30 Mai 2008 – Biblia într-un An

Astăzi 2 Cronici capitolele 10, 11 şi 12, Ioan 11:30-57

Capitolul 10

1. Roboam s-a dus la Sihem, căci tot Israelul venise la Sihem să-l facă împărat.

2. Când a auzit lucrul acesta, Ieroboam, fiul lui Nebat, era în Egipt, unde fugise de împăratul Solomon; şi s-a întors din Egipt.

3. Au trimis să-l cheme. Atunci Ieroboam şi tot Israelul au venit la Roboam şi i-au vorbit aşa:

4. „Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul: acum uşurează această aspră robie şi jugul greu pe care l-a pus peste noi tatăl tău. Şi îţi vom sluji.”

5. El le-a zis: „Întoarceţi-vă la mine după trei zile.” Şi poporul a plecat.

6. Împăratul Roboam a întrebat pe bătrânii care fuseseră cu tatăl său Solomon, în timpul vieţii lui, şi a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia?”

7. Şi iată ce i-au zis ei: „Dacă vei fi bun cu poporul acesta, dacă-i vei primi bine, şi dacă le vei vorbi cu bunăvoinţă, îţi vor sluji pe vecie.”

8. Dar Roboam a lăsat sfatul pe care i-l dădeau bătrânii, şi a întrebat pe tinerii care crescuseră cu el şi care-l înconjurau.

9. El le-a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia care-mi vorbeşte astfel: „Uşurează jugul pe care l-a pus tatăl tău peste noi?”

10. Şi iată ce i-au zis tinerii care crescuseră cu el: „Aşa să vorbeşti poporului acestuia care ţi-a vorbit aşa: „Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, iar tu uşurează-ni-l!” să le vorbeşti aşa: „Degetul meu cel mic este mai gros decât coapsele tatălui meu.

11. Acum, tatăl meu a pus peste voi un jug greu, dar eu îl voi face şi mai greu: tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioane.”

12. Ieroboam şi tot poporul au venit la Roboam a treia zi, după cum le spusese împăratul: „Întoarceţi-vă la mine peste trei zile.”

13. Împăratul le-a răspuns aspru. Împăratul Roboam a lăsat sfatul bătrânilor,

14. şi le-a vorbit aşa, după sfatul tinerilor: „Tatăl meu v-a îngreuiat jugul, dar eu îl voi îngreuia şi mai mult; tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioane.”

15. Astfel împăratul n-a ascultat pe popor; căci aşa rânduise Dumnezeu, în vederea împlinirii cuvântului, pe care-l spusese Domnul prin Ahia din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat.

16. Când a văzut tot Israelul că împăratul nu-l ascultă, poporul a răspuns împăratului: „Ce parte avem noi cu David? Noi n-avem nici o moştenire cu fiul lui Isai! La corturile tale, Israele! Acum, vezi-ţi de casă, Davide!” Şi tot Israelul s-a dus în corturile lui.

17. Copiii lui Israel, care locuiau în cetăţile lui Iuda, au fost singurii peste care a domnit Roboam.

18. Atunci împăratul Roboam a trimis pe Hadoram, care era mai mare peste dări. Hadoram a fost împroşcat cu pietre de copiii lui Israel, şi a murit. Şi împăratul Roboam s-a grăbit şi s-a suit într-un car, ca să fugă la Ierusalim.

19. Astfel s-a dezlipit Israel de casa lui David până în ziua de azi.

Capitolul 11

1. Roboam, venind la Ierusalim, a strâns casa lui Iuda şi a lui Beniamin, o sută optzeci de mii de oameni de frunte, buni pentru război, ca să lupte împotriva lui Israel şi să-l aducă iarăşi sub stăpânirea lui Roboam.

2. Dar cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Şemaia, omul lui Dumnezeu:

3. „Vorbeşte lui Roboam, fiul lui Solomon, împăratul lui Iuda, şi întregului Israel din Iuda şi din Beniamin. Şi spune-le:

4. „Aşa vorbeşte Domnul: „Să nu vă suiţi şi să nu faceţi război împotriva fraţilor voştri! Fiecare din voi să se întoarcă acasă, căci de la Mine s-a întâmplat lucrul acesta. „Ei au ascultat de cuvintele Domnului, s-au întors acasă, şi nu s-au mai dus împotriva lui Ieroboam.

5. Roboam a locuit la Ierusalim, şi a zidit cetăţi întărite în Iuda.

6. A zidit Betleemul, Etamul, Tecoa,

7. Bet-Ţur, Soco, Adulam,

8. Gat, Mareşa, Zif,

9. Adoraim, Lachis, Azeca,

10. Ţorea, Aialon şi Hebronul, care erau în Iuda şi în Beniamin, şi a făcut din ele nişte cetăţi întărite.

11. Le-a întărit, a pus în ele căpitani şi magazii de bucate, de untdelemn şi vin.

12. A pus în fiecare din aceste cetăţi scuturi şi suliţe, şi le-a făcut foarte tari. Iuda şi Beniamin erau ai lui.

13. Preoţii şi Leviţii, care se aflau în tot Israelul, şi-au părăsit locuinţele şi s-au dus la el;

14. căci Leviţii şi-au părăsit ţinuturile şi moşiile şi au venit în Iuda şi la Ierusalim, pentru că Ieroboam şi fiii săi i-au împiedicat să-şi împlinească slujbele ca preoţi ai Domnului.

15. Ieroboam a pus preoţi pentru înălţimile, pentru ţapii şi pentru viţeii pe care îi făcuse.

16. Aceia din toate seminţiile lui Israel, care aveau pe inimă să caute pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, au urmat pe Leviţi la Ierusalim, ca să jertfească Domnului, Dumnezeului părinţilor lor.

17. Ei au dat astfel tărie împărăţiei lui Iuda, şi au întărit pe Roboam, fiul lui Solomon, timp de trei ani; căci trei ani au umblat în calea lui David şi a lui Solomon.

18. Roboam a luat de nevastă pe Mahalat, fata lui Ierimot, fiul lui David şi al Abihailei, fata lui Eliab, fiul lui Isai.

19. Ea i-a născut fii pe: Ieuş, Şemaria şi Zaham.

20. După ea, a luat pe Maaca, fata lui Absalom. Ea i-a născut pe Abia, pe Atai, pe Ziza şi pe Şelomit.

21. Roboam iubea pe Maaca, fata lui Absalom, mai mult decât pe toate nevestele şi ţiitoarele lui; căci a avut optsprezece neveste şi şaizeci de ţiitoare, şi a născut douăzeci şi opt de fii şi şaizeci de fete.

22. Roboam a dat cel dintâi loc lui Abia, fiul Maachei, şi l-a pus căpetenie peste fraţii lui, căci voia să-l facă împărat.

23. El a lucrat cu minte, împrăştiind pe toţi fiii săi în toate ţinuturile lui Iuda şi lui Beniamin, în toate cetăţile întărite; le-a dat de mâncare din belşug, şi le-a căutat o mulţime de neveste.

Capitolul 12

1. Când s-a întărit Roboam în domnie şi a căpătat putere, a părăsit legea Domnului, şi tot Israelul a părăsit-o împreună cu el.

2. În al cincilea an al domniei lui Roboam, Şişac, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva Ierusalimului, pentru că păcătuiseră împotriva Domnului.

3. Avea o mie două sute de care şi şaizeci de mii de călăreţi; şi împreună cu el a venit din Egipt un popor fără număr, dintre Libieni, Suchieni şi Etiopieni.

4. A luat cetăţile întărite ale lui Iuda, şi a ajuns până la Ierusalim.

5. Atunci proorocul Şemaia s-a dus la Roboam şi la căpeteniile lui Iuda, care se adunaseră în Ierusalim, la apropierea lui Şişac, şi le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: „Voi M-aţi părăsit; vă părăsesc şi Eu, şi vă dau în mâinile lui Şişac.”

6. Căpeteniile lui Israel şi împăratul s-au smerit, şi au zis: „Domnul este drept!”

7. Şi dacă a văzut Domnul că s-au smerit, cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Şemaia: „S-au smerit, nu-i voi nimici, nu voi zăbovi să le vin în ajutor, şi mânia Mea nu va veni asupra Ierusalimului prin Şişac;

8. dar îi vor fi supuşi, şi vor şti ce înseamnă să-Mi slujească Mie sau să slujească împărăţiilor altor ţări.”

9. Şişac, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva Ierusalimului. A luat vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului, a luat tot. A luat scuturile de aur pe care le făcuse Solomon.

10. Împăratul Roboam a făcut în locul lor nişte scuturi de aramă, şi le-a dat în grija căpeteniilor alergătorilor, care păzeau intrarea casei împăratului.

11. Ori de câte ori se ducea împăratul la Casa Domnului, alergătorii veneau şi le purtau înaintea lui; apoi le aduceau iarăşi în odaia alergătorilor.

12. Pentru că Roboam se smerise, Domnul Şi-a abătut mânia de la el, şi nu l-a nimicit de tot. Şi tot mai era ceva bun în Iuda.

13. Împăratul Roboam s-a întărit în Ierusalim şi a domnit. Avea patruzeci şi unu de ani când a ajuns împărat, şi a domnit şaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea pe care o alesese Domnul din toate seminţiile lui Israel, ca să-Şi pună Numele în ea. Mama sa se numea Naama, Amonita.

14. El a făcut lucruri rele, pentru că nu şi-a pus inima să caute pe Domnul.

15. Faptele lui Roboam, cele dintâi şi cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în cartea proorocului Şemaia, şi a proorocului Ido, în cărţile spiţelor de neam? Totdeauna a fost război între Roboam şi Ieroboam.

16. Roboam a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Abia.

Ioan 11:30-57

30. Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta.

31. Iudeii, care erau cu Maria în casă şi o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo.”

32. Maria, când a ajuns unde era Isus, şi L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui, şi I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.”

33. Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe Iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui, şi S-a tulburat.

34. Şi a zis: „Unde l-aţi pus?” „Doamne”, I-au răspuns ei, „vino şi vezi.”

35. Isus plângea.

36. Atunci Iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!”

37. Şi unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?”

38. Isus S-a înfiorat din nou în Sine, şi S-a dus la mormânt. Mormântul era o peşteră, la intrarea căreia era aşezată o piatră.

39. „Daţi piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.”

40. Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?”

41. Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus, şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat.

42. Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.”

43. După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!”

44. Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu fâşii de pânză, şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l, şi lăsaţi-l să meargă.”

45. Mulţi din Iudeii, care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.

46. Dar unii din ei s-au dus la Farisei, şi le-au spus ce făcuse Isus.

47. Atunci preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au adunat Soborul, şi au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni.

48. Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El, şi vor veni Romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul.”

49. Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic;

50. oare nu vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?”

51. Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam.

52. Şi nu numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi.

53. Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare.

54. De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre Iudei; ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim; şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.

55. Paştele Iudeilor erau aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paşte, ca să se curăţească.

56. Ei căutau pe Isus, şi vorbeau unii cu alţii în Templu: „Ce credeţi? N-are să vină la praznic?”

57. Iar preoţii cei mai de seamă şi Fariseii porunciseră că, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să-L prindă. Maria Îi toarnă mir pe picioare.

Copyright © 2008 PERSPECTIVE CRESTINE. All Rights Reserved.