23 Mai

2 Samuel 1-2

2 Samuel 1:1  După moartea lui Saul, David, după ce bătuse pe Amaleciţi, se întorsese de două zile la Ţiclag.
2  A treia zi, a venit un om din tabăra lui Saul, cu hainele sfîşiate şi cu capul presărat cu ţărână. Când a ajuns în faţa lui David, s-a aruncat cu faţa la pământ, şi s-a închinat.
3  David i-a zis: „De unde vii?” Şi el i-a răspuns: „Am scăpat din tabăra lui Israel.”
4  David i-a zis: „Spune-mi ce s-a întâmplat?” Şi el a răspuns: „Poporul a fugit de pe câmpul de bătaie, şi un mare număr de oameni au căzut şi au pierit; chiar şi Saul şi fiul său Ionatan, au murit.”
5  David a zis tânărului care-i aducea aceste veşti: „De unde ştii că Saul şi fiul său Ionatan au murit?”
6  Şi tânărul care-i aducea aceste veşti, a răspuns: „Am venit din întâmplare pe muntele Ghilboa; şi Saul sta rezămat în suliţa lui, şi carele şi călăreţii erau aproape să-l ajungă.
7  Întorcându-se, m-a văzut şi m-a chemat. Eu am zis: „Iată-mă!”
8  Şi el mi-a zis: „Cine eşti?” I-am răspuns: „Eu Sunt Amalecit.”
9  Şi a zis: „Apropie-te, deci, şi omoară-mă; căci m-a apucat ameţeala, cu toate că Sunt încă plin de viaţă.”
10  M-am apropiat de el, şi l-am omorât, ştiind bine că n-avea să mai rămână cu viaţă în urma înfrângerii. Am luat cununa împărătească de pe capul lui şi brăţara pe care o avea la braţ, şi le-am adus aici domnului meu.”
11  David şi-a apucat hainele şi le-a sfîşiat, şi toţi oamenii care erau lângă el au făcut acelaşi lucru.
12  Au jelit, au plâns şi au postit până seara, de durere pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporul Domnului, fiindcă fuseseră tăiaţi cu sabia.
13  David a zis tânărului care-i adusese aceste veşti: „De unde eşti?” Şi el a răspuns: „Sunt fiul unui străin, unui Amalecit.”
14  David i-a zis: „Cum nu ţi-a fost frică să pui mâna… pe unsul Domnului şi să-l omori?”
15  Şi David a chemat pe unul din oamenii lui şi a zis: „Apropie-te, şi omoară-l!” Omul acela a lovit pe Amalecit, care a murit.
16  Şi David i-a zis: „Sângele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta, fiindcă ai zis: „Am omorât pe unsul Domnului!”
17  Iată cântarea de jale pe care a alcătuit-o David pentru Saul şi fiul său Ionatan,
18  şi pe care a poruncit s-o înveţe copiii lui Iuda. Este numită cântarea arcului şi se află scrisă în Cartea Dreptului.
19  „Fala ta, Israele, zace ucisă pe dealurile tale! Cum au căzut vitejii!
20  Nu spuneţi lucrul acesta în Gat, nu răspândiţi vestea aceasta în uliţele Ascalonului, ca să nu se bucure fetele Filistenilor, ca să nu se laude fetelor celor netăiaţi… împrejur.
21  Munţi din Ghilboa! Nici rouă, nici ploaie să nu cadă pe voi! Să nu fie pe voi nici câmpii care să dea pîrgă pentru darurile de mâncare! Căci acolo au fost aruncate scuturile vitejilor, scutul lui Saul, ca şi când n-ar fi fost uns… cu untdelemn.
22  de la sângele celor răniţi, de la grăsimea celor mai voinici, arcul lui Ionatan nu da înapoi niciodată, şi sabia lui Saul nu se învârtea niciodată în vânt.
23  Saul şi Ionatan, care s-au plăcut şi s-au iubit în timpul vieţii lor, n-au fost despărţiţi nici la moarte; erau mai uşori decât vulturii, mai tari decât leii.
24  Fiicele lui Israel! plângeţi pe Saul, care vă îmbrăca în stacojiu şi alte podoabe, care vă punea găteli din aur pe hainele voastre!
25  Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei! Cum a murit Ionatan pe dealurile tale!
26  Mă doare după tine, frate Ionatane! Tu erai plăcerea mea; dragostea ta pentru mine era minunată: mai presus de dragostea femeiască.
27  Cum au căzut vitejii! Cum li s-au perdut armele!”

2 Samuel 2:1  După aceea David a întrebat pe Domnul: „Să mă sui în vreuna din cetăţile lui Iuda?” Domnul i-a răspuns: „Suie-te”. David a zis: „Unde să mă sui?” Şi Domnul a răsuns: „La Hebron”.
2  David s-a suit acolo, cu cele două neveste ale sale: Ahinoam din Izreel, şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal.
3  David a luat cu el şi pe oamenii care erau la el, pe fiecare cu casa lui; şi au locuit în cetăţile Hebronului.
4  Bărbaţii lui Iuda au venit, şi au uns acolo pe David ca împărat peste casa lui Iuda. Au dat de ştire lui David că oamenii din Iabesul Galaadului au îngropat pe Saul.
5  David a trimis nişte soli oamenilor din Iabesul Galaadului, să le spună: „Binecuvântaţi să fiţi de Domnul, fiindcă aţi arătat astfel bunăvoinţă faţă de Saul, stăpânul vostru, şi l-aţi îngropat!
6  Şi acum, Domnul să vă arate bunătate şi credincioşie! Vă voi face şi eu bine, pentru că v-aţi purtat astfel.
7  Să vi se întărească mâinile, şi fiţi viteji; căci stăpânul vostru Saul a murit, şi pe mine m-a uns casa lui Iuda împărat peste ea”.
8  Însă Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui Saul, a luat pe Iş-Boşet, fiul lui Saul, şi l-a trecut la Mahanaim.
9  L-a pus împărat peste Galaad, peste Gheşuriţi, peste Izreel, peste Efraim, peste Beniamin, peste tot Israelul.
10  Iş-Boşet, fiul lui Saul, era în vârstă de patruzeci de ani, când s-a făcut împărat al lui Israel, şi a domnit doi ani. Numai casa lui Iuda a rămas lipită de David.
11  Timpul cât a domnit David la Hebron peste casa lui Iuda a fost de şapte ani şi şase luni.
12  Abner, fiul lui Ner, şi oamenii lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, au ieşit din Mahanaim ca să meargă asupra Gabaonului.
13  Ioab, fiul Ţeruiei, şi oamenii lui David, au pornit şi ei. S-au întâlnit la iazul din Gabaon, şi s-au oprit unii dincoace de iaz, şi ceilalţi dincolo.
14  Abner i-a zis lui Ioab: „Să se scoale tinerii aceştia, şi să se bată înaintea noastră!” Ioab a răspuns: „Să se scoale!”
15  S-au sculat şi au înaintat în acelaşi număr, doisprezece din Beniamin, pentru Iş-Boşet, fiul lui Saul; şi doisprezece inşi ai lui David.
16  Fiecare, apucând pe potrivnicul lui de cap, i-a împlântat sabia în coastă, şi au căzut toţi deodată. Şi locul acela de lângă Gabaon, s-a numit Helcat-Haţurim (Locul Săbiilor).
17  În ziua aceea a fost o luptă foarte aprigă, în care Abner şi bărbaţii lui Israel au fost bătuţi de oamenii lui David.
18  Acolo se aflau cei trei fii ai Ţeruiei: Ioab, Abişai şi Asael. Asael era iute de picioare, ca… o căprioară de câmp:
19  el a urmărit pe Abner, fără să se abată la dreapta sau la stânga.
20  Abner s-a uitat înapoi şi a zis: „Tu eşti Asael?” Şi el a răspuns: „Eu”.
21  Abner i-a zis: „Abate-te la dreapta sau la stânga, pune mâna pe unul din tinerii aceştia, şi ia-i armele.” Dar Asael n-a vrut să se abată dindărătul lui.
22  Abner a zis iarăşi lui Asael: „Abate-te dinapoia mea; pentru ce să te lovesc şi să te trîntesc la pământ? Cum voi ridica apoi faţa înaintea fratelui tău Ioab?”
23  Şi Asael n-a vrut să se abată. Atunci Abner l-a lovit în pântece cu capătul de jos al suliţei, şi suliţa a ieşit pe dinapoi. A căzut şi a murit pe loc. Toţi cei ce ajungeau în locul unde căzuse Asael mort, se opreau,
24  Ioab şi Abişai au urmărit pe Abner. Şi la asfinţitul soarelui, au ajuns la coasta Ama, care este în dreptul Ghiahului, pe drumul care duce în pustia Gabaonului.
25  Fiii lui Beniamin s-au adunat în urma lui Abner, au făcut o ceată, şi s-au oprit pe vârful unui deal.
26  Abner a chemat pe Ioab şi a zis: „Oare mereu are să sfîşie sabia? Nu ştii că la sfârşit va fi amar? Până când vei pregeta să spui poporului să nu mai urmărească pe fraţii lui?”
27  Ioab a răspuns: „Viu este Dumnezeu că, dacă n-ai fi vorbit, poporul n-ar fi încetat până mâine dimineaţă să urmărească pe fraţii lui.”
28  Şi Ioab a sunat din trâmbiţă, şi tot poporul s-a oprit; n-au mai urmărit pe Israel şi nici nu s-au mai bătut.
29  Abner şi oamenii lui au mers toată noaptea în câmpie; au trecut Iordanul, au străbătut în întregime Bitronul, şi au ajuns la Mahanaim.
30  Ioab s-a întors de la urmărirea lui Abner, şi a adunat tot poporul: lipseau nouăsprezece inşi din oamenii lui David şi Asael.
31  Dar oamenii lui David omorâseră trei sute şaizeci de inşi din bărbaţii lui Beniamin şi ai lui Abner.
32  Au luat pe Asael, şi l-au îngropat în mormântul tatălui său la Betleem. Ioab şi oamenii lui au mers toată noaptea, şi li s-au revărsat zorile în Hebron.

Psalmul 119:105-112

Psalmi 119:105  Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea.
106  Jur, şi mă voi ţine de jurământ, că voi păzi legile Tale cele drepte.
107  Sunt foarte amărît: înviorează-mă, Doamne, după Cuvântul Tău!
108  Primeşte, Doamne, simţimintele pe care le spune gura mea, şi învaţă-mă legile Tale!
109  Viaţa îmi este necurmat în primejdie, şi totuşi nu uit Legea Ta.
110  Nişte răi îmi întind curse, dar eu nu mă rătăcesc de la poruncile Tale.
111  Învăţăturile Tale Sunt moştenirea mea de veci, căci ele Sunt bucuria inimii mele.
112  Îmi plec inima să împlinesc orânduirile Tale, totdeauna şi până la sfârşit.

Efeseni 4

Efeseni 4:1  Vă sfătuiesc, deci, eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o,
2  cu toată smerenia şi blândeţa, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste,
3  şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.
4  Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre.
5  Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.
6  Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.
7  Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos.
8  De aceea este zis: „S-a suit sus, a luat robia roabă, şi a dat daruri oamenilor.”
9  Şi acest: „S-a suit” ce înseamnă decât că înainte Se pogorâse în părţile mai de jos ale pământului?
10  Cel ce S-a pogorât, este acelaşi cu cel ce s-a suit mai presus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile.
11  Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători,
12  pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,
13  până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos;
14  ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire;
15  ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.
16  Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceiace dă fiecare încheitură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.
17  Iată, deci, ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgînii, în deşertăciunea gândurilor lor,
18  având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor.
19  Ei şi-au perdut orice pic de simţire, s-au dedat la desfrînare, şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie.
20  Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Hristos;
21  dacă, cel puţin, L-aţi ascultat, şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi,
22  cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă desbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare;
23  şi să vă înoiţi în duhul minţii voastre,
24  şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.
25  De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul” pentru că Suntem mădulare unii altora.
26  „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi”. Să n-apună soarele peste mânia voastră,
27  şi să nu daţi prilej diavolului.
28  Cine fura, să nu mai fure; ci mai de grabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.
29  Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.
30  Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.
31  Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.
32  Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *