02 Iunie

2 Samuel 22

2 Samuel 22:1  David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cântări, după ce Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mâna lui Saul.
2  El a zis: „Domnul este stânca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.
3  Dumnezeu este stânca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea… care mă mântuieşte, turnul…… meu cel înalt şi scăparea… mea. mântuitorule! Tu mă scapi de silnicie.
4  Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, şi Sunt izbăvit de vrămaşii mei.
5  Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şivoaiele nimicirii mă înspăimântaseră;
6  legăturile mormântului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră.
7  În strîmtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
8  Atunci pământul s-a cutremurat şi s-a clătinat, temeliile cerului s-au mişcat şi s-au zguduit, pentru că El Se mâniase.
9  Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.
10  A plecat cerurile, şi S-a pogorât: un nor gros era sub picioarele Lui.
11  Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea pe aripile vântului;
12  era înconjurat cu întunericul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.
13  Din strălucirea care era înaintea Lui schinteiau cărbuni de foc.
14  Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să-I răsune glasul;
15  a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul, şi i-a pus pe fugă.
16  Fundul mării s-a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.
17  El şi-a întins mâna de sus din înălţime, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari;
18  m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei care erau mai tari decât mine.
19  Ei mă prinseseră în ziua strîmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,
20  El m-a scos la loc larg. El m-a mântuit, pentru că mă iubeşte.
21  Domnul mi-a răsplătit după nevinovăţia mea, mi-a făcut după curăţia mânilor mele;
22  căci am păzit căile Domnului, nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.
23  Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m-am depărtat de la legile Lui.
24  Am fost fără vină înaintea Lui, m-am păzit de fărădelegea mea.
25  De aceea Domnul mi-a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea înainte Lui.
26  Cu cel bun Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate,
27  cu cel curat eşti curat, cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui.
28  Tu mântuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta, scobori pe cei mândri.
29  Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunericul meu.
30  Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.
31  Căile lui Dumnezeu Sunt desăvârşite, cuvântul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.
32  Căci cine este Dumnezeu, în afară de Domnul? Şi cine este o stâncă, în afară de Dumnezeul nostru?
33  Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare, şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă….
34  El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi El mă aşează pe locurile mele cele înalte.
35  Îmi deprinde mâinile la luptă, şi braţele mele întind arcul din aramă.
36  Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, şi ajung mare prin bunătatea Ta.
37  Lărgeşti drumul sub paşii mei, şi picioarele mele nu se clatină.
38  Urmăresc pe vrăjmaşii mei, şi-i nimicesc, nu mă întorc până nu-i nimicesc.
39  Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad sub picioarele mele.
40  Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui sub mine pe potrivnicii mei.
41  Faci pe vrăjmaşii mei să fugă dinaintea mea, şi nimicesc pe cei ce mă urăsc.
42  Se uită în jurul lor, şi nu-i cine să-i scape. Strigă către Domnul dar nu le răspunde!
43  Îi pisez ca pulberea pământului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe.
44  Mă scapi din neînţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor… pe care nu-l cunoşteam îmi este supus.
45  Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintâi poruncă.
46  Fiii străinului leşină de la inimă, tremură când ies afară din cetăţuie.
47  Trăiască Domnul, şi binecuvântată să fie Stânca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele,
48  Dumnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele,
49  şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de potrivnicii mei, mă izbăveşti de omul asupritor.
50  De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Şi voi cânta spre slava Numelui Tău.
51  El dă mari izbăviri împăratului Său, şi arată milă unsului Său: lui David, şi seminţei… lui, pentru totdeauna.”

Psalmul 121

Psalmi 121:1  (O cântare a treptelor.) Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul?
2  Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul.
3  Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul; Cel ce te păzeşte, nu va dormita.
4  Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzeşte pe Israel.
5  Domnul este Păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă.
6  De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea.
7  Domnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi sufletul.
8  Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi până în veac.

1 Timotei 1-3

1 Timotei 1:1  Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin porunca lui Dumnezeu, mântuitorul nostru, şi a Domnului Isus Hristos, nădejdea noastră,
2  către Timotei, adevăratul meu copil în credinţă: Har, îndurare şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Hristos Isus, Domnul nostru!
3  Dupăcum te-am rugat la plecarea mea în Macedonia, să rămâi în Efes, ca să porunceşti unora să nu înveţe pe alţii altă învăţătură,
4  şi să nu se ţină de basme şi de înşirări de neamuri fără sfârşit, care dau naştere mai mult la certuri de vorbe, decât fac să înainteze lucrul lui Dumnezeu prin credinţă, aşa fac şi acum.
5  Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun, şi dintr-o credinţă neprefăcută.
6  Unii, fiindcă s-au depărtat de aceste lucruri, au rătăcit şi s-au apucat de flecării.
7  Ei vor să fie învăţători ai Legii, şi nu ştiu nici măcar ce spun, nici ce urmăresc.
8  Noi ştim că Legea este bună dacă cineva o întrebuinţează bine,
9  căci ştim că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi, pentru cei fără evlavie, necuraţi, pentru ucigătorii de tată şi ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni,
10  pentru curvari, pentru sodomiţi, pentru vânzătorii de oameni, pentru cei mincinoşi, pentru cei ce jură strîmb, şi pentru orice este împotriva învăţăturii sănătoase: –
11  potrivit cu Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu care mi-a fost încredinţată mie.
12  Mulţămesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a întărit, că m-a socotit vrednic de încredere, şi m-a pus în slujba Lui,
13  măcarcă mai înainte eram un hulitor, un prigonitor şi batjocoritor. Dar am căpătat îndurare, pentru că lucram din neştiinţă, în necredinţă!
14  Şi harul Domnului nostru s-a înmulţit peste măsură de mult împreună cu credinţa şi cu dragostea care este în Hristos Isus.
15  O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul, care zice: „Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi” dintre care cel dintâi Sunt eu.
16  Dar am căpătat îndurare, pentru ca Isus Hristos să-Şi arate în mine, cel dintâi, toată îndelunga Lui răbdare, ca o pildă celor ce ar crede în El, în urmă, ca să capete viaţa veşnică.
17  A Împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu, să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin.
18  Porunca pe care ţi-o dau, fiule Timotei, după proorociile făcute mai înainte despre tine, este ca, prin ele să te lupţi lupta cea bună,
19  şi să păstrezi credinţa şi un cuget curat pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă.
20  Din numărul lor Sunt Imeneu şi Alexandru pe care i-am dat pe mâna Satanei, ca să se înveţe să nu hulească.

1 Timotei 2:1  Vă îndemn, deci, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii,
2  pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce Sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă pacinică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea.
3  Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, mântuitorul nostru,
4  care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.
5  Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos,
6  care S-a dat pe Sine însuşi, ca preţ de răscumpărare pentru toţi: faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită,
7  şi propovăduitorul şi apostolul lui am fost pus eu-spun adevărul în Hristos, nu mint-ca să învăţ pe Neamuri credinţa şi adevărul.
8  Vreau, deci, ca bărbaţii să se roage în orice loc, şi să ridice spre cer mâni curate, fără mânie şi fără îndoieli.
9  Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe,
10  ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că Sunt evlavioase.
11  Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea.
12  Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere.
13  Căci întâi a fost întocmit Adam, şi apoi Eva.
14  Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii.
15  Totuşi ea va fi mântuită prin naşterea de fii, dacă stăruiesc cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie.

1 Timotei 3:1  Adevărat este cuvântul acesta: „Dacă rîvneşte cineva să fie episcop, doreşte un lucru bun.”
2  Dar trebuie ca episcopul (Sau: privighetor.) să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii.
3  Să nu fie nici beţiv, nici bătăuş, nici doritor de câştig mîrşav, ci să fie blând, nu gîlcevitor, nu iubitor de bani;
4  să-şi chivernisească bine casa, şi să-şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa.
5  Căci dacă cineva nu ştie să-şi cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu?
6  Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngîmfe şi să cadă în osînda diavolului.
7  Trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor de afară, ca să nu ajungă de ocară, şi să cadă în cursa diavolului.
8  Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cinstiţi, nu cu două feţe, nu băutori de mult vin, nu doritori de câştig mîrşav:
9  ci să păstreze taina credinţei într-un cuget curat.
10  Trebuiesc cercetaţi întâi, şi numai dacă Sunt fără prihană, să fie diaconi.
11  Femeile, de asemenea, trebuie să fie cinstite, neclevetitoare, cumpătate, credincioase în toate lucrurile.
12  Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure neveste, şi să ştie să-şi cârmuiască bine copiii şi casele lor.
13  Pentru că cei ce slujesc bine ca diaconi, dobîndesc un loc de cinste şi o mare îndrăzneală în credinţa care este în Hristos Isus.
14  Îţi scriu aceste lucruri cu nădejde că voi veni în curând la tine.
15  Dar dacă voi zăbovi, să ştii cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul şi temelia adevărului.
16  Şi fără îndoială, mare este taina evlaviei… „Cel ce a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.”


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *