01 Iunie

2 Samuel 20-21

2 Samuel 20:1  Acolo era un om de nimic, numit Şeba, fiul lui Bicri, Beniamitul. El a sunat din trâmbiţă şi a zis: „Noi n-avem nici o parte cu David, nici o moştenire cu fiul lui Isai! Fiecare la cortul său, Israele!”
2  Şi toţi bărbaţii lui Israel s-au depărtat de David, şi au urmat pe Şeba, fiul lui Bicri. Dar bărbaţii lui Iuda au rămas credincioşi împăratului lor, şi l-au însoţit de la Iordan până la Ierusalim.
3  David a intrat iarăşi în casa lui la Ierusalim. Împăratul a luat cele zece ţiitoare pe care le lăsase pentru paza casei, şi le-a pus într-o casă sub pază; a îngrijit de ele, dar n-a intrat la ele. Şi au fost închise până în ziua morţii lor, trăind în văduvie.
4  Împăratul i-a zis lui Amasa: „Cheamă-mi peste trei zile pe bărbaţii lui Iuda; şi tu să fii de faţă aici.”
5  Amasa a plecat să cheme pe Iuda; dar a zăbovit peste vremea pe care i-o Hotărâse împăratul.
6  David a zis atunci lui Abişai: „Şeba, fiul lui Bicri, ne va face acum mai mult rău decât Absalom. Ia tu însuţi pe slujitorii stăpânului tău, şi urmăreşte-l, ca nu cumva să găsească cetăţi întărite, şi să se ascundă dinaintea noastră.”
7  Şi Abişai a plecat, urmat de oamenii lui Ioab, de Cheretiţi şi de Peletiţi, şi de toţi vitejii; au ieşit din Ierusalim, ca să urmărească pe Şeba, fiul lui Bicri.
8  Când au fost lângă piatra cea mare care este la Gabaon, Amasa a ajuns înaintea lor. Ioab era încins cu o sabie pe deasupra hainelor de război, cu care era îmbrăcat; ea era legată la coapsă şi sta în teacă, şi când a înaintat Ioab, sabia a alunecat.
9  Ioab i-a zis lui Amasa: „Eşti sănătos, frate?” Şi cu mâna dreaptă a apucat pe Amasa de barbă să-l sărute.
10  Amasa n-a luat seamă la sabia care era în mâna lui Ioab; şi Ioab l-a lovit cu ea în pântece, şi i-a vărsat măruntaiele pe pământ, fără să-i mai dea o a doua lovitură. Şi Amasa a murit. Ioab şi fratele său Abişai au urmărit pe Şeba, fiul lui Bicri.
11  Un bărbat dintre oamenii lui Ioab a rămas lângă Amasa, şi zicea: „Cine vrea pe Ioab şi cine este pentru David? Să urmeze pe Ioab!”
12  Amasa se rostogolea în sânge în mijlocul drumului; şi omul acela, văzând că tot poporul se opreşte, a tras pe Amasa din drum, pe un câmp, şi a aruncat o haină pe el, când a văzut că toţi cei ce ajungeau lângă el se opreau.
13  După ce a fost luat din drum, fiecare a urmat pe Ioab, ca să urmărească pe Şeba, fiul lui Bicri.
14  Ioab a străbătut toate seminţiile lui Israel înspre Abel-Bet-Maaca, şi toţi bărbaţii de seamă s-au strâns şi l-au urmat.
15  Au venit şi au împresurat pe Şeba în Abel-Bet-Maaca, şi au ridicat împotriva cetăţii un val care atingea întăritura. Tot poporul care era cu Ioab săpa zidul ca să-l facă să cadă.
16  Atunci o femeie înţeleaptă a început să strige din cetate: „Ascultaţi, ascultaţi! Spuneţi, vă rog, lui Ioab: „Apropie-te până aici, căci vreau să-ţi vorbesc!”
17  El s-a apropiat de ea, şi femeia a zis: „Tu eşti Ioab?” El a răspuns: „Eu Sunt.” Şi ea i-a zis: „Ascultă vorbele roabei tale.” El i-a răspuns: „Ascult.”
18  Şi ea a zis: „Odinioară era obiceiul să se spună: „Să întrebăm în Abel!” Şi totul se isprăvea astfel.
19  Eu Sunt una din cetăţile liniştite şi credincioase din Israel; şi tu cauţi să pierzi o cetate care este o mamă în Israel! Pentru ce ai nimici tu moştenirea Domnului?”
20  Ioab a răspuns: „Departe, departe de mine gândul să nimicesc sau să dărîm!
21  Nu este aşa! Dar un om din muntele Efraim, numit Şeba, fiul lui Bicri, a ridicat mâna împotriva împăratului David; daţi-l încoace numai pe el, şi mă voi depărta de cetate.” Femeia i-a zis lui Ioab: „Iată, capul lui îţi va fi aruncat peste zid.”
22  Şi femeia s-a dus şi a înduplecat pe tot poporul cu înţelepciunea ei; au tăiat capul lui Şeba, fiul lui Bicri, şi l-au aruncat lui Ioab. Ioab a sunat din trâmbiţă; s-au împrăştiat de lângă cetate, şi fiecare s-a dus în cortul lui. Şi Ioab s-a întors la Ierusalim, la împărat.
23  Ioab era mai mare peste toată oştirea lui Israel; Benaia, fiul lui Iehoiada, era în fruntea Cheretiţilor şi a Peletiţilor;
24  Adoram era mai mare peste dări; Iosafat, fiul lui Ahilud, era scriitor (arhivar);
25  Şeia era logofăt: Ţadoc şi Abiatar erau preoţi;
26  şi Ira din Iair era slujbaş de stat al lui David.

2 Samuel 21:1  Pe vremea lui David, a fost o foamete care a ţinut trei ani. David a întrebat pe Domnul, şi Domnul a zis: „Din pricina lui Saul şi a casei lui sângeroase, pentru că a ucis pe Gabaoniţi este foametea aceasta.”
2  Împăratul a chemat pe Gabaoniţi să le vorbească. Gabaoniţii nu erau dintre copiii lui Israel, ci erau o rămăşiţă a Amoriţilor; copiii lui Israel se legaseră faţă de ei cu un jurământ, şi totuşi Saul voise să-i ucidă, în rîvna lui pentru copiii lui Israel şi Iuda.
3  David a zis Gabaoniţilor: „Ce pot face eu pentru voi, şi cu se să fac ispăşire, ca să binecuvântaţi moştenirea Domnului?”
4  Gabaoniţii i-au răspuns: „Nu voim nici argint nici aur de la Saul şi de la casa lui, şi nici nu este treaba noastră să omorâm pe cineva din Israel.” Şi împăratul a zis: „Ce voiţi, deci, să vă fac?”
5  Ei au răspuns împăratului: „Fiindcă omul acela ne-a slăbit şi îşi pusese de gând să ne nimicească ca să ne facă să perim din tot ţinutul lui Israel,
6  să ni se dea şapte bărbaţi din fiii lui, şi-i vom spânzura înaintea Domnului, la Ghibea lui Saul, alesul Domnului.” Şi împăratul a zis: „Vi-i voi da.”
7  Împăratul a cruţat pe Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, pentru jurământul pe care-l făcuseră între ei, înaintea Domnului, David şi Ionatan, fiul lui Saul.
8  Dar împăratul a luat pe cei doi fii, pe care-i născuse lui Saul Riţpa, fata lui Aiia, şi anume: Armoni şi Mefiboşet, şi pe cei cinci fii, pe care-i născuse Merab, fata lui Saul, lui Adriel din Mehola, fiul lui Barzilai;
9  i-a dat în mâinile Gabaoniţilor, care i-au spânzurat pe munte, înaintea Domnului. Toţi cei şapte au pierit împreună; au fost omorâţi în cele dintâi zile ale seceratului, la începutul seceratului orzurilor.
10  Riţpa, fata lui Aiia, a luat un sac şi l-a întins sub ea peste stâncă, de la începtul seceratului până când a căzut peste ei ploaie din cer; şi a oprit păsările cerului să se apropie de ei în timpul zilei, şi fiarele câmpului în timpul nopţii.
11  Au înştiinţat pe David despre ce făcuse Riţpa, fata lui Aiia, ţiitoarea lui Saul.
12  Şi David s-a dus şi a luat oasele lui Saul şi oasele fiului său Ionatan, de la locuitorii din Iabesul Galaadului, care le luaseră din piaţa Bet-Şan, unde îi spânzuraseră Filistenii când au bătut pe Saul la Ghilboa.
13  A luat de acolo oasele lui Saul şi oasele fiului său Ionatan; şi s-au strâns şi oasele celor ce fuseseră spânzuraţi.
14  Au îngropat oasele lui Saul şi fiului său Ionatan în ţara lui Beniamin, la Ţela, în mormântul lui Chis, tatăl lui Saul. Şi au făcut tot ce poruncise împăratul. După aceea Dumnezeu a fost potolit faţă de ţară.
15  Filistenii au pornit iarăşi cu război împotriva lui Israel. David s-a pogorât cu slujitorii lui, şi a luptat împotriva Filistenilor. David era obosit.
16  Şi Işbi-Benob, unul din copiii lui Rafa, a voit să omoare pe David; avea o suliţă în greutate de trei sute de sicli din aramă, şi era încins cu o sabie nouă.
17  Abişai, fiul Ţeruiei, a venit în ajutorul lui David, a lovit pe Filistean, şi l-a omorât. Atunci oamenii lui David, i-au jurat, zicând: „Să nu mai ieşi cu noi la luptă, ca să nu stingi lumina lui Israel”.
18  După aceea a mai fost o bătălie la Gob cu Filistenii. Atunci Sibecai, Huşatitul, a omorât pe Saf, care era unul din copiii lui Rafa.
19  A mai fost o bătălie la Gob cu Filistenii. Şi Elhanan, fiul lui Iaare-Oreghim, din Betleem, a omorât pe Goliat din Gat, care avea o suliţă, al cărei mâner era ca sulul de ţesut.
20  A mai fost o bătălie la Gat. Acolo era un om de statură înaltă, care avea şase degete la fiecare mână şi la fiecare picior, în totul douăzeci şi patru, şi care se trăgea tot din Rafa.
21  El a batjocorit pe Israel; şi Ionatan, fiul lui Şimea, fratele lui David, l-a omorât.
22  Aceşti patru oameni erau copiii lui Rafa născuţi la Gat. Au perit ucişi de mâna lui David şi de mâna slujitorilor lui.

Psalmul 120

Psalmi 120:1  (O cântare a treptelor.) Către Domnul strig în strîmtorarea mea, şi El m-ascultă.
2  Doamne, scapă-mi sufletul de buza mincinoasă, de limba înşelătoare!
3  Ce-ţi dă El ţie, ce-ţi aduce El ţie, limbă înşelătoare!
4  Săgeţi ascuţite de războinic, cu cărbuni aprinşi de ieniper.
5  Vai de mine că locuiesc la Meşec, că locuiesc în corturile Chedarului!
6  Destul mi-a locuit sufletul lângă cei ce urăsc pacea.
7  Eu Sunt pentru pace; dar deîndată ce vorbesc eu, ei Sunt pentru război.

2 Tesaloniceni 2-3

2 Tesaloniceni 2:1  Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor,
2  să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar.
3  Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului), fiul pierzării,
4  potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dîndu-se drept Dumnezeu.
5  Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi?
6  Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui.
7  Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei.
8  Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.
9  Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase,
10  şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce Sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi.
11  Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună:
12  pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osîndiţi.
13  Noi însă, fraţi prea iubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului.
14  Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Hristos.
15  Aşa dar, fraţilor, rămâneţi tari, şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră.
16  Şi însuşi Domnul nostru Isus Hristos, şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat, prin harul Său, o mângîiere veşnică şi o bună nădejde,
17  să vă mângîie inimile, şi să vă întărească în orice lucru şi cuvânt bun!

2 Tesaloniceni 3:1  Încolo, fraţilor, rugaţivă pentru noi ca, Cuvântul Domnului să se răspândească şi să fie proslăvit cum este la voi,
2  şi să fim izbăviţi de oamenii nechibzuiţi şi răi; căci nu toţi au credinţa.
3  Credincios este Domnul: El vă va întări şi vă va păzi de cel rău.
4  Cu privire la voi, avem încredere în Domnul că faceţi şi veţi face ce vă poruncim.
5  Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
6  În Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fraţilor, să vă depărtaţi de orice frate, care trăieşte în neorânduială, şi nu după învăţăturile pe care le-aţi primit de la noi.
7  Voi înşivă ştiţi ce trebuie să faceţi ca să ne urmaţi; căci noi n-am trăit în neorânduială, între voi.
8  N-am mâncat de pomană pâinea nimănui; ci, lucrând şi ostenindu-ne, am muncit zi şi noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi.
9  Nu că n-am fi avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în noi înşine o pildă vrednică de urmat.
10  Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce.”
11  Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în neorânduială, nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri.
12  Îndemnăm pe oamenii aceştia şi-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, să-şi mănânce pâinea lucrând în linişte.
13  Voi, fraţilor, să nu osteniţi în facerea binelui.
14  Şi dacă n-ascultă cineva ce spunem noi în această epistolă, însemnaţi-vi-l, şi să n-aveţi nici un fel de legături cu el, ca să-i fie ruşine.
15  Să nu-l socotiţi ca pe un vrăjmaş, ci să-l mustraţi ca pe un frate.
16  Însuş Domnul păcii să vă dea totdeauna pacea în orice fel. Domnul să fie cu voi cu toţi!
17  Urarea de sănătate este scrisă cu mâna mea: Pavel. Acesta este semnul în fiecare epistolă; aşa scriu eu.
18  Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *