13 Iunie

1 Regi 14-15

1 Regi 14:1  În vremea aceea, s-a îmbolnăvit Abiia, fiul lui Ieroboam.
2  Şi Ieroboam a zis nevestei sale: „Scoală-te, te rog, şi schimbă-ţi hainele, ca să nu se ştie că eşti nevasta lui Ieroboam, şi du-te la Silo. Iată că acolo este Ahia, proorocul; el mi-a spus că voi fi împăratul poporului acestuia.
3  Ia cu tine zece pîini, turte, şi un vas cu miere, şi intră la el: el îţi va spune ce va fi cu copilul.”
4  Nevasta lui Ieroboam a făcut aşa; s-a sculat, s-a dus la Silo, şi a intrat în casa lui Ahia. Ahia nu mai putea să vadă, căci ochii i se întunecaseră de bătrâneţe.
5  Domnul spusese lui Ahia: „Nevasta lui Ieroboam are să vină să te întrebe de fiul ei, pentru că este bolnav. Să vorbeşti aşa şi aşa. Ea când va veni, se va da drept alta.”
6  Când a auzit Ahia vuietul paşilor ei, în clipa când intra pe uşă, a zis: „Intră, nevasta lui Ieroboam; pentru ce vrei să te dai drept alta? Sunt însărcinat să-ţi vestesc lucruri aspre.
7  Du-te, şi spune lui Ieroboam: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Te-am ridicat din mijlocul poporului, te-am pus căpetenie peste poporul Meu Israel,
8  am rupt împărăţia de la casa lui David, şi ţi-am dat-o ţie, şi n-ai fost ca robul Meu David, care a păzit poruncile Mele şi a umblat după Mine din toată inima lui, nefăcând decât ce este drept înaintea Mea.
9  Tu ai făcut mai rău decât toţi cei ce au fost înaintea ta: te-ai dus să-ţi faci alţi dumnezei şi chipuri turnate ca să Mă mânii, şi M-ai lepădat înapoia ta!
10  De aceea, voi trimite nenorocirea peste casa lui Ieroboam, voi nimici pe oricine este al lui Ieroboam, fie rob, fie slobod în Israel, şi voi mătura casa lui Ieroboam, cum se mătură murdăriile, până va pieri.
11  Cel ce va muri în cetate din casa lui Ieroboam, va fi mâncat de cîni, şi cel ce va muri pe câmp va fi mâncat de păsările cerului. Căci Domnul a vorbit.
12  Tu, scoală-te şi du-te acasă. Şi cum îţi vor păşi picioarele în cetate, copilul va muri.
13  Tot Israelul îl va plânge, şi-l vor îngropa; căci el este singurul din casa lui Ieroboam care va fi pus într-un mormânt, pentru că este singurul din casa lui Ieroboam în care s-a găsit ceva bun înaintea Domnului, Dumnezeului lui Israel.
14  Domnul va pune peste Israel un împărat, care va nimici casa lui Ieroboam în ziua aceea. Şi nu se întâmplă oare chiar acum lucrul acesta?
15  Domnul va lovi pe Israel, şi Israel va fi ca trestia clătinată în ape; va smulge pe Israel din această ţară bună pe care o dăduse părinţilor lor, şi-i va împrăştia dincolo de Râu, pentru că şi-au făcut idoli, mâniind pe Domnul.
16  Va părăsi pe Israel, din pricina păcatelor pe care le-a făcut Ieroboam şi în care a târât şi pe Israel.”
17  Nevasta lui Ieroboam s-a sculat, şi a plecat. A ajuns la Tirţa; şi cum a atins pragul casei, copilul a murit.
18  L-au îngropat, şi tot Israelul l-a plâns, după cuvântul Domnului, pe care-l spusese prin robul Său Ahia, proorocul.
19  Celelalte fapte ale lui Ieroboam, cum a făcut război şi cum a domnit, Sunt scrise în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel.
20  Ieroboam a împărăţit douăzeci şi doi de ani; apoi a adormit cu părinţii săi. Şi în locul lui a împărăţit fiul său Nadab.
21  Roboam, fiul lui Solomon, a împărăţit peste Iuda. Avea patruzeci şi unu de ani când s-a făcut împărat, şi a împărăţit şaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea pe care o alesese Domnul din toate seminţiile lui Israel, ca să-Şi pună Numele în ea. Mamă-sa se chema Naama, Amonita.
22  Iuda a făcut ce este rău înaintea Domnului; şi, prin păcatele pe care le-au săvârşit, I-au stîrnit gelozia mai mult decât părinţii lor.
23  Şi-au zidit şi ei înălţimi cu stâlpi închinaţi idolilor şi Astartee pe orice deal înalt şi sub orice copac verde.
24  Au fost chiar şi sodomiţi în ţară. Au făcut de toate urîciunele neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
25  În al cincilea an al împărăţirii lui Roboam, Şişac, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva Ierusalimului.
26  A luat vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului, a luat tot. A luat toate scuturile din aur pe care le făcuse Solomon.
27  Împăratul Roboam a făcut în locul lor nişte scuturi din aramă, şi le-a dat în grija căpeteniilor alergătorilor, care păzeau intrarea casei împăratului.
28  Oridecâte ori se ducea împăratul la Casa Domnului, alergătorii le purtau; apoi le aduceau iarăşi în odaia alergătorilor.
29  Celelalte fapte ale lui Roboam, şi tot ce a făcut el, nu Sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?
30  Totdeauna a fost război între Roboam şi Ieroboam.
31  Roboam a adormit cu părinţii lui, şi a fost îngropat cu părinţii lui în cetatea lui David. Mamă-sa se numea Naama, Amonita. Şi în locul lui a împărăţit fiul său Abiam.

1 Regi 15:1  În al optsprezecelea an al domniei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, a început să împărăţească peste Iuda Abiam.
2  A împărăţit trei ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Maaca, fata lui Abisalom.
3  El s-a dedat la toate păcatele pe care le făcuse tatăl său înaintea lui; şi inima lui n-a fost întreagă a Domnului, Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său David.
4  Dar din pricina lui David, Domnul Dumnezeul lui i-a dat o lumină la Ierusalim, punând pe fiul lui după el şi lăsînd Ierusalimul în picioare.
5  Căci David făcuse ce este plăcut înaintea Domnului, şi nu se abătuse de la nici una din poruncile Lui în tot timpul vieţii lui, în afară de întâmplarea cu Urie, Hetitul.
6  Între Roboam şi Ieroboam a fost război tot timpul cât a trăit Roboam.
7  Celelalte fapte ale lui Abiam, şi tot ce a făcut el, nu Sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? Între Abiam şi Ieroboam a fost război.
8  Abiam a adormit cu părinţii lui, şi l-au îngropat în cetatea lui David. Şi în locul lui a domnit fiul său Asa.
9  În al douăzecilea an al lui Ieroboam, împăratul lui Israel, a început să domnească peste Iuda Asa.
10  El a domnit patruzeci şi unu de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Maaca, fata lui Abisalom.
11  Asa a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, ca tatăl său David.
12  A scos din ţară pe sodomiţi, şi a îndepărtat toţi idolii pe care-i făcuseră părinţii lui.
13  Şi chiar pe mama sa Maaca n-a mai lăsat-o să fie împărăteasă, pentru că făcuse un idol Astarteei. Aşa i-a sfărîmat idolul, şi l-a ars în pârâul Chedron.
14  Dar înălţimile n-au pierit, cu toate că inima lui Asa a fost în totul a Domnului în tot timpul vieţii lui.
15  El a pus în Casa Domnului lucrurile hărăzite de tatăl său şi de el însuş: argint, aur şi vase.
16  Între Asa şi Baeşa, împăratul lui Israel, a fost război în tot timpul vieţii lor.
17  Baeşa, împăratul lui Israel, s-a suit împotriva lui Iuda; şi a întărit Rama, ca să împiedice pe ai lui Asa, împăratul lui Iuda, să iasă şi să intre.
18  Asa a luat tot argintul şi tot aurul care rămăseseră în vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului, şi le-a pus în mâinile slujitorilor lui pe care i-a trimis la Ben-Hadad, fiul lui Tabrimon, fiul lui Hezion, împăratul Siriei, care locuia la Damasc. Împăratul Asa a trimis să-i spună:
19  „Să fie un legământ între mine şi tine, cum a fost între tatăl meu şi tatăl tău. Iată, îţi trimit un dar în argint şi în aur. Du-te, rupe legământul tău cu Baeşa, împăratul lui Israel, ca să se depărteze de la mine.”
20  Ben-Hadad a ascultat pe împăratul Asa; a trimis pe căpeteniile oştirii lui împotriva cetăţilor lui Israel, şi au pustiit Iionul, Dan, Abel-Bet-Maaca, tot Chinerotul, şi toată ţara lui Neftali.
21  Când a auzit Baeşa lucrul acesta, a încetat să mai întărească Rama, şi s-a întors la Tirţa.
22  Împăratul Asa a chemat pe tot Iuda, fără să lase la o parte pe cineva, şi au ridicat pietrele şi lemnul pe care-l întrebuinţa Baeşa la întărirea Ramei; şi împăratul Asa le-a întrebuinţat la întărirea Ghebei lui Beniamin şi Miţpei.
23  Toate celelalte fapte ale lui Asa, toate isprăvile lui şi tot ce a făcut, şi cetăţile pe care le-a zidit, nu Sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? Totuş, la bătrâneţe, a fost bolnav de picioare.
24  Asa a adormit cu părinţii lui, şi a fost îngropat cu părinţii lui în cetatea tatălui său David. Şi în locul lui a domnit fiul său Iosafat.
25  Nadab, fiul lui Ieroboam, a început să domnească peste Israel, în al doilea an al lui Asa, împăratul lui Iuda. El a domnit doi ani peste Israel.
26  El a făcut ce este rău înaintea Domnului, şi a umblat pe calea tatălui său, săvârşind păcatele în care tîrâse tatăl său pe Israel.
27  Baeşa, fiul lui Ahia, din casa lui Isahar, a uneltit împotriva lui, şi Baeşa l-a omorât la Ghibeton, care era al Filistenilor, pe când Nadab şi tot Israelul împresurau Ghibetonul.
28  Baeşa l-a omorât în al treilea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, şi a domnit el în locul lui.
29  Când s-a făcut împărat, a ucis toată casa lui Ieroboam, n-a lăsat să scape nimeni cu viaţă, ci a nimicit totul, după cuvântul pe care-l spusese Domnul prin robul său Ahia din Silo,
30  din pricina păcatelor pe care le făcuse Ieroboam şi în care tîrâse şi pe Israel, mâniind astfel pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.
31  Celelalte fapte ale lui Nadab, şi tot ce a făcut el, nu Sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
32  Între Asa şi Baeşa, împăratul lui Israel, a fost război în tot timpul vieţii lor.
33  În al treilea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste tot Israelul la Tirţa, Baeşa, fiul lui Ahia. A domnit douăzeci şi patru de ani.
34  El a făcut ce este rău înaintea Domnului, şi a umblat pe calea lui Ieroboam, săvârşind păcatele în care tîrâse Ieroboam pe Israel.

Psalmul 132

Psalmi 132:1  (O cântare a treptelor.) Doamne, adu-Ţi aminte de David, şi de toate necazurile lui!
2  Adu-Ţi aminte cum a jurat el Domnului, şi a făcut următoarea juruinţă Puternicului lui Iacov:
3  „Nu voi intra în cortul în care locuiesc, nu mă voi sui în patul în care mă odihnesc,
4  nu voi da domn ochilor mei, nici aţipire pleoapelor mele,
5  până nu voi găsi un loc pentru Domnul, o locuinţă pentru Puternicul lui Iacov.” –
6  Iată, am auzit vorbindu-se despre el la Efrata, l-am găsit în ogorul Iaar…
7  „Haide la locuinţa Lui, să ne închinăm înaintea aşternutului picioarelor Lui!…
8  Scoală-Te, Doamne, vino la locul tău de odihnă, Tu şi Chivotul măreţiei Tale!
9  Preoţii Tăi să se îmbrace în neprihănire, şi credincioşii Tăi să scoată strigăte de bucurie!
10  Pentru robul Tău David, nu lepăda pe unsul Tău!” –
11  Domnul a jurat lui David adevărul, şi nu Se va întoarce de la ce a jurat: „Voi pune pe scaunul tău de domnie un fiu din trupul tău.
12  Dacă fiii tăi vor păzi legământul Meu, şi învăţăturile Mele pe care li le voi da, vor şedea şi fiii lor în veci pe scaunul tău de domnie.” –
13  Da, Domnul a ales Sionul, l-a dorit ca locuinţă a Lui şi a zis:
14  „Acesta este locul Meu de odihnă pe vecie; voi locui în el, căci l-am dorit.
15  Îi voi binecuvânta din belşug hrana, voi sătura cu pâine pe săracii lui.
16  Voi îmbrăca în mântuire pe preoţii lui, şi credincioşii lui vor scoate strigăte de bucurie.
17  Acolo voi înălţa puterea lui David, voi pregăti o candelă unsului Meu,
18  voi îmbrăca cu ruşine pe vrăjmaşii lui, şi peste el va străluci cununa lui.”

Evrei 11

Evrei 11:1  Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.
2  Pentru că prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie.
3  Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.
4  Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea vorbeşte el încă, cu toate că este mort.
5  Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.
6  Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.
7  Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă Sfântă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osîndit lumea, şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă.
8  Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moştenire, a ascultat, şi a plecat fără să ştie unde se duce.
9  Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într-o ţară care nu era a lui, şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, care erau împreună moştenitori cu el ai aceleiaş făgăduinţe.
10  Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu.
11  Prin credinţă şi Sara, cu toată vârsta ei trecută, a primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioşia Celui ce-i făgăduise.
12  De aceea, dintr-un singur om, şi încă un om aproape mort, s-a născut o sămânţă în mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra.
13  În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite: ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că Sunt străini şi călători pe pământ.
14  Cei ce vorbesc în felul acesta, arată desluşit că Sunt în căutarea unei patrii.
15  Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea.
16  Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.
17  Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare: el, care primise făgăduinţele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu!
18  El căruia i se spusese: „În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele!”
19  Căci se gândea că Dumnezeu poate să învieze chiar şi din morţi: şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit înapoi.
20  Prin credinţă a dat Isaac lui Iacov şi Esau o binecuvântare, care avea în vedere lucrurile viitoare.
21  Prin credinţă Iacov, când a murit, a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif, şi „s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său.”
22  Prin credinţă a pomenit Iosif, când i s-a apropiat sfârşitul, de ieşirea fiilor lui Israel din Egipt, şi a dat porunci cu privire la oasele sale.
23  Prin credinţă a fost ascuns Moise trei luni de părinţii lui, când s-a născut: pentru că vedeau că era frumos copilul, şi nu s-au lăsat înspăimântaţi de porunca împăratului.
24  Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon,
25  ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.
26  El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire.
27  Prin credinţă a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului; pentru că a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.
28  Prin credinţă a prăznuit el Paştele şi a făcut stropirea sângelui, pentru ca Nimicitorul celor întâi născuţi să nu se atingă de ei.
29  Prin credinţă au trecut ei marea Roşie ca pe uscat, pe când Egiptenii, care au încercat s-o treacă, au fost înghiţiţi.
30  Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost ocolite şapte zile.
31  Prin credinţă n-a pierit curva Rahav împreună cu cei răzvrătiţi, pentru că găzduise iscoadele cu bunăvoinţă.
32  Şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel şi de prooroci!
33  Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor,
34  au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul săbiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe.
35  Femeile şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi; unii, ca să dobîndească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea, care li se dădea, şi au fost chinuiţi.
36  Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare;
37  au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferestrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi,
38  ei, de care lumea nu era vrednică-au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului.
39  Toţi aceştia, măcarcă au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit;
40  pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *