Jun 29 2006
Autoritatea lui Isus
Matei 7:28 După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, noroadele au rămas uimite de învăţătura Lui; căci El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor.
De unde provenea autoritatea lui Isus? Termenul tradus în româneşte prin „putere” este „exousia” în greceşte şi înseamnă de fapt autoritate.
- Era autoritatea realităţii. Isus nu a venit ca să vorbească în mod utopic despre un ideal ce nu poate fi atins. Ascultătorii Săi şi-au dat seama de asta; altfel l-ar fi clasific pe Isus drept un visător iraţional.
- Era autoritatea lui Dumnezeu. De câte ori vorbea Isus, Dumnezeu Tatăl vorbea prin El. Domnul Isus a mărturisit despre Sine că ”Fiul nu poate face nimic de la Sine” (Ioan 5:19).
- Era autoritatea unei vieţi trăite. Isus a trăit tot ce a spus, până la cel mai mic amănunt. În repetate rânduri justifică ceea ce face „pentru ca să se împlinească ceea ce trebuie împlinit”.
- Era autoritatea unei vieţi aşa cum o concepuse Dumnezeu să fie. Viaţa nu este cum vrem noi, sau cum ne-o închipuim noi, sau cum ne-o facem noi. Isus nu a fost un moralist, cum cred unii. El a venit să mărturisească despre adevăr (Ioan 18:37). Noi însă suntem prea grăbiţi ca să aşteptăm să ne spună Isus cum şi ce este adevărul, aşa că punem întrebări „savante” ca apoi să ne repezim la ale noastre (vezi Pilat, Ioan 18:38 etc).
Şi noi trebuie să avem aceeaşi autoritate ca şi Domnul Isus, dacă vrem să avem vreo influenţă în lume. Trebuie să avem autoritatea unei vieţi trăite, autoritatea plinătăţii Duhului lui Christos care să ne călăuzească, să vorbească prin noi şi care să trăiească viaţa lui Isus prin viaţa noastră. Iată ce trebuie!
