13 Mai

1 Samuel 11-13

1 Samuel 11:1  Nahaş, Amonitul, a venit şi a împresurat Iabesul din Galaad. Toţi locuitorii din Iabes i-au zis lui Nahaş: „Fă… legământ cu noi, şi-ţi vom fi supuşi.”
2  Dar Nahaş, Amonitul, le-a răspuns: „Voi face legământ cu voi dacă mă lăsaţi să vă scot la toţi ochiul drept, şi să arunc astfel o ocară asupra întregului Israel.”
3  Bătrânii din Iabes i-au zis: „Dă-ne un răgaz de şapte zile, ca să trimitem soli în tot ţinutul lui Israel; şi dacă nu va fi nimeni să ne ajute, ne vom supune ţie”.
4  Solii au ajuns la Ghibea, cetatea lui Saul, şi au spus aceste lucruri în auzul poporului. Şi tot poporul a ridicat glasul, şi a plâns.
5  Saul tocmai se întorcea de la câmp, în urma boilor, şi a întrebat: „Ce are poporul de plânge?” I-au istorisit ce spuseseră cei din Iabes.
6  Cum a auzit Saul aceste lucruri, Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, şi s-a mâniat foarte tare.
7  A luat o păreche de boi, i-a tăiat în bucăţi, şi le-a trimis prin soli în tot ţinutul lui Israel, zicând: „Oricine nu va merge după Saul şi Samuel, îşi va vedea boii tăiaţi la fel”. Groaza Domnului a apucat pe popor, care a pornit ca un singur om.
8  Saul le-a făcut numărătoarea la Bezec; copiii lui Israel erau trei sute de mii, şi bărbaţii lui Iuda treizeci de mii.
9  Ei au zis solilor care veniseră: „Aşa să vorbiţi locuitorilor Iabesului din Galaad: Mâine, când va dogorî soarele, veţi avea ajutor”. Solii au dus vestea aceasta celor din Iabes, care s-au umplut de bucurie,
10  şi au zis Amoniţilor: „Mâine ne vom supune vouă, şi ne veţi face ce vă va place”.
11  A două zi, Saul a împărţit poporul în trei cete. Au pătruns în tabăra Amoniţilor în straja dimineţei, şi i-au bătut până la căldura zilei. Cei ce au scăpat, au fost risipiţi, şi n-au mai rămas doi laolaltă dintre ei.
12  Poporul i-a zis lui Samuel: „Cine zicea: „Saul să domnească peste noi? ”Daţi încoace pe oamenii aceia, ca să-i omorâm.”
13  Dar Saul a zis: „Nimeni nu va fi omorât în ziua aceasta, căci astăzi Domnul a dat o izbăvire lui Israel”.
14  Şi Samuel a zis poporului: „Veniţi, şi să mergem la Ghilgal, ca să întărim acolo împărăţia.”
15  Tot poporul s-a dus la Ghilgal, şi au pus pe Saul împărat, înaintea Domnului, la Ghilgal. Acolo, au adus jertfe… de mulţumire înaintea Domnului; şi Saul şi toţi oamenii lui Israel s-au veselit foarte mult acolo.

1 Samuel 12:1  Samuel a zis întregului Israel: „Iată că v-am ascultat glasul în tot ce mi-aţi zis, şi am pus un împărat peste voi.
2  De acum, iată împăratul care va merge înaintea voastră. cât despre mine, eu Sunt bătrân, am albit, aşa că fiii mei Sunt cu voi; am umblat înaintea voastră, din tinereţă până în ziua de azi.
3  Iată-mă! Mărturisiţi împotriva mea, în faţa Domnului şi în faţa unsului Lui: Cui i-am luat boul sau cui i-am luat măgarul? Pe cine am apăsat, şi pe cine am năpăstuit? De la cine am luat mită ca să închid ochii… asupra lui? Mărturisiţi, şi vă voi da înapoi.”
4  Ei au răspuns: „Nu ne-ai apăsat, nu ne-ai năpăstuit, şi nici n-ai primit nimic din mâna nimănui”.
5  El le-a mai zis: „Domnul este martor împotriva voastră, şi unsul Lui este martor, în ziua aceasta, că n-aţi găsit nimic în mâinile mele”. Şi ei au răspuns: „Sunt martori!”
6  Atunci Samuel a zis poporului: „Domnul a pus pe Moise şi pe Aaron, şi a scos pe părinţii voştri din Egipt.
7  Acum, înfăţişaţi-vă, ca să vă judec înaintea Domnului pentru toate binefacerile pe care vi le-a făcut Domnul, vouă şi părinţilor voştri.
8  După ce a venit Iacov în Egipt, părinţii voştri au strigat către Domnul, şi Domnul a trimis… pe Moise şi pe Aaron, care au scos pe părinţii voştri din Egipt şi i-au adus să locuiască în locul acesta.
9  Dar ei au uitat pe Domnul Dumnezeul lor; şi El i-a vândut în mâinile lui Sisera, căpetenia oştirii Haţorului, în mâinile Filistenilor…, şi în mâinile împăratului Moabului……, care au început lupta împotriva lor.
10  Au strigat iarăşi către Domnul, şi au zis: „Am păcătuit, căci am părăsit pe Domnul, şi am slujit Baalilor şi Astarteelor; izbăveşte-ne… acum din mâna vrăjmaşilor noştri, şi-Ţi vom sluji.”
11  Şi Domnul a trimis pe Ierubaal, şi pe Barac şi pe Iefta, şi pe Samuel…, şi v-a izbăvit din mâna vrăjmaşilor voştri care vă înconjurau, şi aţi locuit în linişte.
12  Apoi, când aţi văzut că Nahaş, împăratul fiilor lui Amon, mergea împotriva voastră, mi-aţi zis: „Nu!” ci un împărat să domnească peste noi”. „Şi totuşi Domnul…, Dumnezeul vostru, era Împăratul vostru.
13  Iată, deci, împăratul pe care l-aţi ales, şi pe care l-aţi cerut; iată că Domnul… a pus un împărat peste voi.
14  Dacă vă veţi teme de Domnul, dacă-I veţi sluji, dacă veţi asculta de glasul Lui, şi dacă nu vă veţi împotrivi cuvântului Domnului, vă veţi alipi de Domnul, Dumnezeul vostru, atât voi cât şi împăratul care domneşte peste voi.
15  Dar dacă nu veţi asculta de glasul Domnului, şi vă veţi împotrivi cuvântului Domnului, mâna Domnului va fi împotriva voastră, cum a fost împotriva părinţilor voştri.
16  Acum mai aşteptaţi aici, ca să vedeţi minunea pe care o va face Domnul sub ochii voştri.
17  Nu Suntem noi la seceratul grînelor? Voi striga către Domnul, şi va trimite tunete şi ploaie. Să ştiţi atunci şi să vedeţi cât de rău… aţi făcut înaintea Domnului când aţi cerut un împărat pentru voi”.
18  Samuel a strigat către Domnul, şi Domnul a trimis chiar în ziua aceea tunete şi ploaie. Tot poporul a avut o mare frică de Domnul şi de Samuel.
19  Şi tot poporul i-a zis lui Samuel: „Roagă-te Domnului, Dumnezeului tău, pentru robii tăi, ca să nu murim; căci la toate păcatele noastre am mai adăugat şi pe acela de a cere un împărat pentru noi”.
20  Samuel a zis poporului: „Nu vă temeţi! Aţi făcut tot răul acesta; dar nu vă abateţi de la Domnul, şi slujiţi Domnului din toată inima voastră.
21  Nu vă abateţi de la El; altfel, aţi merge după lucruri de nimic, care n-aduc nici folos nici izbăvire, pentru că Sunt lucruri de nimic.
22  Domnul nu va părăsi pe poporul Lui, din pricina Numelui Lui celui mare, căci Domnul a Hotărât… să facă din voi poporul Lui.
23  Departe iarăşi de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând să mă rog pentru voi! Vă voi învăţa calea… cea bună şi cea dreaptă.
24  Temeţi-vă numai de Domnul, şi slujiţi-I cu credincioşie din toată inima voastră; căci vedeţi ce putere desfăşură… El printre voi.
25  Dar dacă veţi face răul, veţi peri, voi şi împăratul vostru”.

1 Samuel 13:1  Saul era în vârstă de treizeci de ani, când a ajuns împărat, şi a domnit doi ani peste Israel.
2  Saul şi-a ales trei mii de bărbaţi din Israel: două mii erau cu el la Micmaş şi pe muntele Betel, iar o mie erau cu Ionatan la Ghibea lui Beniamin. Pe ceilalţi din popor i-a trimis pe fiecare la cortul lui.
3  Ionatan a bătut tabăra Filistenilor care era la Gheba, şi Filistenii au auzit lucrul acesta. Saul a pus să sune cu trâmbiţa prin toată ţara, zicând: „Să audă Evreii lucrul acesta!”
4  Tot Israelul a auzit zicându-se: „Saul a bătut tabăra Filistenilor, şi Israel s-a făcut urât Filistenilor”. Şi poporul a fost adunat la Saul în Ghilgal.
5  Filistenii s-au strâns să lupte cu Israel. Aveau o mie de care şi şase mii de călăreţi; şi poporul acesta era fără număr: ca nisipul de pe ţărmul mării. Au venit şi au tăbărât la Micmaş, la răsărit de Bet-Aven.
6  Bărbaţii lui Israel s-au văzut la strîmtoare, căci erau strânşi de aproape şi s-au ascuns în peşteri, în stufişuri, în stânci, în turnuri şi în gropile pentru apă.
7  Unii Evrei au trecut Iordanul, ca să se ducă în ţara lui Gad şi Galaad. Saul era tot la Ghilgal, şi tot poporul de lângă el tremura.
8  A aşteptat sapte zile, după timpul Hotărât de Samuel. Dar Samuel nu venea la Ghilgal, şi poporul se împrăştia de lângă Saul.
9  Atunci Saul a zis: „Aduceţi-mi arderea-de-tot şi jertfele de mulţumire.” Şi a jertfit arderea-de-tot.
10  Pe când sfîrşea de adus arderea-de-tot, a venit Samuel, şi Saul i-a ieşit înainte să-i ureze de bine.
11  Samuel a zis: „Ce-ai făcut?” Saul a răspuns: „Când am văzut că poporul se împrăştie de lângă mine, că nu vii la timpul Hotărât, şi că Filistenii Sunt strânşi la Micmaş,
12  mi-am zis: Filistenii se vor pogorâ împotriva mea la Ghilgal, şi eu nu m-am rugat Domnului! Atunci am îndrăznit şi am adus arderea-de-tot.”
13  Samuel i-a zis lui Saul: „Ai lucrat ca un nebun şi n-ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul, Dumnezeul tău. Domnul ar fi întărit pe vecie domnia ta peste Israel;
14  dar acum, domnia ta nu va dăinui. Domnul Şi-a ales un om după inima Lui, şi Domnul l-a rânduit să fie căpetenia poporului Său, pentru că n-ai păzit ce-ţi poruncise Domnul.”
15  Apoi Samuel s-a sculat, şi s-a suit din Ghilgal la Ghibea lui Beniamin. Saul a făcut numărătoarea poporului care se afla cu el: erau aproape şase sute de oameni.
16  Saul, fiul său Ionatan, şi poporul care se afla cu ei, se aşezaseră la Gheba lui Beniamin, şi Filistenii tăbărau la Micmaş.
17  Din tabăra Filistenilor au ieşit trei cete ca să pustiască: una a luat drumul spre Ofra, spre ţara Şual;
18  alta a luat drumul spre Bet-Horon; şi a treia a luat drumul spre hotarul care caută spre valea Ţeboim, înspre pustie.”
19  În toată ţara lui Israel nu se găsea nici un fierar; căci Filistenii ziseră: „Să împiedicăm pe Evrei să-şi facă săbii sau suliţe.”
20  Şi fiecare om din Israel se pogora la Filisteni ca să-şi ascută fierul plugului, coasa, securea şi sapa,
21  când se tocea sapa, coasa, furca cu trei coarne şi securea, şi ca să facă vârf ţepuşului cu care mâna boii.
22  Şi aşa s-a întâmplat că în ziua luptei nu era nici sabie, nici suliţă în mâinile întregului popor care era cu Saul şi Ionatan: nu avea decât Saul şi fiul său Ionatan.
23  O ceată de Filisteni a venit şi s-a aşezat la trecătoarea Micmaşului.

Psalmul 119:25-32

Psalmi 119:25  Sufletul meu este lipit de ţărână: înviorează-mă, după făgăduinţa Ta!
26  Eu îmi istorisesc căile, şi Tu mă asculţi: învaţă-mă orânduirile Tale!
27  Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale, şi voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate.
28  Îmi plânge sufletul de durere: ridică-mă după Cuvântul Tău!
29  Depărtează-mă de calea necredincioşiei către Tine, şi dă-mi îndurarea ta, ca să urmez Legea Ta!
30  Aleg calea adevărului, pun legile Tale sub ochii mei.
31  Mă ţin de învăţăturile Tale, Doamne, nu mă lăsa de ruşine!
32  Alerg pe calea poruncilor Tale, căci îmi scoţi inima la larg.

2 Corinteni 3-4

2 Corinteni 3:1  Începem noi iarăşi să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuinţă, ca unii, de epistole de laudă, către voi sau de la voi?
2  Voi Sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii.
3  Voi Sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte table din piatră, ci pe nişte table care Sunt inimi de carne.
4  Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos.
5  Nu că noi prin noi înşine Suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu,
6  care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa.
7  Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată în pietre, era cu atâta slavă încît fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise, din pricina strălucirii feţei lui, cu toate că strălucirea aceasta era trecătoare,
8  cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului?
9  Dacă slujba aducătoare de osîndă, a fost slăvită, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire?
10  Şi în privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult.
11  În adevăr, dacă ce era trecător, era cu slavă, cu cât mai mult va rămâne în slavă ce este netrecător!
12  Fiindcă avem, deci, o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală;
13  şi nu facem ca Moise, care îşi punea o maramă peste faţă, pentru ca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sfârşitului a ceea ce era trecător.
14  Dar ei au rămas greoi la minte: căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această maramă rămâne neridicată, fiindcă marama este dată la o parte în Hristos.
15  Da, până astăzi, când se citeşte Moise, rămâne o maramă peste inimile lor.
16  Dar ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată.
17  Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.
18  Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi Suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.

2 Corinteni 4:1  De aceea, fiindcă avem slujba aceasta, după îndurarea pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală.
2  Ca unii, care am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu.
3  Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce Sunt pe calea pierzării,
4  a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.
5  Căci noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi Suntem robii voştri, pentru Isus.
6  Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric” ne-a luminat inimile, ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.
7  Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemai pomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi.
8  Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strîmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi;
9  prigoniţi, dar nu părăsiţi; trîntiţi jos, dar nu omorâţi.
10  Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru.
11  Căci noi cei vii, totdeauna Suntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor.
12  Astfel că, în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa.
13  Însă fiindcă avem acelaşi duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit!” şi noi credem, şi de aceea vorbim.
14  Şi ştim că Cel ce a înviat pe Domnul Isus, ne va învia şi pe noi împreună cu Isus, şi ne va face să ne înfăţişăm împreună cu voi.
15  Căci toate aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentru ca harul mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţumirile spre slava lui Dumnezeu.
16  De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înoieşte din zi în zi.
17  Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.
18  Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd, Sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, Sunt veşnice.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *