21 Mai

1 Samuel 26-28

1 Samuel 26:1  Zifiţii s-au dus la Saul la Ghibea, şi au zis: „Iată că David este ascuns pe dealul Hachila, în faţa pustiei.”
2  Saul s-a sculat şi s-a pogorât în pustia Zif, cu trei mii de oameni aleşi din Israel, ca să caute pe David în pustia Zif.
3  A tăbărât pe dealul Hachila, în faţa pustiei, lângă drum. David era în pustie; şi, înţelegând că Saul merge în urmărirea lui în pustie,
4  a trimis nişte iscoade, şi a aflat că într-adevăr Saul venise.
5  Atunci David s-a sculat şi a venit la locul unde tăbărâse Saul, şi a văzut locul unde era culcat Saul, cu Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui. Saul era culcat în cort în mijlocul taberii şi poporul era tăbărât în jurul lui.
6  David a luat cuvântul, şi vorbind lui Ahimelec, Hetitul, şi lui Abişai, fiul Ţeruiei şi fratele lui Ioab, a zis: „Cine vrea să se pogoare cu mine în tabără la Saul?” Şi Abişai a răspuns: „Eu, mă voi pogorâ cu tine.”
7  David şi Abişai s-au dus noaptea la popor. Şi iată că Saul era culcat şi dormea în cort în mijlocul taberii, şi suliţa lui era înfiptă în pământ la capul lui. Abner şi poporul lui erau culcaţi în jurul lui.
8  Abişai i-a zis lui David: „Dumnezeu dă astăzi pe vrăjmaşul tău în mâinile tale; lasă-mă, te rog, să-l lovesc cu suliţa mea, şi să-l pironesc dintr-o lovitură în pământ, ca să n-am nevoie să-i mai dau alta.”
9  Dar David i-a zis lui Abişai: „Nu-l omorâ! Căci cine ar putea pune mâna pe unsul Domnului şi să rămână nepedepsit?”
10  Şi David a zis: „Viu este Domnul, că numai Domnul îl poate lovi; fie că-i va veni ziua să moară, fie că se va pogorâ… într-un câmp de bătaie şi va pieri.
11  Să mă ferească Domnul, să pun mâna pe unsul Domnului! Ia numai suliţa de la căpătîiul lui, cu ulciorul cu apă, şi să plecăm.”
12  David a luat, deci, suliţa şi ulciorul cu apă de la căpătîiul lui Saul, şi au plecat. Nimeni nu i-a văzut, nici n-a băgat de seamă nimic, şi nimeni nu s-a deşteptat, căci Domnul îi cufundase pe toţi într-un somn adânc.
13  David a trecut de cealaltă parte, şi a ajuns departe pe vârful muntelui, la o mare depărtare de tabără.
14  Şi a strigat poporului şi lui Abner, fiul lui Ner: „N-auzi tu, Abner?” Abner a răspuns: „Cine eşti tu care strigi către împăratul?”
15  Şi David i-a zis lui Abner: „Oare nu eşti tu bărbat? Şi cine este ca tine în Israel? Pentru ce atunci n-ai păzit pe împărat, stăpânul tău? Căci cineva din popor a venit să omoare pe împăratul, stăpânul tău.
16  Ce ai făcut tu nu este bine. Viu este Domnul, că Sunteţi vrednici de moarte, căci n-aţi vegheat asupra stăpânului vostru, asupra unsului Domnului. Uită-te acum unde este suliţa împăratului şi ulciorul de apă, care erau la căpătîiul lui.”
17  Saul a cunoscut glasul lui David şi a zis: „Glasul tău este, fiul meu David?” Şi David a răspuns: „Glasul meu, împărate, domnul meu!”
18  Şi a zis: „Pentru ce urmăreşte domnul meu pe robul său? Ce-am făcut, şi cu ce Sunt vinovat?
19  Să binevoiască acum împăratul, domnul meu, să asculte cuvintele robului său: „Dacă Domnul este Cel ce te atîţă împotriva mea, să primească mirosul unui dar de mâncare de la noi; dar dacă oamenii te atîţă, blestemaţi să fie înaintea Domnului, fiindcă ei mă izgonesc azi ca să mă deslipească de moştenirea… Domnului, zicându-mi: „Du-te de slujeşte unor dumnezei străini!”
20  Oh! să nu-mi cadă sângele pe pământ departe de Faţa Domnului! Căci împăratul lui Israel a pornit să mă caute ca pe un purice, cum ar urmări o potîrniche în munţi.”
21  Saul a zis: „Am păcătuit; întoarce-te, fiul meu David, căci nu-ţi voi mai face rău, fiindcă în ziua aceasta viaţa mea a fost scumpă înaintea ta. Am lucrat ca un nebun, şi am făcut o mare greşală.”
22  David a răspuns: „Iată suliţa împăratului; să vină unul din oamenii tăi s-o ia.
23  Domnul va răsplăti fiecăruia după dreptatea lui şi după credincioşia lui: căci Domnul te dăduse azi în mâinile mele, şi eu n-am vrut să pun mâna pe unsul Domnului.
24  Şi după cum azi viaţa ta a avut un mare preţ înaintea mea, tot aşa şi viaţa mea va avea un mare preţ înaintea Domnului, şi El mă va izbăvi din orice necaz.”
25  Saul i-a zis lui David: „Fii binecuvântat, fiul meu David! Tu vei face lucruri mari şi vei birui.” David şi-a văzut de drum, şi Saul s-a întors acasă.

1 Samuel 27:1  David şi-a zis în sine: „Voi peri într-o zi ucis de mâna lui Saul; nu este nimic mai bine pentru mine decât să fug în ţara Filistenilor, pentru ca Saul să înceteze să mă mai caute în tot ţinutul lui Israel; aşa voi scăpa de mâna lui.”
2  Şi David s-a sculat, el şi cei şase sute de oameni care erau împreună cu el, şi au trecut la Achiş, fiul lui Maoc, împăratul Gatului.
3  David şi oamenii lui au rămas în Gat la Achiş; îşi aveau fiecare familia lui, şi David îşi avea cele două neveste: Ahinoam din Izreel şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal.
4  Saul, când a aflat că David fugise la Gat, a încetat să-l mai caute.
5  David i-a zis lui Achiş: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, rogu-te să mi se dea într-una din cetăţile ţării un loc unde să pot locui; căci pentru ce să locuiască robul tău cu tine în cetatea împărătească?”
6  Şi chiar în ziua aceea, Achiş i-a dat Ţiclagul. De aceea Ţiclagul a fost al împăraţilor lui Iuda până în ziua de azi.
7  Timpul cât a locuit David în ţara Filistenilor a fost de un an şi patru luni.
8  David şi oamenii lui se suiau şi năvăleau asupra Gheşuriţilor, Ghirziţilor şi Amaleciţilor; căci neamurile acestea locuiau din vremuri vechi în ţinutul acela până la Şur şi până în ţara Egiptului.
9  David pustia ţinutul acesta; nu lăsa cu viaţă nici bărbat nici femeie, le lua oile, boii, măgarii, cămilele, hainele, şi apoi se întorcea şi se ducea la Achiş.
10  Achiş zicea: „Unde aţi năvălit azi?” Şi David răspundea: „Spre miazăzi de Iuda, spre miazăzi de Ierahmeeliţi şi spre miazăzi de Cheniţi.”
11  David nu lăsa cu viaţă nici bărbat, nici femeie ca să vină la Gat „căci” se gândea el, ei „ar putea să vorbească împotriva noastră şi să zică: „Aşa a făcut David.” Şi acesta a fost felul lui de purtare în tot timpul cât a locuit în ţara Filistenilor.
12  Achiş se încredea în David, şi zicea: „S-a făcut urât poporului său Israel, şi va rămâne în slujba mea pe vecie.”

1 Samuel 28:1  Pe vremea aceea, Filistenii şi-au strâns taberile şi au făcut o oştire ca să pornească cu război împotriva lui Israel. Achiş i-a zis lui David: „Să ştii că vei veni cu mine la oştire, tu şi oamenii tăi.”
2  David a răspuns lui Achiş: „Ei bine, vei vedea ce va face robul tău.” Şi Achiş i-a zis lui David: „De aceea te voi pune păzitorul capului meu în tot timpul.”
3  Samuel murise. Tot Israelul îl plânsese, şi-l îngropaseră la Rama în cetatea lui. Saul îndepărtase din ţară pe cei ce chemau morţii şi pe cei ce ghiceau.
4  Filistenii s-au strâns, şi au venit de au tăbărât la Sunem: Saul a strâns pe tot Israelul şi au tăbărât la Ghilboa.
5  La vederea taberii Filistenilor, Saul a fost cuprins de frică, şi un tremur puternic i-a apucat inima.
6  Saul a întrebat pe Domnul şi Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim…, nici prin prooroci.
7  Atunci Saul a zis slujitorilor lui: „Căutaţi-mi o femeie care să cheme morţii, ca să mă duc s-o întreb.” Slujitorii lui i-au zis: „Iată că în En-Dor este o femeie care cheamă morţii.”
8  Atunci Saul s-a schimbat, a luat alte haine, şi a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: „Spune-mi viitorul chemând un mort, şi scoală-mi pe cine-ţi voi spune.”
9  Femeia i-a răspuns: „Ştii ce a făcut Saul, cum a nimicit din ţară pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce ghicesc viitorul: pentru ce, deci, întinzi o cursă vieţii mele, ca să mă omori?”
10  Saul i-a jurat pe Domnul şi a zis: „Viu este Domnul, că nu ţi se va întâmpla nici un rău pentru aceasta.”
11  Femeia a zis: „Pe cine vrei să-ţi scol?” Şi el a răspuns: „Scoală-mi pe Samuel.”
12  Când a văzut femeia pe Samuel, a scos un ţipăt mare şi i-a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai înşelat? Tu eşti Saul!”
13  Împăratul i-a zis: „Nu te teme de nimic; dar ce vezi?” Femeia i-a zis lui Saul: „Văd o fiinţă dumnezeiască sculîndu-se din pământ.”
14  El i-a zis: „Cum e la chip?” Şi ea a răspuns: „Este un bătrân care se scoală, şi este învelit cu o mantie.” Saul a înţeles că era Samuel, şi s-a plecat cu faţa la pământ, şi s-a închinat.
15  Samuel i-a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai tulburat, chemându-mă?” Saul a răspuns: „Sunt într-o mare strîmtoare: Filistenii îmi fac război, şi Dumnezeu S-a depărtat de la mine; nu mi-a… răspuns nici prin prooroci, nici prin vise. Şi te-am chemat să-mi arăţi ce să fac.”
16  Samuel a zis: „Pentru ce mă întrebi pe mine când Domnul S-a depărtat de tine şi S-a făcut vrăjmaşul tău?
17  Domnul îţi face aşa cum îţi vestisem din partea Lui; Domnul a rupt împărăţia din mâinile tale, şi a dat-o altuia, lui David.
18  N-ai ascultat de glasul Domnului, şi n-ai făcut pe Amalec să simtă aprinderea mâniei Lui: de aceea îţi face Domnul aşa astăzi.
19  Şi chiar Domnul va da pe Israel împreună cu tine în mâinile Filistenilor. Mâine, tu şi fiii tăi, veţi fi împreună cu mine şi Domnul va da tabăra lui Israel în mâinile Filistenilor.”
20  Îndată Saul a căzut la pământ cât era de lung, şi cuvintele lui Samuel l-au umplut de groază; nu mai avea nici o putere, căci nu mâncase toată ziua şi toată noaptea.
21  Femeia a venit la Saul, şi, văzându-l foarte înspăimântat, i-a zis: „Iată că roaba ta ţi-a ascultat glasul; mi-am pus viaţa în primejdie, ascultând de cuvintele pe care mi le-ai spus.
22  Ascultă acum, şi tu, glasul roabei tale, şi lăsă-mă să-ţi dau o bucată de pâine, ca să mănânci şi să prinzi putere ca să porneşti la drum.”
23  Dar el n-a vrut şi a zis: „Nu mănânc nimic!” Slujitorii lui şi femeia au stăruit de el până i-a ascultat. S-a sculat de la pământ, şi a şezut pe pat.
24  Femeia avea la ea un viţel gras pe care l-a tăiat în grabă; a luat făină, a frământat-o, şi a copt azimi.
25  Le-a pus înaintea lui Saul şi înaintea slujitorilor lui, şi au mâncat. Apoi s-au sculat şi au plecat chiar în noaptea aceea.

Psalmul 119:89-96

Psalmi 119:89  Cuvântul Tău, Doamne, dăinuieşte în veci în ceruri.
90  Credincioşia ta ţine din neam în neam; Tu ai întemeiat pământul, şi el rămâne tare.
91  După legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile Îţi Sunt supuse.
92  Dacă n-ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea.
93  Niciodată nu voi uita poruncile Tale, căci prin ele mă înviorezi.
94  Al Tău Sunt: mântuieşte-mă! Căci caut poruncile Tale.
95  Nişte răi mă aşteaptă ca să mă piardă; dar eu iau aminte la învăţăturile Tale.
96  Văd că tot ce este desăvârşit are margini: poruncile Tale însă Sunt fără margini.

Efeseni 1

Efeseni 1:1  Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinţii care Sunt în Efes şi credincioşii în Hristos Isus:
2  Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.
3  Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos.
4  În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, dupăce, în dragostea Lui,
5  ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voiei Sale,
6  spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Prea Iubitul Lui.
7  În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său,
8  pe care l-a răspândit din belşug peste noi, prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere;
9  căci a binevoit să ne descopere taina voiei Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi,
10  ca să-l aducă la îndeplinire la plinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri, şi cele de pe pământ.
11  În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după Hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voiei Sale,
12  ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos.
13  Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El, şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit,
14  şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.
15  De aceea şi eu, de când am auzit despre credinţa în Domnul Isus care este în voi, şi despre dragostea voastră pentru toţi sfinţii,
16  nu încetez să aduc mulţumiri pentru voi, când vă pomenesc în rugăciunile mele.
17  Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui,
18  şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi,
19  şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui,
20  pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi, şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti,
21  mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.
22  El I-a pus totul sub picioare, şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii,
23  care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *