20 Mai – Meditația zilei

1 Tesaloniceni 4:3  Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră.

Se vorbește despre voia cunoscută și ascunsă a lui Dumnezeu. Cei mai mulți dintre creștini își bat capul cu voia ascunsă: am vrea ca să știm ce voie are Domnul cu privire la noi. Ce se va întâmpla mâine. Ce va fi de copiii noștri. Ce va fi cu investiția noastră. Să știm micrometric tot ce aparține de voia lui Dumnezeu cu privire la noi, al nostru și de ce nu, la lume.

Nici ucenicii Domnului nu au fost mai presus decât noi. După ce Domnul i-a spus lui Petru ce va fi de el (Ioan 21) și Petru a luat-o după Isus, la un moment dat Petru se întoarce și vede că și Ioan vine după ei. Nu-și poate opri curiozitatea de a întreba pe Domnul,„dar cu acesta ce va fi?”

Între timp ce noi pedalăm în gol și ne batem cu pumnii-n vânt căutând elemente de voie ascunsă a lui Dumnezeu, avem clar în Biblie care e voia descoperită a Domnului. Dar cumva aceasta este neglijată. Cum îmi spunea cineva odată, nu se poate apuca de a face voia descoperită până nu cunoaște particularul voii ascunse.

Problema cu voia descoperită este că în ea e inclus ceva ce ne privește pe noi, ceva ce trebuie noi să facem. Voia ascunsă este cumva ceva ce ni se face și din ceva motive credem că este ceva ce aparține de răspunderea lui Dumnezeu ca să ne facă acele lucruri. Dar sfințirea este ceva ce facem noi, ceva la care ne trudim și participăm și noi. Și nu e ușor.

Inima nouă, regenerată o primim într-o clipită. Dar în clipa regenerării pornește și procesul de sfințire. Transformarea vieții după chipul lui Isus este un proces de-o viață. Spuneam mai sus că trebuie efort, dar dacă efortul este al nostru, puterea cu ajutorul căreia suntem ajutați în proces nu aparține firii pământești ci este puterea Duhului Sfânt.

Primul lucru care începe să se transforme trebuie să fie mintea, gândirea noastră. Pavel ne spune în Romani 12:2 Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. Aici apare din nou „voia lui Dumnezeu”. Îndrăznesc să spun iarăși că nu e vorba despre o voia ascunsă a Domnului ci despre voia Sa descoperită în Cuvânt. Acestie voi i se vor opune păreri populare, tradiții, frica de oameni, lipsa de doctrină serioasă, și-n cele din urmă lenea noastră. Lenea de a cunoaște mai mult deoarece cunoașterea ne obligă.

Procesul de sfințire este descris de primul verset din Romani 12: Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Te-ai gândit ce se întâmplă în general la o jertfă? Ceva este omorât ca apoi să fie adus ca ardere de tot adică să fie ars în foc! Crezi că procesul este… fără durere? Fără suferință? Nu, nici vorbă! Categoric nu ne place!

Umbli prin credință, renunțând la drepturile și plăcerile tale și urmând calea aleasă de Domnul pentru tine. Uite la iudeii scăpați din Egipt. Au durat 40 de ani până la sosirea în țara promisă. De ce? Era atât de lung drumul? Nu, ci din cauza încăpățânării lor de a asculta de Domnul. Și la noi e la fel. Cu cât mai tare ne împotrivim, cu atât mai mare efortul și durerea. Să nu ne înșelăm: cel ce a început aceatsă lucrare bună în noi o va sfârși până-n ziua lui Isus Cristos (Fil 1:6).

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.