13 Mai – Meditația zilei

Luca 18:27 ceea ce este cu neputinţă la oameni, este posibil la Dumnezeu.

În Ioan 6 vom întâlni o astfel de situaţie imposibilă. Este unica întâmplare amintită în toate cele patru Evanghelii. Asta spune despre importanţa ei. Apoi, este unica ocazie în care Isus cere sfatul altcuiva. Apoi, este unica minune înfăptuită de Isus în faţa unei astfel de mulţimi. Si pe de-asupra este o minune de alterare a ceva anume ci de creație.

Ioan 6 începe cu cuvintele “după aceste lucruri”; care lucruri? După cele întâmplate în capitolele precedente. Deja Isus şi-a ales ucenicii, şi i-a trimis să predice prin satele din vecini. Ei s-au întors obosiţi. Ei se retrag spre munţi pentru a se odihni, când o mare mulţime de oameni flămânzi, vin după ei. Ce vor face? Isus ştia ce are de gând să facă, dar îl întreabă pe Filip. Nu cred că Filip era cel mai “deştept”; cred că Iuda era deșteptul dintre ucenici, deoarec şerpii sunt foarte deştepţi. Isus ştie întotdeauna ce se va întâmpla cu noi şi unde vom ajunge în cele din urmă; dar El nu vrea să ne ducă înspre acolo fără ca noi să fi învăţat ceva din toate acestea. Așa că Domnul se consultă cu Filip.

Mai târziu Filip încă nu îl recunoaște pe Isus pentru ceea ce este și reprezintă El; mai vrea să_l vadă pe Dumnezeu. Isus îi spune că singura vedere a lui Dumnezeu este aceea reprezentată de Isus, și asta trebuie să-i fie suficient lui Filip (Ioan 14).

Urmăreşte ce întreabă Domnul (de unde?) şi ce răspunde Filip (cu ce – cu 200 de dinari, sau cu câţi). Pe Domnul nu-l interesează cantitatea ci sursa. Dacă tu eşti un Filip, atunci tu nu vezi decât situaţia, mărimea problemei. Tu nu-ţi aminteşti cât de mare este Dumnezeu. Tu nu vezi decât faptul că nu se poate face.

Îmi amintesc aici de o întâmplare: a fost un fermier foarte pesimist, care avea un vecin foarte optimist. Când optimistul se bucura de soare, celuilalt îi era frică că acesta va arde recolta; când primul se bucura de ploaie, celui de-al doilea îi era frică că dacă ploaia nu se opreşte la timp, va fi potop. Ca să vadă până unde merge pesimismul lui, primul a cumpărat un câine de vânătoare care aducea vânatul de oriunde la picioarele vânătorului… cu această ocazie, a chiar umblat pe apă. Optimistul și-a întrebat vecinul pesimist, „ei, ce zici!? Ai văzu cum știe să umble pe apă câinele meu?” La care pesimistul a răspuns, „da, dar se pare că nu știe să înoate…”

Domnul trece la Andrei și-i cere și acestuia părerea. Andrei deja s-a interesat care sunt posibilităţile, şi a descoperit un flăcău cu cinci pîini şi doi peşti. Andrei este tipul celui ce lucrează din greu, harnic, dar care se opresc imdiat când totul pare potrivnic (dar ce sunt astea…).

Destul cu consultarea cu ucenicii. Aceștia vor fi folosiți de Isus în lucrare dar nu pe post de consultanți ci de slujitori la mese. Mulțimea de oameni se va așeza pe jos iar ucenicii vor duce la ei mâncarea, mai apoi vor aduna miezurile. Domnul nu va lucra fără ca să ne invite și pe noi în lucrare. Știu, unora ne-ar place postul de consultanți ai Domnului; să-I spunem noi ce și cum să facă El. Dar noi nu suntem mai buni decât Filip și Andrei. De fapt, noi nu suntem nici cât sunt ei!

Așa că să fim credincioși în ceea ce ne-a chemat Domnul să facem alături de El. Lucrarea e a Sa, puterea e a Sa de asemenea și gloria este a Sa. Dar noi vom participa în bucuria culegerii roadelor lucrării lui Dumnezeu! Aleluia!

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.