17 Mai

1 Samuel 18-19

1 Samuel 18:1  David sfârşise de vorbit cu Saul. Şi de atunci sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David, şi Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el.
2  În aceeaşi zi, Saul a oprit pe David, şi nu l-a lăsat să se întoarcă în casa tatălui său.
3  Ionatan a făcut legământ cu David, pentru că-l iubea ca pe sufletul lui.
4  A scos mantaua pe care o purta, ca s-o dea lui David; şi i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul şi încingătoarea lui.
5  David se ducea şi izbutea ori unde-l trimitea Saul; a fost pus de Saul în fruntea oamenilor de răboi, şi era plăcut întregului popor, chiar şi slujitorilor lui Saul.
6  Pe când veneau ei, la întoarcerea lui David de la omorârea Filisteanului, femeile au ieşit din toate cetăţile lui Israel înaintea împăratului Saul, cântând şi jucând, în sunetul timpanelor şi alăutelor, şi scoţînd strigăte de bucurie.
7  Femeile care cântau îşi răspundeau unele altora, şi ziceau: „Saul a bătut miile lui, iar David zecile lui de mii.”
8  Saul s-a mâniat foarte tare, şi nu i-a plăcut vorba aceasta. El a zis: „Lui David îi dau zece mii şi mie-mi dau mii! Nu-i mai lipseşte decât împărăţia.”
9  Şi din ziua aceea Saul a privit cu ochi răi pe David.
10  A doua zi, duhul cel rău, trimis de Dumnezeu, a apucat pe Saul, care s-a înfuriat în mijlocul casei. David cânta, ca şi în celelalte zile, şi Saul era cu suliţa… în mână.
11  Saul a ridicat suliţa, zicându-şi în sine: „Voi pironi pe David de perete”. Dar David s-a ferit de el de două ori.
12  Saul se teamea de David, pentru că Domnul era cu David şi Se depărtase… de la el.
13  L-a îndepărtat de lângă el, şi l-a pus mai mare peste o mie de oameni. David ieşea şi intra în fruntea poporului;
14  izbutea în tot ce făcea, şi Domnul era cu el.
15  Saul, văzând că izbutea totdeauna, se temea de el;
16  dar tot Israelul şi Iuda iubeau pe David, pentru că ieşea şi intra în fruntea lor.
17  Saul i-a zis lui David: „Iată, îţi voi da de nevastă pe fiică-mea cea mai mare Merab: numai să-mi slujeşti cu vitejie, şi să porţi războaiele Domnului”. Dar Saul îşi zicea: „Nu vreau să-mi pun mâna… mea pe el, ci mâna Filistenilor să fie asupra lui”.
18  David a răspuns lui Saul: „Cine Sunt eu, şi ce este viaţa mea, ce este familia tatălui meu în Israel, ca să fiu ginerele împăratului?”
19  Venind vremea când Merab, fata lui Saul, avea să fie dată lui David, ea a fost dată de nevastă lui Adriel, din Mehola.
20  Mical, fata lui Saul, îl iubea pe David. Au spus lui Saul, şi lucrul i-a plăcut.
21  El îşi zicea: „I-o voi da ca să-i fie o cursă, şi să cadă sub mâna Filistenilor”. Şi Saul i-a zis lui David pentru a doua oară: „Astăzi îmi vei fi… ginere”.
22  Saul a dat slujitorilor săi următoarea poruncă: „Vorbiţi în taină lui David, şi spuneţi-i: „Iată că împăratul e binevoitor faţă de tine, şi toţi slujitorii lui te iubesc; fii acum ginerele împăratului.”
23  Slujitorii lui Saul au spus aceste lucruri la urechile lui David. Şi David a răspuns: „Credeţi că este uşor să fii ginerele împăratului? Eu Sunt un om sărac şi de puţină însemnătate.”
24  Slujitorii lui Saul i-au spus ce răspunsese David.
25  Saul a zis: „Aşa să vorbiţi lui David: „Împăratul nu cere nici o zestre; ci doreşte o sută de prepuţuri de ale Filistenilor, ca să-şi răzbune pe vrăjmaşii lui.” Saul avea de gând… să facă pe David să cadă în mâinile Filistenilor.
26  Slujitorii lui Saul au spus aceste cuvinte lui David, şi David a primit ce i se ceruse, ca să fie ginerele împăratului. Înainte de vremea Hotărâtă,
27  David s-a sculat, a plecat cu oamenii lui, şi a ucis două sute de oameni dintre Filisteni; le-a adus prepuţurile, şi a dat împăratului numărul întreg, ca să fie ginerele împăratului. Atunci Saul i-a dat de nevastă pe fiică-sa Mical.
28  Saul a văzut şi a înţeles că Domnul era cu David; şi fiică-sa, Mical, îl iubea pe David.
29  Saul s-a temut din ce în ce mai mult de David, şi toată viaţa i-a fost vrăjmaş.
30  Domnitorii Filistenilor ieşeau la luptă; şi ori de câte ori ieşeau, David avea mai multă izbîndă decât toţi slujitorii lui Saul, şi numele lui a ajuns foarte vestit.

1 Samuel 19:1  Saul a vorbit fiului său Ionatan, şi tuturor slujitorilor lui, să omoare pe David.
2  Dar Ionatan, fiul lui Saul, care iubea mult pe David, i-a dat de ştire, şi i-a zis: „Tatăl meu Saul caută să te omoare. Păzeşte-te, deci, mâine dimineaţă, stai într-un loc tăinuit, şi ascunde-te.
3  Eu voi ieşi şi voi sta lângă tatăl meu în câmpul în care vei fi; voi vorbi tatălui mei despre tine, voi vedea ce va zice, şi-ţi voi spune.”
4  Ionatan a vorbit bine de David tatălui său Saul: „Să nu facă împăratul” a zis el „un păcat faţă de robul său David, căci el n-a făcut nici un păcat faţă de tine. Dimpotrivă, a lucrat pentru binele tău;
5  şi-a pus în joc viaţa, a ucis pe Filistean, şi Domnul a dat o mare izbăvire pentru tot Israelul. Tu ai văzut, şi te-ai bucurat. Pentru ce să păcătuieşti împotriva unui sânge nevinovat, şi să omori fără pricină pe David?”
6  Saul a ascultat glasul lui Ionatan, şi a jurat, zicând: „Viu este Domnul, că David nu va muri!”
7  Ionatan a chemat pe David, şi i-a spus toate cuvintele acestea; apoi l-a adus la Saul; şi David a fost înaintea lui ca mai înainte.
8  Războiul urma înainte. David a mers împotriva Filistenilor, şi s-a bătut cu ei, le-a pricinuit o mare înfrângere, şi au fugit dinaintea lui.
9  Atunci duhul cel rău, trimis de Domnul, a venit peste Saul, care şedea în casă, cu suliţa în mână. David cânta,
10  şi Saul a vrut să-l pironească cu suliţa de perete. Dar David s-a ferit de el, şi Saul a lovit cu suliţa în perete. David a fugit, şi a scăpat noaptea.
11  Saul a trimis nişte oameni acasă la David, ca să-l pândească şi să-l omoare dimineaţa. Dar Mical, nevasta lui David, i-a dat de ştire şi i-a zis: „Dacă nu fugi în noaptea aceasta, mâine vei fi omorât.”
12  Ea l-a pogorât pe fereastră, şi David a plecat şi a fugit. Aşa a scăpat.
13  În cele din urmă Mical a luat terafimul şi l-a pus în pat; i-a pus o piele de capră în jurul capului, şi l-a învelit cu o haină.
14  Când a trimis Saul oamenii să ia pe David, ea a zis: „Este bolnav.”
15  Saul i-a trimis înapoi să-l vadă şi a zis: „Aduceţi-l la mine în patul lui, ca să-l omor.”
16  Oamenii aceia s-au întors, şi iată că terafimul era în pat, şi în jurul capului era o piele de capră.
17  Saul a zist către Mical: „Pentru ce m-ai înşelat în felul acesta, şi ai dat drumul vrăjmaşului meu, şi a scăpat?” Mical a răspuns lui Saul: „El mi-a zis: „Lasă-mă să plec, ori te omor!”
18  Aşa a fugit şi a scăpat David. El s-a dus la Samuel la Rama, şi i-a istorisit tot ce-i făcuse Saul. Apoi s-a dus cu Samuel şi a locuit în Naiot.
19  Au spus lucrul acesta lui Saul şi au zis: „Iată că David este în Naiot, lângă Rama.”
20  Saul a trimis nişte oameni să ia pe David. Ei au văzut o adunare de prooroci care prooroceau, cu Samuel în frunte. Duhul lui Dumnezeu a venit peste trimeşii lui Saul, şi au început şi ei să… proorocească.
21  Au spus lui Saul lucrul acesta; el a trimis alţi oameni, şi au proorocit şi ei. A mai trimis alţii a treia oară, şi au proorocit şi ei.
22  Atunci Saul s-a dus el însuşi la Rama. Ajungând la fântâna cea mare fără apă, care este la Secu, a întrebat: „Unde este Samuel şi David?” I s-a răspuns: „Sunt în Naiot, lângă Rama.”
23  Şi s-a îndreptat spre Naiot, lângă Rama. Duhul lui Dumnezeu a venit şi peste el; şi Saul şi-a văzut de drum proorocind până la sosirea lui în Naiot, lângă Rama.
24  S-a desbrăcat de haine şi a proorocit şi el înaintea lui Samuel; şi s-a aruncat desbrăcat la pământ toată ziua aceea şi toată noaptea. De aceea se zice: „Oare… şi Saul este între prooroci?”

Psalmul 119:57-64

Psalmi 119:57  Partea mea, Doamne, o spun, este să păzesc cuvintele Tale.
58  Te rog din toată inima mea: ai milă de mine, după făgăduinţa Ta!
59  Mă gândesc la căile mele, şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale.
60  Mă grăbesc, şi nu preget să păzesc poruncile Tale.
61  Cursele celor răi mă înconjoară, dar nu uit Legea Ta.
62  Mă scol la miezul nopţii să Te laud pentru judecăţile Tale cele drepte.
63  Sunt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine, şi cu cei ce păzesc poruncile Tale.
64  Pământul, Doamne, este plin de bunătatea Ta; învaţă-mă orânduirile Tale!

2 Corinteni 11-13

2 Corinteni 11:1  O, de aţi putea suferi puţintică nebunie din partea mea! Ei, haide, suferiţi-mă!
2  Căci Sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată.
3  Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos.
4  În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit sau o altă Evanghelie pe care n-aţi primit-o, oh, cum îl îngăduiţi de bine!
5  Dar socotesc că nici eu nu Sunt cu nimic mai pe jos de apostolii aceştia „nespus de aleşi!”
6  Chiar dacă Sunt un necioplit în vorbire, nu Sunt însă şi în cunoştinţă; şi am arătat lucrul acesta printre voi, în tot felul şi în toate privinţele.
7  Sau, am făcut un păcat, când m-am smerit pe mine însumi, ca să fiţi înălţaţi voi, şi v-am vestit fără plată Evanghelia lui Dumnezeu?
8  Am despuiat alte Biserici, primind de la ele o plată, ca să vă pot sluji vouă.
9  Şi când eram la voi, şi m-am găsit în nevoie, n-am fost sarcină nimănui; căci de nevoile mele au îngrijit fraţii, când veniseră din Macedonia. În toate m-am ferit, şi mă voi feri să vă îngreuiez cu ceva.
10  Pe adevărul lui Hristos care este în mine, nimeni nu-mi va răpi această pricină de laudă în ţinuturile Ahaiei!
11  Pentru ce?… Pentru că nu vă iubesc?… Ştie Dumnezeu!
12  Dar lucrez şi voi lucra astfel, ca să tai orice prilej celor ce caută un prilej, ca să poată fi găsiţi deopotrivă cu mine în lucrurile cu care se laudă.
13  Oamenii aceştia Sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos.
14  Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.
15  Nu este mare lucru dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârşitul lor va fi după faptele lor.
16  Iarăş spun: să nu mă creadă nimeni nebun. Sau altmintrelea, suferiţi-mă măcar ca nebun, ca să mă laud şi eu puţintel.
17  Ce spun în această îndrăzneală, ca să mă laud, nu spun după Domnul, ci ca şi cum aş spune din nebunie.
18  De vreme ce mulţi se laudă după firea pământească, mă voi lăuda şi eu.
19  Doar voi suferiţi cu plăcere pe nebuni, voi, care Sunteţi înţelepţi!
20  Dacă vă robeşte cineva, dacă vă mănâncă cineva, dacă pune cineva mâna pe voi, dacă vă priveşte cineva de sus, dacă vă bate cineva peste obraz, suferiţi!
21  Spre ruşinea mea o spun, că am fost slabi! Totuş, orice poate să pună înainte cineva-vorbesc în nebunie-pot pune şi eu înainte.
22  Sunt ei Evrei? Şi eu Sunt! Sunt ei Israeliţi? Şi eu Sunt! Sunt ei sămânţă a lui Avraam? Şi eu Sunt!
23  Sunt ei slujitori ai lui Hristos? -vorbesc ca un ieşit din minţi-eu Sunt şi mai mult. În osteneli şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte!
24  De cinci ori am căpătat de la Iudei patruzeci de lovituri fără una;
25  de trei ori am fost bătut cu nuiele; odată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărîmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării.
26  Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tîlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgînilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi.
27  În osteneli şi necazuri, în priveghiuiri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte!
28  Şi, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile.
29  Cine este slab, şi să nu fiu şi eu slab? Cine cade în păcat, şi eu să nu ard?
30  Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea.
31  Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care este binecuvântat în veci, ştie că nu mint!…
32  În Damasc, dregătorul împăratului Areta păzea cetatea Damascenilor, ca să mă prindă.
33  Dar am fost dat jos pe o fereastră, într-o coşniţă, prin zid, şi am scăpat din mâinile lor.

2 Corinteni 12:1  E nevoe să mă laud, măcarcă nu este de folos. Voi veni totuşi la vedeniile şi descoperirile Domnului.
2  Cunosc un om în Hristos, care, acum patrusprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup nu ştiu; dacă a fost fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie).
3  Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie),
4  a fost răpit în rai, şi a auzit cuvinte, care nu se pot spune, şi pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească.
5  Cu un astfel de om mă voi lăuda; dar întrucît mă priveşte pe mine însumi, nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele.
6  Chiar dacă aş vrea să mă laud, n-aş fi nebun, căci aş spune adevărul; dar mă feresc, ca să n-aibă nimeni despre mine o părere mai înaltă decât ce vede în mine sau ce aude de la mine.
7  Şi ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngîmf.
8  De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia.
9  Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.
10  De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strîmtorări, pentru Hristos; căci când Sunt slab, atunci Sunt tare.
11  Am ajuns nebun: voi m-aţi silit. Dar voi trebuia să mă lăudaţi; căci, cu toate că nu Sunt nimic, totuşi cu nimic n-am fost mai pe jos de aceşti apostoli aşa de minunaţi.
12  Semnele unui apostol le-aţi avut printre voi în toată răbdarea, prin semne, puteri şi minuni care au fost făcute între voi.
13  În adevăr, în ce aţi fost voi puşi mai pe jos decât celelalte Biserici, afară doar că numai eu singur nu v-am fost o sarcină? O, iertaţi-mi nedreptatea aceasta!…
14  Iată că Sunt gata să vin a treia oară la voi; şi tot nu vă voi fi o sarcină; căci nu caut bunurile voastre, ci pe voi înşivă. Ce-i drept, nu copiii Sunt datori să agonisească pentru părinţii lor, ci părinţii pentru copiii lor.
15  Şi eu, voi cheltui prea bucuros din ale mele, şi mă voi cheltui în totul şi pe mine însumi pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, Sunt iubit cu atât mai puţin?
16  Fie şi-aşa! Nu v-am fost sarcină de loc. „Dar” zic ei „ca un om isteţ ce Sunt, v-am prins prin şiretlic.” –
17  Dar, am tras eu oare vreun folos de la voi prin vreunul din aceia pe care i-am trimis la voi?
18  Am rugat pe Tit să vină să vă vadă; şi împreună cu el am trimis şi pe fratele: a cerut Tit ceva de la voi? N-am fost noi călăuziţi de acelaşi Duh, şi n-am călcat noi pe aceleaşi urme?
19  De multă vreme voi vă închipuiţi că, vrem să ne apărăm înaintea voastră! Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în Hristos; şi toate aceste lucruri, le spunem, prea iubiţilor, pentru zidirea voastră.
20  Fiindcă mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc aşa cum n-aş vrea să vă găsesc, şi eu însumi să fiu găsit de voi aşa cum n-aţi vrea. Mă tem să nu găsesc gîlceavă, pizmă, mânii, desbinări, vorbiri de rău, bîrfeli, îngîmfări, tulburări.
21  Mă tem ca, la venirea mea la voi, să mă smerească din nou Dumnezeul meu cu privire la voi, şi să trebuiască să plâng pe mulţi din cei ce au păcătuit mai înainte, şi nu s-au pocăit de necurăţia, curvia şi spurcăciunile pe care le-au făcut.

2 Corinteni 13:1  Vin la voi pentru a treia oară. „Orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.”
2  Cum am spus, când am fost de faţă a doua oară, tot aşa şi azi, când nu Sunt de faţă, spun iarăşi mai dinainte celor ce au păcătuit mai înainte, şi tuturor celorlalţi, că, dacă mă voi întoarce la voi, n-am să cruţ deloc;
3  căci căutaţi o dovadă că Hristos vorbeşte în mine: El care nu este slab faţă de voi, ci este plin de putere între voi.
4  În adevăr El a fost răstignit prin slăbiciune; dar trăieşte prin puterea lui Dumnezeu. Tot astfel şi noi Suntem slabi în El, dar, prin puterea lui Dumnezeu, vom fi plini de viaţă cu El faţă de voi.
5  Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă Sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă cercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă Sunteţi lepădaţi.
6  Dar trag nădejde că veţi recunoaşte că noi nu Suntem lepădaţi.
7  Totuşi ne rugăm lui Dumnezeu să nu faceţi nimic rău; nu ca să ne putem arăta noi înşine primiţi, ci ca să faceţi ce este bine, chiar dacă noi am trece drept lepădaţi.
8  Căci n-avem nici o putere împotriva adevărului ci pentru adevăr.
9  În adevăr, ne bucurăm când noi Suntem slabi, iar voi Sunteţi tari; şi ne rugăm pentru desăvârşirea voastră.
10  Tocmai de aceea vă scriu aceste lucruri, când nu Sunt de faţă, pentruca, atunci când voi fi de faţă, să nu mă port cu asprime, potrivit cu puterea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidire, iar nu pentru dărîmare.
11  Încolo, fraţilor, fiţi sănătoşi, desăvârşiţi-vă, îmbărbătaţi-vă, fiţi cu un cuget, trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi.
12  Spuneţi-vă unii altora sănătate, cu o sărutare Sfântă.
13  Toţi sfinţii vă trimit sănătate.
14  Harul Domnului Isus Hristos, şi dragostea lui Dumnezeu, şi împărtăşirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toţi! Amin.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *