Psalmi 1:1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!

Totul începe ca o mică curiozitate: oare cum o fi chestia asta? Oare cum e să trag şi eu din ţigară? Dar oare ce-aş simţi dacă aş bea un pahar de ceva tărie? Aş fi oare la fel de curajos ca vecinul? Aş avea şi eu curajul să strig, eu care-s tăcut, retras şi timid? Aş avea mai mult curaj cu… doamnele? Cum ar fi să încerc şi eu să flirtez? Cum ar fi să încerc…

Ah, curiozitatea! Privim la fructul interzis (părinţii ne-au spus că nu e bine să-l consumăm, poate la biserică am învătat că nu e bine să-l mâncăm, poate am văzut rezultatele fructului în viaţa altora, dar ne-am gândit că noi nu vom cădea atât de repede şi atât de departe, că ne vom stăpâni, că ne vom abţine…) şi-l admirăm: e frumos, este de dorit să-l iei şi să-l mănânci, deoarece vrei să fii şi tu ca ceilalţi! Să nu fii diferit! De ce să ieşi în evidenţă? De ce să nu fii la fel? De ce să atragi privirile celorlalţi? De ce să nu fii aprobat şi acceptat ca „unul de-ai noştri, un tip/o tipă de treabă”!

Nu eşti primul care treci pe-aici. Cu 6 mii de ani în urmă, o strămoaşă de-a noastră, a tuturor oamenilor, pe nume Eva a făcut la fel! Geneza 3:6 Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat, deci, din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.

Ştii care e problema? Este cea descrisă de psalmist în versetul citat: mai întâi, doar te duci la sfatul celor răi! Nu, tu nu ai de gând, nici vorbă să rămâi acolo! Doar faci o vizită scurtă! Treci pe-acolo să vezi ce mai este nou, ca să nu rămâi prost! Da, dar sunt atât de multe de descoperit în lumea celor răi! Se inventează mereu lucruri noi, nemaiauzite, care par interesante, poate chiar folositoare, dar cu siguranţă, nu sunt dăunătoare! Şi încet, încet, te opreşti pe calea celor păcătoşi. Devii aici un obişnuit al casei, un fel de piesă de mobilier care nu lipseşte niciodată. Eşti „un tip de treabă, de-al nostru”! Şi-ţi convine asta! Eşti acceptat, aprobat, nu mai râde nimeni de tine…

Te aşezi aici. Îţi stabileşti aici domiciliul. De acum înainte, să se ştie de către toţi că aici locuieşti, aici stai! Pe scaunul celor batjocoritori! Şi tu care odinioară priveai doar prin fereastră înăuntru, şi erai batjocorit de cei dinăuntru, acum ai devenit unul care batjocoreşte pe cei ce-s aşa cum erai tu cândva, diferiţi!

Fii atent la progresia răului! Dacă ai umblat pe la sfatul celor răi, aşa din curiozitate, întoarce-te înapoi imediat! Până nu este prea târziu!

Isaia 43:25 Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.

Aducerea aminte a lui Dumnezeu este un subiect ce apare frecvent in Biblie. Dacă stai să te gândeşti că Domnul îşi aduce aminte de toţi oamenii care trăiesc pe pământ şi că toate firele de păr din capul fiecărui om sunt numărate de Domnul şi nici unul dintre acestea nu se pierde fără ştirea lui Dumnezeu, trebuie să fii de acord că Dumnezeu are o memorie fantastică! El ţine minte toate faptele tuturor oamenilor ce au trăit sau vor trăi vreodată, toate gândurile lor, toate sentimentele şi toate intenţiile.

Într-o bună zi, toţi oamenii care au trăit vreodată pe pământ se vor re-întâlni cu faptele, cu sentimentele, cu gândurile, cu intenţiile lor, şi vor trebui să dea socoteală despre ele înaintea lui Dumnezeu. Şi fiecare om îşi va primi de la Dumnezeu răsplata după binele sau răul pe care l-a făcut pe când trăia pe pământ (2 Corinteni 5:10). Apoi, pentru cei ce au făcut „binele” (şi acesta este unul singur: unicul bine la care va privi Dumnezeu va fi dacă cineva a crezut în Domnul Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu care a murit în locul păcătoşilor, astfel ca ei să nu mai moară ci să aibă viaţă veşnică) vor merge în cer pentru a petrece veşnicia cu Dumnezeu şi Fiul Său, iar cei ce au făcut „răul”, adică cei ce nu au crezut în Domnul Isus Christos, vor merge în iad, unde îşi vor petrece veşnicia despărţiţi de Dumnezeu.

Ştiu, ştiu…. Zici că tu eşti moral, că eşti bun, milostiv, iubitor, că nu ai ucis pe nimeni, că nu ai stricat casa nimănui şi că relele pe care le faci, de fapt nu-s mai… rele decât ale celorlalţi oameni. Dar, asta contează prea puţin: întrebarea ce ţi se va pune este ce ai făcut cu Isus Christos?

Şi, ştii ce vrea Dumnezeu în clipa aceasta mai mult decât orice? Să uite! Da, să uite! Să-ţi uite toate păcatele, tot trecutul, tot ce ai făcut, şi spus, şi simţit, şi… TOT! Absolut TOT! El poate şterge amintirea tuturor acestor lucruri din memoria Sa şi toate acestea vor fi ca şi cum nu au existat niciodată!

Ce zici? Nu vrei să îl satisfaci pe Dumnezeu şi astfel, să-ţi faci cel mai mare bine posibil? Crede în Isus şi crede acum!