PERSPECTIVE CRESTINE

Luca 15:3-4 Dar El le-a spus pilda aceasta: „Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe islaz, şi se duce după cea pierdută, până când o găseşte?

Pierdem în fiecare zi câte ceva. Unele lucruri pierdute sunt mai importante, altele nu prea contează. Unele dintre lucrurile pierdute nu ni se par însemnate decât numai când nu le mai avem. Unele lucruri sunt mai importante decât altele; avem astfel grijă de cheile casei, de portmonee, acte de identitate. Dar dacă pierdem ziarul, îl mai găsim la chioşcul de vizavi. A-ţi pierde însă cheile, nu se compară cu a-ţi pierde de exemplu un copil. O dată pe an se comemorează aici în SUA ziua copiilor pierduţi. Anual se pierd un număr impresionant de copii numai în America. Mulţi dintre ei nu vor mai fi găsiţi niciodată şi vor lăsa un gol imens în inima părinţilor sau a celor dragi. Durerea pierderii a ceva este comensurabilă cu valoarea obiectului pentru proprietar.

Vorbeam mai sus despre copiii pierduţi. Nu-mi pot rupe gândurile de la cei ce-şi pierd pe cei iubiţi ai lor, în special în condiţii tragice: război, accidente, crime. Aceste pierderi sunt „înainte de vreme”. Mii de părinţi americani şi-au pierdut fii în Irak. Ei sunt o pierdere şi pentru familiile lor, şi pentru armata care a investit în ei, şi pentru viitorul acestei ţări. Zilele trecute alţi apropae 200 de oameni s-au „pierdut” în Bombay. Cei rămaşi caută răspunsuri şi întreabă în zadar „de ce”?!

În Israel un soldat s-a „pierdut” pentru că l-au furat palestinenii, alţi doi s-au „pierdut” doar ieri pentru că i-au furat Hibollah-ul Libanez. Părinţii băieţilor americani care au murit în Irak nu pot să-şi mai caute fii. Familiile indiene a căror iubiţi au murit nu-i mai pot căuta. Dar israelienii mai au speranţe, şi au pornit acţiuni de căutare în Gaza şi Liban. Mai sunt speranţe că-i vor găsi în viaţă pe cei „pierduţi” astfel. Au angajat armata, tancuri, helicoptere şi avioane. Nici un efort nu-i prea mare, nici o cheltuială exagerată pentru a aduce înapoi unul pierdut la inamic.

Un alt israelit, acum două mii de ani, ne învăţa aceeaşi lecţie la care asistăm astăzi! Nici un efort nu-i prea mare, nimic nu-i cheltuit degeaba, pentru aducerea înapoi a unei oi pierdute. Acum 40 de ani, eu eram oaia aceea! El m-a căutat şi m-a găsit şi pe mine. Poate te-a găsit şi pe tine, iubitul meu cititor. Sau poate, tu care citeşti acum, nu ai fost încă găsit! Dar să ştii că El încă te caută cu pasiune, cu interes şi chiar şi-a dat viaţa pentru tine! El este şi vrea să fie „Păstorul tău cel bun”.

În altă ordine de idei, noi cei ce am fost găsiţi de Domnul Isus suntem chemaţi la rândul nostru, cu ajutorul Lui şi prin El să-i căutăm pe cei pierduţi. Facem noi asta? Nu ar fi rău! Este chiar necesar.

The Despre pierderi şi pierduţi by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.

Trackback URI | Comments RSS