22 Mai – Meditația zilei

Luca 8:39  „Întoarce-te acasă, şi povesteşte tot ce ţi-a făcut Dumnezeu.” El a plecat, şi a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus.

După ani de zile de chin, de când nu a mai avut haine pe el, de când nu a mai locuit într-o casă ci prin peșterile folosite de evrei ca morminte, după ce trupul îi era plin de cicatricele automutilărilor precendete, și părul lung și neîngrijit, după ce murdăria îl făcea să miroase de la o poștă, după ce glasul îi era răgușit de atâta urlat, după ce a rupt zeci de legături și lanțuri cu care societatea contemporană voia să-l țină legat, îndrăcitul a ajuns într-o zi față în față cu Isus.

Surpriză pentru dracii ce-și făcuseră locuința în bietul om: Isus este Fiul Dumnezeului celui praînalt! El avea (și are puterea) de a chinui pe dracul. De a-l izgoni în adânc. De a-l pune în lanțuri veșnice. De a-i limita influența pentru totdeauna. Și Isus scoate pe draci afară din omul posedat și-l eliberează complet! Ce ușurare! Ce transformare! Mințile i-au revenit, și-a pus o haină în spate pe care nu a mai rupt-o de pe el și stă cuminte la picioarele lui Isus!

Ce să facă acum că a fost eliberat? Unde să se ducă? Cu ce să se ocupe? Da, știe ce va face! O să meargă cu Isus și va sta la picioarele Lui oriunde va merge Isus! Doar că Domnul nu este de acord cu asta. El are alt plan pentru om: el va căuta pe ai lui, își va căuta rudeniile, prietenii de odinioară și le va spune tuturor ce i-a făcut Dumnezeu.

Și omul se duce făcând peste tot exact ce i-a spus Isus. Va spune tuturor celor întâlniți despre eliberarea sa!

Acum, noi toți am fost eliberați de demoni. Unii au fost demoni subtili, de curtoazie, de inteligență, de bună purtare. Erau demonii egoismului și a mândriei de sine. Ei ne făceau nu să urlăm la oameni ci să le zâmbim profesional, frumos. Să fim politicoși. Dar tot demoni erau. Erau demonii păcatului care ne țineau robi în împărăția întunericului. Iar alți demoni au avut o influență distructivă asupra noastră. Ne-au ruinat viața și relațiile.

Isus ne-a eliberat și pe noi iar urmarea noastră de Isus înseamnă exact ceea ce a însemnat și pentru acest îndrăcit: să mergem și să spunem despre eliberare, despre vindecare și răscumpărarea din felul deșert de viață pe care-l moșteniserăm de la… Adam!

Problema noastră? Unii nu avem istorii de eliberare atât de dramatice ca acest om. Nu am făcut droguri, nu am fost alcoolici, nici măcar nu am înjurat prea des, soția nu ne-am bătut-o nici nu ne-am înșelat soțul cu doctorul la care muneam ca asistentă. Nu am făcut nimic…. „rău”. Cu toate acestea păcatul era o condiție reală de care Domnul ne-a eliberat. Dar ce să povestim?

Vine câte unul care a vrut de două ori să se sinucidă. Ultima dată s-a aruncat de pe podul Londrei când un pocăit l-a prins ca prin minune de un picior și l-a tras înapoi și i-a zis de Isus.  Altul este încă știrb și are pe față semnele de la consumul recent de amfetamină. Altul are AIDS de la ultimele sale escapade amoroase. Altul și-a părăsit soția și cei 3 copii și a trăit ca un animal 10 ani… dar acum s-a întors la ai lui!

Povestea ta nu are nimic de genul acesta. Este monotonă ca apa plată. Nici o efervescență. Nimic. Nu poți zice în ultimă instanță decât „una știu, am fost… (orb, în cazul celui din Ioan 9) iar acum sunt liber, schimbat de Dumnezeu!”

Dar faptul că nu avem de relatat despre o eliberare dramatică, nu înseamnă că nu a fost dramatică eliberarea noastră. Pentru noi a fost vărsat la fel de mult sânge și s-a dat aceeași viață de fiu de Dumnezeu ca și pentru drogat și curvar. Aceeași putere ne-a eliberat, aceeași iubire ne-a cuprins și ne poartă și azi. Puterea relatării nu stă în dramatismul eliberării ci în realitatea eliberării.

Așadar, noi trebuie să mergem și să spunem. A sta la picioarele lui Isus și a-L urma pe El este sinonim cu a face ceea ce ne-a spus El să facem.

Copyright © 2015 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.