rodul seminţelor şi viilor voastre, şi o va da famenilor şi slujitorilor lui.
16  Va lua pe robii şi roabele voastre, cei mai buni boi şi măgari ai voştri, şi-i va întrebuinţa la lucrările lui.
17  Va lua zeciuială din oile voastre, şi voi înşivă veţi fi slugile lui.
18  Şi atunci veţi striga împotriva împăratului vostru pe care-l veţi alege, dar Domnul nu vă va asculta.”
19  Poporul n-a vrut să asculte glasul lui Samuel. „Nu!” au zis ei „ci să fie un împărat peste noi,
20  ca să fim şi noi ca toate neamurile; împăratul nostru ne va judeca, va merge în fruntea noastră şi ne va cârmui în războaiele noastre.”
21  Samuel, după ce a auzit toate cuvintele poporului, le-a spus în auzul Domnului.
22  Şi Domnul i-a zis lui Samuel: „Ascultă-le glasul, şi pune un împărat peste ei.” Şi Samuel a zis bărbaţilor lui Israel: „Duceţi-vă fiecare în cetatea lui.”

Psalmul 119:9-16

Psalmi 119:9  Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău.
10  Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale.
11  Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!
12  Binecuvântat să fii Tu, Doamne! Învaţă-mă orânduirile Tale!
13  Cu buzele mele vestesc toate Hotărârile gurii Tale.
14  Când urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc-aş avea toate comorile.
15  Mă gândesc adânc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am sub ochi.
16  Mă desfătez în orânduirile Tale, şi nu uit Cuvântul Tău.

1 Corinteni 15-16

1 Corinteni 15:1  Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia pe care v-am propovăduit-o pe care aţi primit-o, în care aţi rămas,
2  şi prin care Sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.
3  V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;
4  că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi;
5  şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.
6  După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi Sunt încă în viaţă, iar unii au adormit.
7  În cele din urmă s-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.
8  După ei toţi, ca unei stîrpituri, mi s-a arătat şi mie.
9  Căci eu Sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu Sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.
10  Prin harul lui Dumnezeu Sunt ce Sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zădarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toţi: totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.
11  Astfel, deci, ori eu, ori ei, noi aşa propovăduim, şi voi aşa aţi crezut.
12  Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi, că nu este o înviere a morţilor?
13  Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat.
14  Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zădarnică, şi zădarnică este şi credinţa voastră.
15  Ba încă noi Suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă, am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu înviază.
16  Căci, dacă nu înviază morţii, nici Hristos n-a înviat.
17  Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zădarnică, voi Sunteţi încă în păcatele voastre,
18  şi prin urmare şi cei ce au adormit în Hristos, Sunt pierduţi.
19  Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci Suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!
20  Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pîrga celor adormiţi.
21  Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.
22  Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos;
23  dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce Sunt ai lui Hristos.
24  În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere.
25  Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale.
26  Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.
27  Dumnezeu, într-adevăr „a pus totul sub picioarele Lui”. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că în afară de Cel ce I-a supus totul.
28  Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.
29  Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu înviază morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi?
30  Şi de ce Suntem noi în primejdie în orice clipă?
31  În fiecare zi eu Sunt în primejdie de moarte; atât este de adevărat lucrul acesta, fraţilor, cât este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru.
32  Dacă, vorbind în felul oamenilor, m-am luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu înviază morţii, atunci „să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri”.
33  Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”.
34  Veniţi-vă în fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiţi! Căci Sunt între voi unii, care nu cunosc pe Dumnezeu: spre ruşinea voastră o spun.
35  Dar va zice cineva: „Cum înviază morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?”
36  Nebun ce eşti! Ce semeni tu, nu înviază, dacă nu moare mai întâi.
37  Şi când sameni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întâmplă: fie de grâu, fie de altă sămânţă.
38  Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei.
39  Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor.
40  Tot aşa, Sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti, şi alta a trupurilor pământeşti.
41  Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea.
42  Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire, şi înviază în neputrezire;
43  este semănat în ocară, şi înviază în slavă; este semănat în neputinţă, şi înviază în putere.
44  Este semănat trup firesc, şi înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.
45  De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.
46  Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc, vine pe urmă.
47  Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer.
48  Cum este cel pământesc, aşa Sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa Sunt şi cei cereşti.
49  Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.
50  Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.
51  Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi,
52  într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.
53  Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.
54  Când trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă.
55  Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?”
56  Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea.
57  Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!
58  De aceea, prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică.

1 Corinteni 16:1  cât priveşte strângerea de ajutoare pentru sfinţi, să faceţi şi voi cum am rânduit Bisericilor Galatiei.
2  În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câştigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu.
3  Şi când voi veni, voi trimite cu epistole pe cei ce îi veţi socoti vrednici, ca să ducă darurile voastre la Ierusalim.
4  Dacă va face să mă duc şi eu, vor merge cu mine.
5  La voi am să vin după ce voi trece prin Macedonia, căci prin Macedonia voi trece.
6  Poate mă voi opri pe la voi sau poate chiar voi ierna la voi, ca apoi să mă însoţiţi acolo unde voi avea să mă duc.
7  De data aceasta nu vreau să vă văd în treacăt, ci trag nădejde să mai rămân cu voi câtăva vreme, dacă va îngădui Domnul.
8  Voi mai rămânea totuşi în Efes până la Cincizecime,
9  căci mi s-a deschis aici o uşă mare şi largă, şi Sunt mulţi potrivnici.
10  Dacă soseşte Timotei, aveţi grijă să fie fără frică la voi; căci el este prins ca şi mine la lucrul Domnului.
11  Nimeni, deci, să nu-l dispreţuiască. Să-l petreceţi în pace, ca să vină la mine, pentru că îl aştept cu fraţii.
12  cât pentru fratele Apolo, l-am rugat mult să vină la voi cu fraţii, dar n-a voit nicidecum să vină acum; va veni însă când va avea înlesnire.
13  Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă!
14  Tot ce faceţi, să fie făcut cu dragoste!
15  Încă un îndemn, fraţilor. Cunoaşteţi casa lui Stefana; ştiţi că ea este cel dintâi rod al Ahaiei, şi că s-a pus cu totul în slujba sfinţilor.
16  Fiţi şi voi supuşi unor astfel de oameni şi fiecăruia care ajută la lucru şi se osteneşte.
17  Mă bucur de venirea lui Stefana, lui Fortunat şi lui Ahaic; ei au împlinit ce lipsea din partea voastră,
18  căci mi-au răcorit duhul meu şi al vostru. Să ştiţi, deci, să preţuiţi pe astfel de oameni.
19  Bisericile din Asia vă trimit sănătate. Acuila şi Priscila, împreună cu Biserica din casa lor, vă trimit multă sănătate în Domnul.
20  Toţi fraţii vă trimit sănătate. Spuneţi-vă sănătate unii altora cu o sărutare Sfântă.
21  Urările de sănătate Sunt scrise cu însăşi mâna mea: Pavel.
22  Dacă nu iubeşte cineva pe Domnul nostru Isus Hristos, să fie anatema! „Maranata” (Domnul nostru vine!).
23  Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi.
24  Dragostea mea este cu voi cu toţi în Hristos Isus. Amin.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *