20 Mai

1 Samuel 24-25

1 Samuel 24:1  Când s-a întors Saul de la urmărirea Filistenilor, au venit şi i-au spus: „Iată că David este în pustia En-Ghedi.”
2  Saul a luat trei mii de oameni aleşi din tot Israelul, şi s-a dus să caute pe David şi pe oamenii lui până pe stâncile ţapilor sălbatici.
3  A ajuns la nişte stâne de oi, care erau lângă drum; şi acolo era o peşteră, în care a intrat să doarmă. David şi oamenii lui erau… în fundul peşterii.
4  Oamenii lui David i-au zis: „Iată ziua în care Domnul îţi zice: „Dau pe vrăjmaşul tău în mâinile tale; fă-i ce-ţi va place.” David s-a sculat, şi a tăiat încet colţul hainei lui Saul.
5  După aceea inima îi bătea, pentru că tăiase colţul hainei lui Saul.
6  Şi a zis oamenilor săi: „Să mă ferească Domnul să fac împotriva domnului meu, care este unsul Domnului, o aşa faptă ca să pun mâna pe el! Căci el este unsul Domnului.”
7  Cu aceste cuvinte David a oprit pe oamenii săi, şi i-a împiedicat să se arunce asupra lui Saul. Apoi Saul s-a sculat să iasă din peşteră, şi şi-a văzut înainte de drum.
8  După aceea David s-a sculat şi a ieşit din peşteră. El a început să strige atunci după Saul: „Împărate, domnul meu!” Saul s-a suit înapoi, şi David s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat.
9  David i-a zis lui Saul: „De ce asculţi tu de vorbele oamenilor care zic: „David îţi vrea răul?”
10  Vezi acum cu ochii tăi că Domnul te dăduse astăzi în mâinile mele în peşteră. Oamenii mei mă îndemnau să te omor; dar te-am cruţat, şi am zis: „Nu voi pune mâna pe domnul meu, căci este unsul Domnului.”
11  Uite, părintele meu, uite colţul hainei tale în mâna mea. Fiindcă ţi-am tăiat colţul hainei, şi nu te-am ucis, să ştii şi să vezi că în purtarea mea nu este nici răutate nici răzvrătire, şi că n-am păcătuit împotriva ta. Totuşi tu îmi întinzi curse, ca să-mi iei viaţa.
12  Judece Domnul între mine şi tine, şi Domnul să mă răzbune pe tine; dar eu nu voi pune mâna pe tine.
13  Răul de la cei răi vine, zice vechea zicală. De aceea eu nu voi pune mâna pe tine.
14  Împotriva cui a pornit împăratul lui Israel? Pe cine urmăreşti tu? Un cîine mort, un purice.
15  Domnul va judeca şi va Hotărâ între mine şi tine, El va vedea, El îmi va… apăra pricina şi El îmi va face dreptate, izbăvindu-mă din mâna ta.”
16  Când a sfârşit David de spus aceste vorbe lui Saul, Saul a zis: „Glasul tău este, fiule David?” Şi Saul a ridicat glasul şi a plâns.
17  Şi i-a zis lui David: „Tu eşti mai bun decât mine; căci tu mi-ai făcut… bine, iar eu ţi-am făcut rău.
18  Tu îţi arăţi azi bunătatea cu care te porţi faţă de mine, căci Domnul mă dăduse în mâinile tale, şi nu m-ai omorât.
19  Dacă întâlneşte cineva pe vrăjmaşul lui, îl lasă oare să-şi urmeze drumul în linişte? Domnul să-ţi răsplătească pentru ce mi-ai făcut în ziua aceasta!
20  Acum iată, ştiu că tu vei domni, şi că împărăţia lui Israel va rămâne în mâinile tale.
21  Jură-mi, deci, pe Domnul că nu-mi vei nimici sămânţa mea după mine, şi că nu-mi vei şterge numele din casa tatălui meu.”
22  David a jurat lui Saul. Apoi Saul a plecat acasă, iar David şi oamenii lui s-au suit în locul întărit.

1 Samuel 25:1  Samuel a murit. Tot Israelul s-a adunat şi l-a plâns, şi l-au îngropat în locuinţa lui la Rama. Atunci David s-a sculat şi s-a pogorât în pustia… Paran.
2  În Maon era un om foarte bogat, a cărui avere era în Carmel; avea trei mii de oi şi o mie de capre, şi se afla la Carmel pentru tunderea oilor lui.
3  Numele acestui om era Nabal, şi nevasta lui se chema Abigail; era o femee cu judecată şi frumoasă la chip, dar bărbatul ei era aspru şi rău în faptele lui. El se trăgea din Caleb.
4  David a aflat în pustie că Nabal îşi tunde oile.
5  A trimis la el zece tineri, cărora le-a zis: „Suiţi-vă la Carmel, şi duceţi-vă la Nabal. Întrebaţi-l de sănătate în numele meu,
6  şi să-i vorbiţi aşa: „Să trăieşti în pace, şi pacea să fie cu casa ta şi cu tot ce este al tău.
7  Şi acum, am auzit că tunzi oile. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am ocărît, şi nu li s-a luat nimic în tot timpul cât au fost la Carmel.
8  Întreabă pe slujitorii tăi, şi-ţi vor spune. Să capete trecere, deci, tinerii aceştia înaintea ta, fiindcă venim într-o zi de bucurie. Dă, deci, te rog, robilor tăi şi fiului tău David, ce te lasă inima.”
9  Când au ajuns oamenii lui David, au spus lui Nabal toate aceste cuvinte, în numele lui David. Apoi au tăcut.
10  Nabal a răspuns slujitorilor lui David: „Cine este David, şi cine este fiul lui Isai? Astăzi Sunt mulţi slujitori care fug de la stăpâni.
11  Şi să-mi iau eu pâinea, apa, şi vitele mele pe care le-am tăiat pentru tunzătorii mei, şi să le dau unor oameni care Sunt de nu ştiu unde?”
12  Oamenii lui David şi-au luat drumul înapoi; s-au întors, şi au spus, la sosirea lor, toate aceste cuvinte lui David.
13  Atunci David a zis oamenilor săi: „Fiecare din voi să-şi încingă sabia”! Şi fiecare şi-a încins sabia. David şi-a încins şi el sabia, şi aproape patru sute de inşi s-au suit după el. Au mai rămas doar două sute la calabalîcuri.
14  Unul din slujitorii lui Nabal a venit şi a zis către Abigail, nevasta lui Nabal: „Iată că David a trimis din pustie nişte soli să întrebe de sănătate pe stăpânul nostru, şi el s-a purtat rău cu ei.
15  Şi totuşi oamenii aceştia au fost foarte buni cu noi; nu ne-au ocărît, şi nu ni s-a luat nimic, în tot timpul cât am fost cu ei în câmp.
16  Ne-au fost zid şi zi şi noapte, în tot timpul cât am fost cu ei, la păscutul turmelor.
17  Să ştii acum şi vezi ce ai de făcut, căci perderea stăpânului nostru, şi a întregii lui case este Hotărâtă, şi el este aşa de rău încît nimeni nu îndrăzneşte să-i vorbească.
18  Abigail a luat îndată două sute de pîini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grâu prăjit, o sută de turte de stafide, şi două sute de legături de smochine. Le-a pus pe măgari,
19  şi a zis slujitorilor săi: „Luaţi-o înaintea mea, şi eu voi veni după voi. N-a spus nimic bărbatului ei Nabal.
20  Ea a încălecat pe un măgar, a pogorât muntele pe un drum tufos, şi iată că David şi oamenii lui se pogorau în faţa ei, aşa că i-a întâlnit.
21  David zisese: „În zadar am păzit tot ce are omul acesta în pustie, de nu s-a luat nimic din tot ce are, căci mi-a întors rău pentru bine.
22  Dumnezeu să pedepsească pe robul său David cu toată asprimea, dacă voi mai lăsa să rămână până la lumina zilei pe cineva de parte bărbătească… din tot ce este al lui Nabal!”
23  Când a zărit Abigail pe David, s-a dat jos repede de pe măgar, a căzut cu faţa la pământ înaintea lui David, şi s-a închinat până la pământ.
24  Apoi, aruncându-se la picioarele lui, a zis: „Eu Sunt de vină, domnul meu! Îngăduie roabei tale să-ţi vorbească la urechi, şi ascultă cuvintele roabei tale.
25  Să nu-şi pună domnul meu mintea cu omul acela rău, cu Nabal, căci, cum îi este numele, aşa este şi el; Nabal (Nebun) îi este numele, şi este plin de nebunie. Şi eu, roaba ta, n-am văzut pe oamenii trimeşi de domnul meu.
26  Acum, domnul meu, viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că Domnul te-a oprit să verşi sânge şi să te ajuţi cu mâna ta. Vrăjmaşii tăi, cei ce vor răul domnului meu, să fie ca Nabal!
27  Primeşte darul acesta pe care-l aduce roaba ta domnului meu, şi să se împartă oamenilor care merg după domnul meu.
28  Iartă, te rog, vina roabei tale, căci Domnul va face domnului meu o casă trainică; iartă, căci domnul meu poartă războaiele Domnului, şi niciodată nu va fi răutate… în tine.
29  Dacă se va ridica cineva care să te urmărească şi să vrea să-ţi ia viaţa, sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul celor vii la domnul, Dumnezeul tău, şi să arunce cu praştia sufletul vrăjmaşilor tăi.
30  Când va face Domnul domnului meu tot binele pe care ţi l-a făgăduit, şi te va pune mai mare peste Israel,
31  atunci nu va avea domnul meu nici mustrări de cuget şi nici nu-l va durea inima că a vărsat sânge degeaba şi că s-a răzbunat singur. Şi când va face Domnul bine domnului meu, adu-ţi aminte de roaba ta.”
32  David a zis Abigailei: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis astăzi înaintea mea!
33  Binecuvântată să fie judecata ta, şi binecuvântată să fii tu, că m-ai oprit în ziua aceasta să vărs sânge, şi mi-ai oprit mâna!
34  Dar viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, care m-a oprit să-ţi fac rău, că, dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, n-ar mai fi rămas nimic din ce este al lui Nabal, până la lumina zilei de mâine.”
35  Şi David a luat din mâna Abigailei ce-i adusese, şi i-a zis: „Suie-te în pace acasă; vezi, că ţi-am ascultat glasul, şi te-am primit bine.”
36  Abigail a ajuns la Nabal. Şi tocmai el dădea în casa lui un ospăţ ca un ospăţ împărătesc; inima îi era veselă, şi era beat mort. Ea nu i-a spus nimic, nimic, până la lumina zilei.
37  Dar dimineaţa, după ce trecuse beţia lui Nabal, nevastă-sa i-a istorisit ce se întâmplase. Inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte, şi s-a făcut ca o piatră.
38  Cam după zece zile, Domnul a lovit pe Nabal, şi a murit.
39  David a aflat că murise Nabal şi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, că mi-a apărat pricina în ocara pe care mi-a făcut-o Nabal, şi a împiedicat pe robul său să facă rău! Domnul a făcut ca răutatea lui Nabal să cadă asupra capului lui.” David a trimis vorba Abigailei că vrea s-o ia de nevastă.
40  Slujitorii lui David au ajuns la Abigail la Carmel, şi i-au vorbit aşa: „David ne-a trimis la tine, ca să te ia de nevastă.”
41  Ea s-a sculat, s-a aruncat cu faţa la pământ şi a zis: „Iată, roaba ta se socoteşte ca o roabă, gata să spele picioarele slujitorilor domnului meu.”
42  Şi îndată Abigail a plecat, călare pe un măgar, şi însoţită de cinci fete; a mers după solii lui David, şi i-a fost nevastă.
43  David luase şi pe Ahinoam din Izreel, şi amândouă au fost nevestele lui.
44  Şi Saul dăduse pe fiică-sa Mical, nevasta lui David, lui Palti din Galim, fiul lui Laiş.

Psalmul 119:81-88

Psalmi 119:81  Îmi tânjeşte sufletul după mântuirea Ta: nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.
82  Mi se topesc ochii după făgăduinţa Ta, şi zic: „Când mă vei mângîia?”
83  Căci am ajuns ca un burduf pus în fum; totuşi nu uit orânduirile Tale.
84  Care este numărul zilelor robului Tău? Când vei pedepsi pe cei ce mă prigonesc?
85  Nişte îngîmfaţi sapă gropi înaintea mea; nu lucrează după Legea ta.
86  Toate poruncile tale nu Sunt decât credincioşie; ei mă prigonesc fără temei: ajută-mă!
87  Gata, gata să mă doboare şi să mă prăpădească, dar eu nu părăsesc poruncile Tale.
88  Înviorează-mă după bunătatea Ta, ca să păzesc învăţăturile gurii Tale!

Galateni 5-6

Galateni 5:1  Rămâneţi, deci, tari, şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei.
2  Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic.
3  Şi mărturisesc iarăşi încă odată oricărui om care primeşte tăierea împrejur, că este dator să împlinească toată Legea.
4  Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har.
5  Căci noi, prin Duhul, aşteptăm prin credinţă nădejdea neprihănirii.
6  Căci în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste.
7  Voi alergaţi bine: cine v-a tăiat calea ca să n-ascultaţi de adevăr?
8  Înduplecarea aceasta nu vine de la Cel ce v-a chemat.
9  Puţin aluat face să se dospească toată plămădeala.
10  Eu, cu privire la voi, am, în Domnul, încrederea că nu gândiţi altfel. Dar cel ce vă tulbură, va purta osînda, oricine ar fi el.
11  cât despre mine, fraţilor, dacă mai propovăduiesc tăierea împrejur, de ce mai Sunt prigonit? Atunci pricina de poticnire a crucii s-a dus.
12  Şi, schilodească-se odată cei ce vă tulbură!
13  Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai, nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste.
14  Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
15  Dar dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.
16  Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.
17  Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: Sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.
18  Dacă Sunteţi călăuziţi de Duhul, nu Sunteţi sub Lege.
19  Şi faptele firii pământeşti Sunt cunoscute, şi Sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrînarea,
20  închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide,
21  pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
22  Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,
23  blândeţa, înfrînarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
24  Cei ce Sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.
25  Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.
26  Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărîtându-ne unii pe alţii, şi pizmuindu-ne unii pe alţii.

Galateni 6:1  Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală, voi, care Sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţei. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.
2  Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos.
3  Dacă vreunul crede că este ceva, cu toate că nu este nimic, se înşală singur.
4  Fiecare să-şi cerceteze fapta lui, şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ce-l priveşte pe el, şi nu cu privire la alţii;
5  căci fiecare îşi va purta sarcina lui însuş.
6  Cine primeşte învăţătura în Cuvânt, să facă parte din toate bunurile lui şi celui ce-l învaţă.
7  Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce samănă omul, aceea va şi secera.
8  Cine samănă în firea lui pământească, va secera din firea pământească putrezirea; dar cine samănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa veşnică.
9  Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.
10  Aşa dar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.
11  Uitaţi-vă cu ce slove mari v-am scris, cu însăşi mâna mea!
12  Toţi cei ce umblă după plăcerea oamenilor, vă silesc să primiţi tăerea împrejur, numai ca să nu sufere ei prigonire pentru Crucea lui Hristos.
13  Căci nici ei, care au primit tăierea împrejur, nu păzesc Legea; ci voiesc doar ca voi să primiţi tăierea împrejur, ca să se laude ei cu trupul vostru.
14  În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!
15  Căci în Hristos Isus nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu Sunt nimic, ci a fi o făptură nouă.
16  Şi peste toţi cei ce vor umbla după dreptarul acesta şi peste Israelul lui Dumnezeu să fie pace şi îndurare!
17  De acum încolo nimeni să nu mă mai necăjească, pentru că port semnele Domnului Isus pe trupul meu.
18  Fraţilor, harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu duhul vostru! Amin.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *