30 Mai

2 Samuel 16-17

2 Samuel 16:1  Când trecuse David puţin de vârf, iată că Ţiba, slujitorul lui Mefiboşet, a venit înaintea lui cu doi măgari înşălaţi pe care erau două sute de pîini, o sută de turte de stafide, o sută de roade de vară, şi un burduf cu vin.
2  Împăratul i-a zis lui Ţiba: „Ce vrei să faci cu acestea?” Şi Ţiba a răspuns: „Măgarii Sunt pentru casa împăratului, pentru călărie, pîinile şi roadele de vară Sunt pentru hrana tinerilor, şi vinul pentru potolirea setei celor ce vor fi obosiţi în pustie.
3  Împăratul a zis: „Unde este fiul stăpânului tău?” Şi Ţiba a răspuns împăratului: „Iată, a rămas la Ierusalim, căci a zis: „Astăzi casa lui Israel îmi va da înapoi împărăţia tatălui meu.”
4  Împăratul i-a zis lui Ţiba: „Tot ce este al lui Mefiboşet este al tău.” Şi Ţiba a zis: „Mă închin cu plecăciune! Să capăt trecere înaintea ta, împărate, domnul meu!”
5  David ajunsese până la Bahurim. Şi de acolo a ieşit un om din familia şi din casa lui Saul, numit Şimei, fiul lui Ghera. El îaninta blestemând,
6  şi a aruncat cu pietre după David şi după toţi slujitorii împăratului David, în timp ce tot poporul şi toţi vitejii stăteau la dreapta şi la stânga împăratului.
7  Şimei vorbea astfel când blestema: „Du-te, du-te, om al sângelui, om rău!
8  Domnul face să cadă asupra ta pedeapsa pentru tot sângele casei lui Saul, al cărui scaun de domnie l-ai luat, şi Domnul a dat împărăţia în mâinile fiului tău Absalom; şi iată-te nenorocit, căci eşti un om al sângelui!”
9  Atunci Abişai, fiul Ţeruiei, a zis împăratului: „Pentru ce bleastămă acest cîine mort pe domnul meu împăratul? Lasă-mă, te rog, să mă duc să-i tai capul.”
10  Dar împăratul a zis: „Ce aveţi voi cu mine, fiii Ţeruiei? Dacă bleastămă, înseamnă că Domnul i-a zis: „Bleastămă pe David!” Cine-i… va zice dar: „Pentru ce faci aşa?”
11  Şi David i-a zis lui Abişai şi tuturor slujitorilor săi: „Iată că fiul meu, care a ieşit din trupul meu, vrea să-mi ia viaţa; cu cât mai mult Beniamitul acesta! Lăsaţi-l să blesteme, căci Domnul i-a zis.
12  Poate că Domnul se va uita la necazul meu, şi-mi va face bine în locul blestemelor de azi.”
13  David şi oamenii lui şi-au văzut de drum. Şimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David, şi mergând, blestema, arunca cu pietre împotriva lui, şi vântura praf.
14  Împăratul şi tot poporul care era cu el au ajuns la Aiefim, şi acolo s-au odihnit.
15  Absalom şi tot poporul, bărbaţii lui Israel, intraseră în Ierusalim. Ahitofel era şi el cu Absalom.
16  Când a ajuns Huşai, Architul, prietenul lui David, la Absalom, i-a zis: „Trăiască împăratul! Trăiască împăratul!”
17  Şi Absalom i-a zis lui Huşai: „Iată cât de mult ţii tu la prietenul tău! Pentru ce nu te-ai dus cu prietenul tău?”
18  Huşai a răspuns lui Absalom: „Pentru că vreau să fiu al aceluia pe care l-a ales Domnul şi tot poporul acesta şi toţi bărbaţii lui Israel, şi cu el vreau să rămân.
19  De altfel, cui îi voi sluji? Nu fiului său? Cum am slujit tatălui tău, aşa îţi voi sluji şi ţie.”
20  Absalom i-a zis lui Ahitofel: „Sfătuiţi-vă împreună; ce avem de făcut?”
21  Şi Ahitofel i-a zis lui Absalom: „Intră la ţiitoarele pe care le-a lăsat tatăl tău pentru paza casei; astfel, tot Israelul va şti că te-ai făcut urât tatălui tău, şi mâinile tuturor… celor ce Sunt cu tine se vor întări.”
22  Au întins un cort pentru Absalom pe acoperiş, şi Absalom a intrat la ţiitoarele tatălui său, în faţa întregului Israel.
23  Sfatul dat pe vremea aceea de Ahitofel avea tot atâta putere ca şi când ar fi întrebat chiar pe Dumnezeu. Tot aşa era cu toate sfaturile lui Ahitofel, fie pentru David, fie pentru Absalom.

2 Samuel 17:1  Ahitofel i-a zis lui Absalom: „Lasă-mă să aleg douăsprezece mii de oameni! Mă voi scula, şi voi urmări pe David chiar în noaptea aceasta.
2  Îl voi lua pe neaşteptate, când va fi obosit şi va avea mâinile slăbite, îl voi înspăimânta, şi tot poporul care este cu el va fugi. Voi lovi numai pe împărat,
3  şi voi aduce înapoi la tine pe tot poporul; moartea omului pe care-l urmăreşti va face ca toţi să se întoarcă, şi tot poporul va fi în pace.”
4  Cuvintele acestea au plăcut lui Absalom şi tuturor bătrânilor lui Israel.
5  Dar Absalom a zis: „Chemaţi şi pe Huşai, Architul, şi să auzim şi ce va zice el.”
6  Huşai a venit la Absalom, şi Absalom i-a zis: „Iată cum a vorbit Ahitofel; trebuie să facem ce a zis el sau nu? Spune tu!”
7  Huşai a răspuns lui Absalom: „De data aceasta, sfatul pe care ţi l-a dat Ahitofel nu este bun.”
8  Şi Huşai a zis: „Tu cunoşti vitejia tatălui tău şi a oamenilor lui; Sunt înfuriaţi ca o ursoaică de pe câmp, căreia i s-au răpit puii. Tatăl tău este un om de război, şi nu va petrece noaptea cu poporul;
9  iată, acum, stă ascuns în vreo groapă sau în vreun alt loc. Şi dacă, de la început, vor cădea unii sub loviturile lor, se va auzi îndată, şi se va zice: „Poporul care urma pe Absalom a fost înfrînt!”
10  Atunci cel mai viteaz, chiar dacă ar fi avut o inimă de leu, se va înspăimânta; căci tot Israelul ştie că tatăl tău este un viteaz, şi că are nişte viteji cu el.
11  Sfatul meu este, deci, ca tot Israelul să se strângă la tine, de la Dan până la Beer-Şeba, o mulţime ca nisipul de pe marginea mării. Şi tu însuţi să mergi la luptă.
12  Dacă vom ajunge la el în vreun loc unde l-am găsi, vom cădea peste el cum cade roua pe pământ; şi nu va scăpa nici unul, nici el, nici vreunul din oamenii care Sunt cu el.
13  Dacă va fugi într-o cetate, tot Israelul va duce funii la cetatea aceea, şi o vom trage în pârâu, până când nu va mai rămâne nici o piatră în ea.”
14  Absalom şi toţi oamenii lui Israel au zis: „Sfatul lui Huşai, Architul, este mai bun decât sfatul lui Ahitofel.” Dar Domnul Hotărâse să nimicească bunul sfat al lui Ahitofel, ca să aducă nenorocirea peste Absalom.
15  Husai a zis preoţilor Ţadoc şi Abiatar: „Ahitofel a dat cutare şi cutare sfat lui Absalom şi bătrânilor lui Israel, şi eu i-am sfătuit cutare şi cutare lucru.
16  Acum trimiteţi îndată ştire lui David, şi spuneţi-i: „Nu sta noaptea în câmpiile pustiei, ci du-te mai departe, ca nu cumva împăratul şi tot poporul care este cu el să fie în primejdie să piară.”
17  Ionatan şi Ahimaaţ stăteau lângă fântâna Roguel. Slujnica venea şi le aducea ştiri, iar ei se duceau să dea de veste împăratului David; căci nu îndrăzneau să se arate şi să intre în cetate.
18  Dar odată i-a zărit un tânăr, şi a spus lui Absalom. Ei au plecat amândoi în grabă, şi au ajuns la Bahurim, la casa unui om care avea o fântână în curte, şi s-au pogorât în ea.
19  Femeia a luat o învelitoare, a întins-o peste gura fântânii, şi a împrăştiat urluială pe ea, ca să nu dea nimic de bănuit.
20  Slujitorii lui Absalom au intrat în casă la femeia acesta, şi au zis: „Unde Sunt Ahimaaţ şi Ionatan?” Femeia le-a răspuns: „Au trecut pârâul”. Au căutat, şi negăsindu-i, s-au întors la Ierusalim.
21  După plecarea lor, Ahimaaţ şi Ionatan au ieşit din fântână, şi s-au dus să dea de ştire împăratului David. Au zis lui David: „Sculaţi-vă şi grăbiţi-vă de treceţi apa, căci Ahitofel a plănuit cutare şi cutare lucru împotriva voastră.”
22  David şi tot poporul care era cu el s-au sculat şi au trecut Iordanul; când se lumina de ziuă, nu rămăsese nici unul care să nu fi trecut Iordanul”.
23  Ahitofel, când a văzut că sfatul lui n-a fost urmat, a pus şaua pe măgar, şi a plecat acasă în cetatea lui. Şi-a pus casa în rânduială, şi s-a spânzurat. Când a murit, l-au îngropat în mormântul tatălui său.
24  David ajunsese la Mahanaim, când a trecut Absalom Iordanul, însoţit de toţi bărbaţii lui Israel.
25  Absalom a pus pe Amasa în fruntea oştirii, în locul lui Ioab. Amasa era fiul unui om numit Itra, Israelitul, care intrase la Abigal, fata lui Nahaş şi sora Ţeruiei, mama lui Ioab.
26  Israel şi Absalom au tăbărât în ţara Galaadului.
27  Când a ajuns David la Mahanaim, Şobi, fiul lui Nahaş, din Raba fiilor lui Amon, Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar, şi Barzilai… Galaaditul, din Roghelim,
28  au adus paturi, lighene, vase de pământ, grâu, orz, făină, grâu prăjit, bob, linte, uscături,
29  miere, unt, oi, şi brînză de vacă. Au adus aceste lucruri lui David şi poporului care era cu el, ca să mănânce; căci ziceau: „Poporul acesta trebuie să fi suferit de foame, de oboseală şi de sete, în pustie.”

Psalmul 119:161-168

Psalmi 119:161  Nişte voievozi mă prigonesc fără temei, dar inima mea nu tremură decât de cuvintele Tale.
162  Mă bucur de Cuvântul Tău, ca cel ce găseşte o mare pradă.
163  Urăsc şi nu pot suferi minciuna, dar iubesc Legea Ta.
164  De şapte ori pe zi Te laud, din pricina legilor Tale celor drepte.
165  Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta, şi nu li se întâmplă nici o nenorocire.
166  Eu nădăjduiesc în mântuirea Ta, Doamne, şi împlinesc poruncile Tale.
167  Sufletul meu ţine învăţăturile Tale, şi le iubesc mult de tot!
168  Păzesc poruncile şi învăţăturile Tale, căci toate căile mele Sunt înaintea Ta.

1 Tesaloniceni 3-5

1 Tesaloniceni 3:1  De aceea, fiindcă nu mai puteam răbda, am socotit mai bine să fim lăsaţi singuri în Atena,
2  şi v-am trimis pe Timotei, fratele nostru şi slujitorul lui Dumnezeu în Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească şi să vă îmbărbăteze în credinţa voastră,
3  pentru ca nimeni din voi să nu se clatine în aceste necazuri; căci ştiţi singuri că la aceasta Suntem rânduiţi.
4  Şi când eram la voi, v-am spus mai dinainte că vom suferi necazuri, ceea ce s-a şi întâmplat, cum bine ştiţi.
5  Astfel, în nerăbdarea mea, am trimis să-mi aducă ştiri despre credinţa voastră, de teamă ca nu cumva să vă fi ispitit Ispititorul, şi osteneala noastră să fi fost degeaba.
6  Dar chiar acum a venit Timotei de la voi la noi, şi ne-a adus veşti bune despre credinţa şi dragostea voastră, că totdeauna păstraţi o plăcută aducere aminte despre noi, şi că doriţi să ne vedeţi, cum dorim şi noi să vă vedem pe voi.
7  De aceea, fraţilor, în toate strîmtorările şi necazurile noastre, am fost mângîiaţi cu privire la voi, prin credinţa voastră.
8  Acum, da, trăim, fiindcă voi staţi tari în Domnul.
9  Cum putem noi oare să mulţumim în deajuns lui Dumnezeu cu privire la voi, pentru toată bucuria pe care o avem din pricina voastră, înaintea Dumnezeului nostru?
10  Zi şi noapte Îl rugăm nespus să vă putem vedea faţa, şi să putem împlini ce mai lipseşte credinţei voastre.
11  Însuş Dumnezeu, Tatăl nostru, şi Domnul nostru Isus Hristos să ne netezească drumul la voi!
12  Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi, cum facem şi noi înşine pentru voi,
13  ca să vi se întărească inimile, şi să fie fără prihană în sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu toţi sfinţii Săi.

1 Tesaloniceni 4:1  Încolo, fraţilor, fiindcă aţi învăţat de la noi cum să vă purtaţi şi să fiţi plăcuţi lui Dumnezeu, şi aşa şi faceţi, vă rugăm, şi vă îndemnăm în Numele Domnului Isus, să sporiţi tot mai mult în privinţa aceasta.
2  Ştiţi, în adevăr, ce învăţături v-am dat prin Domnul Isus.
3  Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie;
4  fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste,
5  nu în aprinderea poftei, ca Neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu.
6  Nimeni să nu fie cu vicleşug şi cu nedreptate în treburi faţă de fratele său; pentru că Domnul pedepseşte toate aceste lucruri, după cum v-am spus şi v-am adeverit.
7  Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire.
8  De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături, nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi Duhul Său cel Sfânt.
9  cât despre dragostea frăţească, n-aveţi nevoie să vă scriem; căci voi singuri aţi fost învăţăţi de Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii,
10  şi iubiţi într-adevăr pe toţi fraţii, care Sunt în toată Macedonia. Dar vă îndemnăm, fraţilor, să sporiţi tot mai mult în ea.
11  Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi, şi să lucraţi cu mâinile voastre, cum v-am sfătuit.
12  Şi astfel să vă purtaţi cuviincios cu cei de afară, şi să n-aveţi trebuinţă de nimeni.
13  Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde.
14  Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.
15  Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămânea până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi.
16  Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorâ din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.
17  Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.
18  mângîiaţi-vă, deci, unii pe alţii cu aceste cuvinte.

1 Tesaloniceni 5:1  cât despre vremuri şi soroace, n-aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor.
2  Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea.
3  Când vor zice: „Pace şi linişte!” atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare.
4  Dar voi, fraţilor, nu Sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ.
5  Voi toţi Sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu Suntem ai nopţii, nici ai întunericului.
6  De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji.
7  Căci cei ce dorm, dorm noaptea; şi cei ce se îmbată, se îmbată noaptea.
8  Dar noi, care Suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei, şi să avem drept coif nădejdea mântuirii.
9  Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos,
10  care a murit pentru noi, pentruca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El.
11  De aceea, mângîiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr.
12  Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul, şi care vă sfătuiesc.
13  Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiţi în pace între voi.
14  Vă rugăm, de asemenea, fraţilor, să mustraţi pe cei ce trăiesc în neorânduială; să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi.
15  Luaţi seama ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău; ci căutaţi totdeauna să faceţi ce este bine atât între voi, cât şi faţă de toţi.
16  Bucuraţi-vă întotdeauna.
17  Rugaţi-vă neîncetat.
18  Mulţămiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.
19  Nu stingeţi Duhul.
20  Nu dispreţuiţi proorociile.
21  Ci cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun.
22  Feriţi-vă de orice se pare rău.
23  Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi: duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.
24  Cel ce v-a chemat este credincios, şi va face lucrul acesta.
25  Fraţilor, rugaţi-vă pentru noi.
26  Spuneţi sănătate tuturor fraţilor cu o sărutare Sfântă.
27  În Domnul vă rog fierbinte ca epistola aceasta să fie citită tuturor fraţilor.
28  Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *