18 Mai

1 Samuel 20-21

1 Samuel 20:1  David a fugit din Naiot, de lângă Rama. S-a dus la Ionatan şi a zis: „Ce-am făcut eu? Care este nelegiuirea mea, care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de vrea să-mi ia viaţa?”
2  Ionatan i-a răspuns: „Ferească Dumnezeu! Nu vei muri. Tatăl meu nu face nici un lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi dea de ştire; pentru ce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Nu este nimic.”
3  David a zis iarăşi, jurând: „Tatăl tău ştie bine că am căpătat trecere înaintea ta, şi va fi zis: „Să nu ştie Ionatan, căci s-ar întrista.” Dar viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că nu este decât un pas între mine şi moarte”.
4  Ionatan i-a zis lui David: „Pentru tine voi face tot ce vei vrea.”
5  Şi David i-a răspuns: „Iată că mâine este lună nouă, şi ar trebui să şed să mănânc cu împăratul; lasă-mă să mă duc, şi să mă ascund în câmpii până în seara zilei a treia.
6  Dacă tatăl tău va băga de seamă lipsa mea, să-i spui: „David m-a rugat să-l las să se ducă până la Betleem în cetatea lui, pentru că acolo se aduce pentru toată familia o jertfă de peste an”.
7  Şi dacă va zice: „Bine!” atunci robul tău n-are nimic de temut; dar dacă-l va apuca mânia, să ştii că pieirea mea este lucru Hotărât din partea lui.
8  Arată-ţi, deci, dragostea pentru robul tău, căci ai făcut cu robul tău un legământ înaintea Domnului. Şi dacă este vreo nelegiuire… în mine, ia-mi tu viaţa, de ce să mă mai duci până la tatăl tău?”
9  Ionatan i-a zis: „Departe de tine gândul să nu-ţi dau de ştire, dacă voi afla că pieirea ta este lucru Hotărât din partea tatălui meu şi ameninţă să te ajungă!”
10  David i-a zis lui Ionatan: „Cine-mi va da de ştire dacă tatăl tău ţi-ar răspunde cu asprime?”
11  Şi Ionatan i-a zis lui David: „Vino, să ieşim pe câmp.” Şi au ieşit amândoi pe câmp.
12  Ionatan i-a zis lui David: „Iau martor pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, că voi cerceta de aproape pe tatăl meu mâine sau poimâne; şi de va gândi bine de David,
13  Domnul să Se poarte cu Ionatan cu toată asprimea, dacă nu voi trimite pe nimeni să-ţi dea de ştire! Dacă tatăl meu va găsi cu cale să-ţi facă rău, iarăşi îţi voi da de ştire, şi te voi lăsa să pleci, ca să te duci în pace; şi Domnul să fie cu tine, cum a fost cu tatăl meu!
14  Dacă voi mai trăi, să te porţi faţă de mine cu o bunătate ca a Domnului; şi dacă voi muri,
15  să nu îţi îndepărtezi niciodată bunătatea faţă de casă mea, nici chiar când Domnul va nimici pe fiecare din vrăjmaşii lui David de pe faţa pământului.
16  Căci Ionatan a făcut legământ cu casa lui David! Domnul să se răzbune pe vrăjmaşii lui David!”
17  Ionatan a întărit şi mai mult faţă de David dragostea pe care o avea pentru el, căci îl iubea ca pe sufletul lui.
18  Ionatan i-a zis: „Mâne este luna nouă; se va băga de seamă lipsa ta, căci locul tău va fi gol.
19  Să te pogori a treia zi până în fundul locului în care te ascunsesei în ziua când cu întâmplarea aceea, şi să rămâi lângă piatra Ezel.
20  Eu voi trage trei săgeţi înspre piatra aceasta, ca şi când aş lovi la ţintă.
21  Şi voi trimite un tânăr, şi-i voi zice: „Du-te de găseşte săgeţile!” Dacă-i voi zice: „Iată că săgeţile Sunt dincoace de tine, ia-le!” atunci să vii, căci este pace pentru tine, şi n-ai să te temi de nimic, viu este Domnul!
22  Dar dacă voi zice tânărului: „Iată că săgeţile Sunt dincolo de tine!” atunci să pleci, căci Domnul te trimite.
23  Domnul este martor pe vecie pentru cuvântul pe care ni l-am dat unul altuia.”
24  David s-a ascuns în câmp. A venit luna nouă, şi împăratul a luat loc la ospăţ ca să mănânce.
25  Împăratul a şezut ca de obicei pe scaunul lui lângă perete. Ionatan s-a sculat, şi Abner a şezut lângă Saul; dar locul lui David a rămas gol.
26  Saul n-a zis nimic în ziua aceea „căci” zicea el „s-a întâmplat: el nu este curat, negreşit nu este curat”.
27  A doua zi, ziua a doua a lunii noi, locul lui David era tot gol. Şi Saul a zis fiului său Ionatan: „Pentru ce n-a venit fiul lui Isai la masă nici eri nici azi?”
28  Ionatan a răspuns lui Saul: „David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem.
29  El a zis: „Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, şi frate-meu mi-a spus lucrul acesta; deci, dacă am căpătat trecere înaintea ta, dă-mi voie să mă duc în grabă să-mi văd fraţii. Pentru aceea n-a venit la masa împăratului.”
30  Atunci Saul s-a aprins de mânie împotriva lui Ionatan, şi i-a zis: „Fiu rău şi neascultător, nu ştiu eu că ţi-ai luat ca prieten pe fiul lui Isai, spre ruşinea ta şi spre ruşinea mamei tale?
31  Căci câtă vreme va trăi fiul lui Isai pe pământ, nu va fi linişte nici pentru tine, nici pentru împărăţia ta. Şi acum trimite să-l caute, şi să mi-l aducă, fiindcă este vrednic de moarte”.
32  Ionatan a răspuns tatălui său Saul, şi i-a zis: „Pentru ce să fie omorât? Ce a făcut?”
33  Şi Saul şi-a îndreptat suliţa spre el, ca să-l lovească. Ionatan a înţeles că era lucru Hotărât din partea tatălui său să omoare pe David.
34  S-a sculat de la masă într-o mânie aprinsă, şi n-a luat deloc parte la masă în ziua a doua a lunii noi; căci era mâhnit din pricina lui David, pentru că tatăl său îl ocărâse.
35  A doua zi de dimineaţă, Ionatan s-a dus pe câmp în locul în care se învoise cu David, şi era însoţit de un băeţaş.
36  El i-a zis: „Dă fuga şi găseşte săgeţile pe care le voi trage”. Băiatul a alergat, şi Ionatan a tras o săgeată care a trecut dincolo de el.
37  Când a ajuns băiatul la locul unde era săgeata pe care o trăsese Ionatan, Ionatan a strigat după el: „Iată că săgeata este dincolo de tine”.
38  I-a strigat iarăşi: „Iute, grăbeşte-te, nu te opri!” Şi băiatul lui Ionatan a strâns săgeţile, şi s-a întors la stăpânul lui.
39  Băiatul nu ştia nimic: numai Ionatan şi David înţelegeau lucrul acesta.
40  Ionatan a dat băiatului armele, şi i-a zis: „Du-te şi du-le în cetate.”
41  După plecarea băiatului, David s-a sculat din partea de miazăzi, apoi s-a aruncat cu faţa la pământ şi s-a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s-au îmbrăţişat şi au plâns împreună. David mai ales se prăpădea plângând.
42  Şi Ionatan i-a zis lui David: „Du-te în pace, acum când am jurat amândoi, în Numele Domnului, zicând: „Domnul să fie pe vecie între mine şi tine, între sămânţa mea şi sămânţa ta!” David s-a sculat şi a plecat, iar Ionatan s-a întors în cetate.

1 Samuel 21:1  David s-a dus la Nob, la preotul Ahimelec, care a alergat speriat înaintea lui, şi i-a zis: „Pentru ce eşti singur şi nu este nimeni cu tine?”
2  David a răspuns preotului Ahimelec: „Împăratul mi-a dat o poruncă şi mi-a zis: „Nimeni să nu ştie nimic de pricina pentru care te trimit şi de porunca pe care ţi-am dat-o.” Am Hotărât un loc de întâlnire cu oamenii mei.
3  Acum ce ai la îndemână? Dă-mi cinci pîini sau ce se va găsi.”
4  Preotul a răspuns lui David: „N-am pâine obişnuită la îndemnă, ci numai pâine sfinţită; doar dacă oamenii tăi s-au ferit de împreunarea cu femei!”
5  David a răspuns preotului: „Ne-am ferit de împreunarea cu femei de trei zile de când am plecat, şi toţi oamenii mei Sunt curaţi; de altfel, dacă aceasta este o faptă necurată, va fi sfinţită negreşt azi de acela care o va face.”
6  Atunci preotul i-a dat pâinea sfinţită, căci nu era acolo altă pâine decât pâinea pentru punerea înainte, care fusese luată dinaintea Domnului ca să fie înlocuită cu pâine caldă, în clipa când luaseră pe cealaltă.
7  Chiar în ziua aceea, se afla acolo închis înaintea Domnului un om dintre slujitorii lui Saul; era un Edomit, numit Doeg, căpetenia păstorilor lui Saul.
8  David i-a zis lui Ahimelec: „N-ai la îndemână o suliţă sau o sabie? Căci nu mi-am luat cu mine nici sabia nici armele, pentru că porunca împăratului era grabnică.”
9  Preotul a răspuns: „Iată sabia lui Goliat, Filisteanul pe care l-ai omorât în valea terebinţilor; este învelită într-un covor, în dosul efodului; dacă vrei s-o iei, ia-o, căci nu este alta aici.” Şi David a zis: „Nu-i alta ca ea; dă-mi-o.”
10  David s-a sculat şi a fugit chiar în ziua aceea de Saul. A ajuns la Achiş, împăratul Gatului.
11  Slujitorii lui Achiş i-au zis: „Nu este acesta David, împăratul ţării? Nu este el acela pentru care se cânta, jucând: „Saul şi-a bătut miile lui, Iar David zecile lui de mii?”
12  David a pus la inimă aceste cuvinte, şi a avut o mare frică de Achiş, împăratul Gatului.
13  A făcut pe nebunul înaintea lor; făcea năzdrăvănii înaintea lor, făcea zgîrîieturi pe uşile porţilor, şi lăsa să-i curgă balele pe barbă.
14  Achiş a zis slujitorilor săi: „Vedeţi bine că omul acesta şi-a pierdut minţile; pentru ce mi-l aduceţi?
15  Oare duc lipsă de nebuni, de-mi aduceţi pe acesta şi mă faceţi martor la năzdrăvăniile lui? Să intre el în casa mea?”

Psalmul 119:65-72

Psalmi 119:65  Tu faci bine robului Tău, Doamne, după făgăduinţa Ta.
66  Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale.
67  Până ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvântul Tău.
68  Tu eşti bun şi binefăcător: învaţă-mă orânduirile tale!
69  Nişte îngîmfaţi urzesc neadevăruri împotriva mea; dar eu păzesc din toată inima mea poruncile Tale.
70  Inima lor este nesimţitoare ca grăsimea: dar eu mă desfătez în Legea Ta.
71  Este spre binele meu că m-ai smerit, ca să învăţ orânduirile Tale.
72  Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale, decât o mie de lucruri din aur şi din argint.

Galateni 1-2

Galateni 1:1  Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos, şi prin Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat din morţi,
2  şi toţi fraţii care Sunt împreună cu mine, către Bisericile Galatiei:
3  Har şi pace vouă de la Dumnezeu Tatăl, şi de la Domnul nostru Isus Hristos!
4  El S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl.
5  A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.
6  Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos, la o altă Evanghelie.
7  Nu doar că este o altă Evanghelie; dar Sunt unii oameni care vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos.
8  Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!
9  Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!
10  Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.
11  Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine, nu este de obîrşie omenească;
12  pentru că, n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos.
13  Aţi auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religiunea Iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu, şi făceam prăpăd în ea;
14  şi cum eram mai înaintat în religiunea Iudeilor decât mulţi din neamul meu, de o vârstă cu mine. Eram însufleţit de o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoşeşti.
15  Dar când Dumnezeu-care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele, şi m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale
16  să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri, îndată, n-am întrebat pe nici un om,
17  nici nu m-am suit la Ierusalim la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc.
18  După trei ani, m-am suit la Ierusalim să fac cunoştinţă cu Chifa, şi am rămas la el cincisprezece zile.
19  Dar n-am văzut pe nici unul altul dintre apostoli, decât pe Iacov, fratele Domnului.
20  În cele ce vă scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu, nu mint.
21  După aceea m-am dus în ţinuturile Siriei şi Ciliciei.
22  Şi eram încă necunoscut la faţă Bisericilor lui Hristos, care Sunt în Iudea.
23  Ele auzeau doar spunându-se: „Cel ce ne prigonea odinioară, acum propovăduieşte credinţa pe care căuta s-o nimicească odinioară.”
24  Şi slăveau pe Dumnezeu din pricina mea.

Galateni 2:1  După patrusprezece ani, m-am suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba; şi am luat cu mine şi pe Tit.
2  M-am suit, în urma unei descoperiri, şi le-am arătat Evanghelia pe care o propovăduiesc eu între Neamuri, în deosebi celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zădar.
3  Nici chiar Tit, care era cu mine, cu toate că era Grec, n-a fost silit să se taie împrejur,
4  din pricina fraţilor mincinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre noi, ca să pândească slobozenia pe care o avem în Hristos Isus, cu gând să ne aducă la robie;
5  noi nu ne-am supus şi nu ne-am potrivit lor nici o clipă măcar, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi.
6  Cei ce Sunt socotiţi ca fiind ceva-orice ar fi fost ei, nu-mi pasă: Dumnezeu nu caută la faţa oamenilor-aceştia, zic, ei cei cu vază nu mi-au adaus nimic.
7  Ba dimpotrivă, când au văzut că mie îmi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur,
8  căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiaţi împrejur, făcuse şi din mine apostolul Neamurilor-
9  şi când au cunoscut harul, care-mi fusese dat, Iacov, Chifa şi Ioan, care Sunt priviţi ca stâlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba, mâna dreaptă de însoţire, ca să mergem să propovăduim: noi la Neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur.
10  Ne-au spus numai să ne aducem aminte de cei săraci, şi chiar aşa am şi căutat să fac.
11  Dar când a venit Chifa în Antiohia, i-am stătut împotrivă în faţă, căci era de osîndit.
12  În adevăr, înainte de venirea unora de la Iacov, el mânca împreună cu Neamurile; dar când au venit ei, s-a ferit şi a stat deoparte, de teama celor tăiaţi împrejur.
13  Împreună cu el au început să se prefacă şi ceilalţi Iudei, aşa că până şi Barnaba a fost prins în laţul făţărniciei lor.
14  Când i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa în faţa tuturor: „Dacă tu, care eşti Iudeu, trăieşti ca Neamurile, şi nu ca Iudeii, cum sileşti pe Neamuri să trăiască în felul Iudeilor?”
15  Noi Suntem Iudei din fire, iar nu păcătoşi dintre Neamuri.
16  Totuş, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit, prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.
17  Dar dacă, în timp ce căutăm să fim socotiţi neprihăniţi în Hristos, şi noi înşine am fi găsiţi ca păcătoşi, este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum!
18  Căci, dacă zidesc iarăşi lucrurile pe care le-am stricat, mă arăt ca un călcător de lege.
19  Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu.
20  Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.
21  Nu vreau să fac zădarnic harul lui Dumnezeu; căci dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *