28 Mai

2 Samuel 12-13

2 Samuel 12:1  Domnul a trimis pe Natan la David. Şi Natan a venit la el şi i-a zis: „Într-o cetate erau doi oameni, unul bogat şi altul sărac.
2  Bogatul avea foarte multe oi şi foarte mulţi boi.
3  Săracul n-avea nimic decât o mieluşa pe care o cumpărase; o hrănea, şi o creştea la el împreună cu copiii lui; ea mânca din aceeaşi bucată de pâine cu el, bea din acelaşi pahar cu el, dormea la sînul lui, şi o privea ca pe fata lui.
4  A venit un călător la omul acela bogat. Şi bogatul nu s-a îndurat să se atingă de oile sau de boii lui, ca să pregătească un prînz călătorului care venise la el; ci a luat oaia săracului, şi a gătit-o pentru omul care venise la el.”
5  David s-a aprins foarte tare de mânie împotriva omului acestuia şi i-a zis lui Natan: „,Viu este Domnul că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte.
6  Şi să dea înapoi patru miei, pentru că a săvârşit fapta aceasta, şi n-a avut milă.”
7  Şi Natan i-a zis lui David: „Tu eşti omul acesta!” Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Eu te-am uns împărat peste Israel, şi te-am scăpat din mâna lui Saul;
8  te-am făcut stăpân pe casa stăpânului tău, am pus la sînul tău nevestele stăpânului tău, şi ţi-am dat casa lui Israel şi Iuda. Şi dacă ar fi fost puţin atâta, aş mai fi adăugat.
9  Pentru ce, deci, au dispreţuit tu cuvântul Domnului, făcând ce este rău înaintea Lui? Ai lovit cu sabia pe Urie…, Hetitul; ai luat de nevastă pe nevastă-sa, şi pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon.
10  Acum niciodată nu se va depărta sabia din casa ta, pentru că M-ai dispreţuit, şi pentru că ai luat de nevastă pe nevasta lui Urie, Hetitul.”
11  Aşa vorbeşte Domnul. „Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta, şi voi lua de sub ochii tăi, pe nevestele tale şi le voi da altuia care se va culca cu ele în faţa soarelui acestuia.
12  Căci ai lucrat pe ascuns; Eu însă voi face lucru acesta în faţa întregului Israel şi în faţa soarelui.”
13  David i-a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului!” Şi Natan i-a zis lui David: „Domnul îţi iartă păcatul…, nu vei muri.
14  Dar, pentru că ai făcut pe vrăjmaşii Domnului să-L hulească, săvârşind fapta aceasta, fiul care ţi s-a născut, va muri.”
15  Şi Natan a plecat acasă. Domnul a lovit copilul pe care-l născuse lui David nevasta lui Uirie, şi a fost greu bolnav.
16  David s-a rugat lui Dumnezeu pentru copil, şi a postit; şi când a venit acasă, toată noaptea a stat culcat pe pământ.
17  Bătrânii casei au stăruit de el să se scoale de la pământ; dar n-a voit, şi n-a mâncat nimic cu ei.
18  A şaptea zi, copilul a murit. Slujitorii lui David s-au temut să-i dea de veste că a murit copilul. Căci ziceau: „Când copilul trăia încă, i-am vorbit, şi nu ne-a ascultat: cum să îndrăznim să-i spunem: „A murit copilul?” Are să se întristeze şi mai mult.”
19  David a băgat de seamă că slujitorii lui vorbeau în şoaptă între ei, şi a înţeles că murise copilul. El a zis slujitorilor săi: „A murit copilul?” Şi ei au răspuns: „A murit.”
20  Atunci David s-a sculat de la pământ. S-a spălat, s-a uns, şi şi-a schimbat hainele; apoi s-a dus în casa Domnului, şi s-a închinat. Întorcându-se acasă, a cerut să i se dea să mănânce, şi a mâncat.
21  Slujitrii lui i-au zis: „Ce înseamnă ceea ce faci? Când trăia copilul, posteai şi plângeai; şi acum, când a murit copilul, te scoli şi mănânci!”
22  El a răspuns: „Când trăia copilul, posteam şi plâneam, căci ziceam: „Cine ştie dacă nu Se va îndura Domnul de mine şi dacă nu va trăi copilul?”
23  Acum, când a murit, pentru ce să mai postesc? Pot să-l întorc în viaţă? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va întoarce la mine.”
24  David a mângîiat pe nevastă-sa Bat-Şeba, şi a intrat la ea şi s-a culcat cu ea. Ea a născut un fiu pe care l-a numit Solomon, şi care a fost iubit de Domnul.
25  El l-a încredinţat în mâinile proorocului Natan, şi Natan i-a pus numele Iedidia (Iubitul Domnului), pentru Domnul.
26  Ioab, care împresura Raba fiilor lui Amon, a pus mâna pe cetatea împărătească,
27  şi a trimis soli lui David să-i spună: „Am început lupta împotriva Rabei, şi am şi pus stăpânire pe cetatea apelor;
28  strânge acum cealaltă parte a poporului, tăbărăşte împotriva cetăţii, şi ia-o, ca să n-o iau eu şi să vină asupra mea cinstea.”
29  David a strâns tot poporul, şi a mers asupra cetăţii Raba; a bătut-o şi a luat-o.
30  A luat cununa de pe capul împăratului ei, care cântărea un talant din aur şi era împodobită cu pietre scumpe. Au pus-o pe capul lui David, care a luat o foarte mare pradă din cetate.
31  A scos pe locuitori, şi i-a trecut prin ferestraie, prin grape din fier şi securi din fier, şi i-a pus în cuptoarele de cărămizi; aşa a făcut tuturor cetăţilor fiilor lui Amon. David s-a întors la Ierusalim cu tot poporul.

2 Samuel 13:1  După aceea iată ce s-a întâmplat. Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar; şi Amnon, fiul lui David, a iubit-o.
2  Amnon era atât de chinuit din această pricină, încît a căzut bolnav după soră-sa Tamar; căci era fecioară, şi-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva.
3  Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David. Şi Ionadab era un om foarte şiret.
4  El i-a zis: „Pentru ce te usuci din zi în zi, tu, fiul împăratului? Nu vrei să-mi spui?” Amnon i-a răspuns: „Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.”
5  Ionadab i-a zis: „Culcă-te în pat, şi fă-te bolnav. Când va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: „Dă voie sorei mele Tamar, să vină să-mi dea să mănânc; să-mi pregătească sub ochii mei o mâncare, ca s-o văd şi s-o iau din mâna ei.”
6  Amnon s-a culcat şi s-a făcut bolnav. Împăratul a venit să-l vadă, şi Amnon a zis împăratului: „Te rog, să vină soră-mea Tamar să facă două turte sub ochii mei şi să le mănânc din mâna ei.”
7  David a trimis să spună Tamarei înăuntrul odăilor ei: „Du-te în casa fratelui tău Amnon, şi pregăteşte-i o mâncare.”
8  Tamar s-a dus în casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frământat-o, a pregătit turte înaintea lui, şi le-a copt;
9  luînd apoi tigaia, le-a răsturnat înaintea lui.” Dar Amnon n-a vrut să mănânce. El a zis: „Scoateţi pe toată lumea afară.” Şi toată lumea a ieşit în afară de la el.
10  Atunci Amnon a zis Tamarei: „Adu-mi mâncarea în odaie, şi s-o mănânc din mâna ta.” Tamar a luat turtele pe care le făcuse, şi le-a dus fratelui său Amnon, în odaie.
11  Pe când i le dădea ea să le mănânce, el a apucat-o şi i-a zis: „Vino, soro, şi culcă-te cu mine.”
12  Ea i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă necinsti, căci nu se face aşa în Israel; nu face mişelia aceasta.
13  Unde mă voi duce eu cu ruşinea mea? Şi tu vei trece drept un mişel în Israel. Acum, vorbeşte, te rog, împăratului, şi nu se va împotrivi să fiu a ta.”
14  Dar el n-a vrut s-o asculte; a silit-o, a necinstit-o şi s-a culcat cu ea.
15  Apoi Amnon a urât-o foarte mult, mai mult decât o iubise. Şi i-a zis: „Scoală-te, şi du-te!”
16  Ea i-a răspuns: „Nu mai mări răul pe care l-ai făcut, izgonindu-mă.”
17  El n-a vrut s-o asculte şi, chemând băiatul care-i slujea, a zis: „Izgoneşte de la mine pe femeia aceasta, scoate-o afară, şi încuie uşa după ea!”
18  Ea avea o rochie pestriţă; căci aceasta era haina pe care o purtau fetele împăratului, câtă vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos-o afară, şi a încuiat uşa după ea.
19  Tamar şi-a presărat cenuşă pe cap, şi şi-a sfîşiat haina pestriţă; a pus mâna în cap, şi a plecat ţipând.
20  Fratele ei Absalom, i-a zis: „A stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta.” Şi Tamar, nemângîiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom.
21  Împăratul David a aflat toate aceste lucruri, şi s-a mâniat foarte tare.
22  Absalom n-a vorbit nici bine nici rău cu Amnon; dar a început să-l urască, pentru că necinstise pe soră-sa Tamar.
23  După doi ani, pe când Absalom avea tunsul oilor la Baal-Haţor, lângă Efraim, a poftit pe toţi fiii împăratului.
24  Absalom s-a dus la împărat şi a zis: „Iată, robul tău are tunsul oilor; să vină împăratul şi slujitorii lui la robul tău.”
25  Şi împăratul i-a zis lui Absalom: „Nu, fiule, nu vom veni toţi, ca să nu-ţi fie greu.” Absalom a stăruit de el; dar împăratul n-a vrut să se ducă, şi l-a binecuvântat.
26  Absalom a zis: „Dă voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi.” Împăratul i-a răspuns: „Pentru ce să vină el cu tine?”
27  În urma stăruinţelor lui Absalom, împăratul a lăsat să meargă cu el pe Amnon şi toţi fiii săi.
28  Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Luaţi seama când se va veseli inima lui Amnon de vin, şi când vă voi zice: „Loviţi pe Amnon!” atunci să-l omorâţi; să nu vă temeţi de nimic: oare nu vă poruncesc eu? Fiţi tari, şi arătaţi-vă oameni de inimă!”
29  Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Şi toţi fiii împăratului s-au sculat, au încălecat fiecare pe catîrul lui, şi au fugit.
30  Pe când erau pe drum, a ajuns zvonul la David că Absalom, a ucis pe toţii fiii împăratului, şi că n-a mai rămas nici unul din ei.
31  Împăratul s-a sculat, şi-a rupt hainele, şi s-a culcat pe pământ, şi toţi slujitorii lui stăteau acolo cu hainele sfîşiate.
32  Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David, a luat cuvântul şi a zis: „Să nu creadă domnul meu că toţi tinerii, fiii împăratului, au fost ucişi, căci numai Amnon a murit; aceasta este urmarea unei Hotărâri a lui Absalom, din ziua când Amnon a necinstit pe soră-sa Tamar.
33  Să nu se mai muncească, deci, împăratul, domnul meu, cu gândul că toţi fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit.
34  Absalom a fugit. Şi tânărul pus de strajă a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi iată că o mare ceată venea pe drumul dinapoia lui, dinspre munte.
35  Ionadab a zis împăratului: „Iată că vin fiii împăratului! Astfel se adevereşte ce spunea robul tău”.
36  Pe când isprăvea el vorba, iată că fiii împăratului au venit. Au ridicat glasul, şi au plâns; şi împăratul şi toţi slujitorii lui au plâns mult.
37  Absalom fugise, şi s-a dus la Talmai, fiul lui Amihur, împăratul Gheşurului. Şi David jălea în fiecare zi pe fiul său.
38  Absalom a stat trei ani la Gheşur, unde se dusese, după ce fugise.
39  Împăratul David a încetat să mai urmărească pe Absalom, căci se mângîiase de moartea lui Amnon.

Psalmul 119:145-152

Psalmi 119:145  Te chem din toată inima mea: ascultă-mă, Doamne, ca să păzesc orânduirile Tale.
146  Te chem: mântuieşte-mă, ca să păzesc învăţăturile Tale!
147  O iau înaintea zorilor şi strig; nădăjduiesc în făgăduinţele Tale.
148  O iau înaintea străjilor de noapte, şi deschid ochii, ca să mă gândesc adânc la Cuvântul Tău.
149  Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta: înviorează-mă, Doamne, după judecata ta!
150  Se apropie cei ce urmăresc mişelia, şi se depărtează de Legea Ta.
151  Dar Tu eşti aproape, Doamne, şi toate poruncile Tale Sunt adevărul.
152  De multă vreme ştiu din învăţăturile Tale, că le-ai aşezat pentru totdeauna.

Coloseni 3-4

Coloseni 3:1  Dacă, deci, aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.
2  Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.
3  Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
4  Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.
5  De aceea, omorâţi mădularele voastre care Sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli.
6  Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.
7  Din numărul lor eraţi şi voi odinioară, când trăiaţi în aceste păcate.
8  Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase, care v-ar putea ieşi din gură.
9  Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucît v-aţi desbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui,
10  şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.
11  Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi.
12  Astfel, deci, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţă, cu îndelungă răbdare.
13  Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.
14  Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii.
15  Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.
16  Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră.
17  Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.
18  Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, cum se cuvine în Domnul.
19  Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele, şi nu ţineţi necaz pe ele.
20  Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului.
21  Părinţilor, nu întărîtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea.
22  Robilor, ascultaţi în toate lucrurile pe stăpânii voştri pământeşti; nu numai când Sunteţi sub ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci cu curăţie de inimă, ca unii care vă temeţi de Domnul.
23  Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni,
24  ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos.
25  Căci cine umblă cu strîmbătate, îşi va primi plata după strîmbătatea pe care a făcut-o; şi nu se are în vedere faţa omului.

Coloseni 4:1  Stăpânilor, daţi robilor voştri ce le datoraţi, şi ce li se cuvine, căci ştiţi că şi voi aveţi un Stăpân în cer.
2  Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri.
3  Rugaţi-vă tot odată şi pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă pentru Cuvânt, ca să putem vesti taina lui Hristos, pentru care iată, mă găsesc în lanţuri:
4  ca s-o fac cunoscut aşa cum trebuie să vorbesc despre ea.
5  Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară; răscumpăraţi vremea.
6  Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.
7  Tot ce este cu privire la mine, vă va spune Tihic, fratele prea iubit şi slujitorul credincios, tovarăşul meu de slujbă în Domnul.
8  Vi l-am trimis înadins, ca să luaţi cunoştinţă despre starea noastră, şi să vă mângîie inimile.
9  L-am trimis împreună cu Onisim, fratele credincios şi prea iubit, care este dintr-ai voştri. Ei vă vor spune tot ce se petrece pe aici.
10  Aristarh, tovarăşul meu de temniţă, vă trimite sănătate; tot aşa şi Marcu, vărul lui Barnaba (cu privire la care aţi primit porunci… dacă vine la voi, să-l primiţi bine),
11  şi Isus, zis Iust: ei Sunt din numărul celor tăiaţi împrejur, şi singurii care au lucrat împreună cu mine pentru Împărăţia lui Dumnezeu, oameni care mi-au fost de mângîiere.
12  Epafra, care este dintr-ai voştri, vă trimite sănătate. El, rob al lui Hristos, totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentruca, desăvârşiţi şi deplin încredinţaţi, să stăruiţi în voia lui Dumnezeu.
13  Căci vă mărturisesc că are o mare râvnă pentru voi, pentru cei din Laodicea şi pentru cei din Ierapole.
14  Luca, doctorul prea iubit, şi Dima, vă trimit sănătate.
15  Spuneţi sănătate fraţilor din Laodicea, şi lui Nimfa, şi Bisericii din casa lui.
16  După ce va fi citită această epistolă la voi, faceţi aşa ca să fie citită şi în Biserica Laodicenilor; şi voi, la rândul vostru, să citiţi epistola care vă va veni din Laodicea.
17  Şi spuneţi lui Arhip: „Ia seama să împlineşti bine slujba pe care ai primit-o în Domnul.”
18  Urarea de sănătate este cu mâna mea: Pavel. Aduceţi-vă aminte de lanţurile mele. Harul să fie cu voi! Amin.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *