22 Mai

1 Samuel 29-31

1 Samuel 29:1  Filistenii îşi strânseseră toate oştile la Afec, şi Israel tăbărâse la fântâna lui Izreel.
2  Domnii Filistenilor au înaintat cu sutele şi miile lor; şi David şi oamenii lui mergeau mai la coadă cu Achiş.
3  Domnii Filistenilor au zis: „Ce caută Evreii aceştia aici?” Şi Achiş a răspuns domnitorilor Filistenilor: „Acesta este David, slujitorul lui Saul, împăratul lui Israel. De mult este cu mine, şi n-am găsit nici cel mai mic lucru de care să-l învinuiesc, de la venirea lui şi până în ziua de azi.”
4  Dar domnitorii Filistenilor s-au mâniat pe Achiş, şi i-au zis: „Trimite înapoi pe omul acesta, ca să se întoarcă în locul unde l-ai aşezat; să nu se pogoare cu noi pe câmpul de bătaie, ca să nu ne fie vrăjmaş în timpul luptei. Şi cum ar putea să se facă omul acesta plăcut stăpânului său, decât cu capetele oamenilor noştri?
5  Nu este acesta David pentru care cântau jucând: „Saul şi-a bătut miile lui, Iar David zecile lui de mii?”
6  Achiş a chemat pe David, şi i-a zis: „Viu este Domnul că eşti un om curat la suflet, şi-mi place să te văd mergând şi venind cu mine în tabără, căci n-am găsit nimic rău în tine, de la venirea ta la mine până în ziua de azi; dar nu eşti pe placul domnitorilor.
7  Întoarce-te, deci, şi mergi în pace, ca să nu faci nimic neplăcut înaintea domnitorilor Filistenilor.”
8  David i-a zis lui Achiş: „Dar ce am făcut, şi cei ai găsit în robul tău, de când Sunt la tine până în ziua de azi, ca să nu merg să lupt împotriva vrăjmaşilor domnului meu, împăratul?”
9  Achiş a răspuns lui David: „Ştiu că eşti plăcut înaintea mea ca un înger al lui Dumnezeu; dar domnitorii Filistenilor au zis: „Să nu se suie cu noi la luptă.”
10  Astfel, scoală-te dis-de-dimineaţă, tu şi slujitorii stăpânului tău, care au venit cu tine; sculaţi-vă dis-de-dimineaţă, şi plecaţi de îndată ce se va lumina.”
11  David şi oamenii lui s-au sculat de noapte de tot, ca să plece dimineaţa, şi să se întoarcă în ţara Filistenilor. Şi Filistenii s-au suit la Izreel.

1 Samuel 30:1  Când a ajuns David cu oamenii lui a treia zi la Ţiclag, Amaleciţii năvăliseră în partea de miazăzi şi în Ţiclag. Ei nimiciseră şi arseseră Ţiclagul,
2  după ce luaseră prinşi pe femei şi pe tot cei ce se aflau acolo, mici şi mari. Nu omorâseră pe nimeni, dar luaseră totul şi plecaseră.
3  David şi oamenii lui au ajuns în cetate, şi iată că era arsă; şi nevestele, fiii şi fiicele lor, fuseseră luate prinse.
4  Atunci David şi poporul care era cu el au ridicat glasul, şi au plâns până n-au mai putut plânge.
5  Cele două neveste ale lui David: Ahinoam din Izreel, şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal, fuseseră luate şi ele.
6  David a fost în mare strîmtroare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toţi erau amărîţi în suflet, fiecare din pricina fiilor şi fetelor lui. Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui.
7  El a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec: „Adu-mi efodul!” Abiatar a adus efodul la David.
8  Şi David a întrebat pe Domnul: „Să urmăresc oastea aceasta? O voi ajunge?” Domnul i-a răspuns: „Urmăreşte-o, căci o vei ajunge şi vei izbăvi totul.”
9  Şi David a pornit, el şi cei şase sute de oameni care erau cu el. Au ajuns la pârâul Besor, unde s-au oprit cei ce rămâneau la coadă.
10  David i-a urmărit mai departe, cu patru sute de oameni; dar două sute de oameni s-au oprit, fiind prea obosiţi ca să mai treacă pârâul Besor.
11  Pe câmp au dat peste un om Egiptean pe care l-au adus la David. I-au dat să mănânce pâine şi să bea apă,
12  şi i-au mai dat şi o legătură de smochine şi două legături de stafide. După ce a mâncat, i-au venit iarăşi puterile, căci nu mâncase şi nu băuse apă de trei zile şi trei nopţi.
13  David i-a zis: „Al cui eşti, şi de unde eşti?” El a răspuns: „Sunt un băiat egiptean, în slujba unui Amalecit, şi de trei zile stăpânul meu m-a părăsit pentru că eram bolnav.
14  Am năvălit în partea de miazăzi a Cheretiţilor, pe ţinutul lui Iuda şi la miazăzi de Caleb, şi am ars Ţiclagul.”
15  David i-a zis: „Vrei să mă duci la oastea aceasta?” Şi el a zis: „Jură-mi pe Numele lui Dumnezeu că nu mă vei omorî şi nu mă vei da pe mâna stăpânului meu, şi te voi pogorâ la oastea aceasta.”
16  El i-a slujit astfel de călăuză. Şi Amaleciţii erau risipiţi pe tot ţinutul, mâncând, bînd şi jucând, de bucuria prăzii celei mari pe care o luaseră din ţara Filistenilor şi din ţara lui Iuda.
17  David i-a bătut din zorii zilei până a doua zi seara, şi n-a scăpat nici unul din ei, în afară de patru sute de tineri, care au încălecat pe cămile şi au fugit.
18  David a scăpat astfel tot ce luaseră Amaleciţii, şi a scăpat şi pe cele două neveste ale lui.
19  Nu le-a lipsit nimeni, de la mic până la mare, nici fiu, nici fiică, nici un lucru din pradă, nimic din ce li se luase: David a adus înpoi totul.
20  Şi David a luat toate oile şi toţi boii; şi cei ce mânau turma aceasta şi mergeau în fruntea ei, ziceau: „Aceasta este prada lui David!”
21  David a ajuns la cei două sute de oameni care fuseseră prea obosiţi ca să mai meargă după el şi pe care-i lăsase la pârâul Besor. Ei au ieşit înaintea lui David şi înaintea poporului care era cu el. David s-a apropiat de ei, şi i-a întrebat de sănătate.
22  Toţi oamenii răi şi de nimic dintre cei ce merseseră cu David au luat cuvântul şi au zis: „Fiindcă n-au venit cu noi, să nu le dăm nimic din prada pe care am scăpat-o, ci doar să-şi ia fiecare nevasta şi copiii, şi să plece.”
23  Dar David a zis: „Să nu faceţi aşa, fraţilor, cu ce ne-a dat Domnul; căci El ne-a păzit şi a dat în mâinile noastre ceata care venise împotriva noastră.
24  Şi cine v-ar asculta în privinţa aceasta? Partea trebuie să fie aceeaşi atât pentru cel ce s-a pogorât pe câmpul de bătaie cât şi pentru cel ce a rămas la calabalîcuri; s-o împartă deopotrivă.
25  Lucrul acesta a rămas de atunci şi până în ziua de azi o lege şi un obicei în Israel.
26  Când s-a întors la Ţiclag, David a trimis o parte din pradă bătrânilor lui Iuda, prietenilor săi, spunându-le aceste cuvinte: „Iată darul pe care vi-l fac din prada luată de la vrăjmaşii Domnului!”
27  A trimis celor din Betel, celor din Ramot de la miazăzi, celor din Iatir,
28  celor din Aroer, celor din Sifmot, celor din Eştemoa,
29  celor din Racal, celor din cetăţile Ierahmeeliţilor, celor din cetăţile Cheniţilor,
30  celor din Horma, celor din Cor-Aşan, celor din Atac,
31  celor din Hebron, şi în toate locurile pe care le străbătuse David cu oamenii lui.

1 Samuel 31:1  Filistenii s-au luptat cu Israel, şi bărbaţii lui Israel au luat-o la fugă dinaintea Filistenilor, şi au căzut ucişi pe muntele Ghilboa.
2  Filistenii au urmărit pe Saul şi pe fiii lui, şi au ucis pe Ionatan, Abinadab şi Malchişua, fiii lui Saul.
3  Saul a fost prins în toiul luptei; arcaşii l-au ajuns şi l-au rănit greu.
4  Saul a zis atunci celui ce-i ducea armele: „Scoate-ţi sabia, şi străpunge-mă, ca nu cumva aceşti netăiaţi împrejur să vină să mă străpungă şi să-şi bată joc de mine.” Cel ce-i ducea armele n-a voit, căci îi era teamă. Şi Saul şi-a luat sabia, şi s-a aruncat în ea.
5  Cel ce ducea armele lui Saul, văzându-l mort, s-a aruncat şi el în sabia lui, şi a murit împreună cu el.
6  Astfel au pierit în acelaşi timp şi în aceeaşi zi, Saul şi cei trei fii ei lui, cel ce-i purta armele, şi toţi oamenii lui.
7  Cei din Israel, care erau dincolo de vale şi dincolo de Iordan, văzând că oamenii lui Israel fugeau şi să Saul şi fiii lui muriseră, şi-au părăsit cetăţile şi au luat-o şi ei la fugă. Şi Filistenii au venit şi s-au aşezat în ele.
8  A doua zi, Filistenii au venit să desbrace pe cei morţi, şi au găsit pe Saul şi pe cei trei fii ai lui căzuţi pe muntele Ghilboa.
9  Au tăiat capul lui Saul, şi i-au luat armele. Apoi au trimis să dea de veste prin toată ţara Filistenilor în casele idolilor lor şi în popor.
10  Au pus armele lui Saul în casa Astarteelor, şi i-au atîrnat trupul pe zidurile Bet-Şanului.
11  Când au auzit locuitorii Iabesului din Galaad ce au făcut Filistenii lui Saul,
12  toţi vitejii s-au sculat, au mers toată noaptea şi au luat de pe zidurile Bet-Şanului trupul lui Saul şi trupurile fiilor lui. Apoi s-au întors la Iabes, unde le-au ars;
13  le-au luat oasele, şi le-au îngropat sub stejarul din Iabes. Şi au postit şapte zile.

Psalmul 119:97-104

Psalmi 119:97  cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea.
98  Poruncile Tale mă fac mai înţelept decât vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine.
99  Sunt mai învăţat decât toţi învăţătorii mei, căci mă gândesc la învăţăturile Tale.
100  Am mai multă pricepere decât bătrânii, căci păzesc poruncile Tale.
101  Îmi ţin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc Cuvântul Tău.
102  Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi.
103  Ce dulci Sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea!
104  Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, de aceea urăsc orice cale a minciunii.

Efeseni 2-3

Efeseni 2:1  Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre,
2  în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.
3  Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre, şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.
4  Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,
5  cu toate că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har Sunteţi mântuiţi).
6  El ne-a înviat împreună, şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus,
7  ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.
8  Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
9  Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
10  Căci noi Suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.
11  De aceea voi, care altădată eraţi Neamuri din naştere, numiţi netăiaţi împrejur de către aceia care se cheamă tăiaţi împrejur, şi care Sunt tăiaţi împrejur în trup de mâna omului:
12  aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume.
13  Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos.
14  Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea,
15  şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace;
16  şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia.
17  El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape.
18  Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh.
19  Aşa dar, voi nu mai Sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci Sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu,
20  fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.
21  În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu Sfânt în Domnul.
22  Şi prin El şi voi Sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un lăcaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.

Efeseni 3:1  Iată de ce eu, Pavel, întemniţatul lui Isus Hristos pentru voi, Neamurilor…
2  (Dacă cel puţin aţi auzit de isprăvnicia harului lui Dumnezeu, care mi-a fost dată faţă de voi.
3  Prin descoperire dumnezeiască am luat cunoştinţă de taina aceasta, despre care vă scrisei în puţine cuvinte.
4  Citindu-le, vă puteţi închipui priceperea pe care o am eu despre taina lui Hristos,
5  care n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor în celelalte veacuri, în felul cum a fost descoperită acum sfinţilor apostoli şi prooroci ai lui Hristos, prin Duhul.
6  Că adică Neamurile Sunt împreună moştenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi şi iau parte cu noi la aceeaşi făgăduinţă în Hristos Isus, prin Evanghelia aceea,
7  al cărei slujitor am fost făcut eu, după darul harului lui Dumnezeu, dat mie prin lucrarea puterii Lui.
8  Da, mie, care Sunt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos,
9  şi să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine, ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile;
10  pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu,
11  după planul veşnic pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru.
12  În El avem, prin credinţa în El, slobozenia şi apropierea de Dumnezeu cu încredere.
13  Vă rog iarăşi să nu vă pierdeţi cumpătul din pricina necazurilor mele pentru voi: aceasta este slava voastră).
14  …Iată dece, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos,
15  din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pământ,
16  şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru,
17  aşa încît Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentruca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste,
18  să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea;
19  şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.
20  Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi,
21  a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *