Jul 16 2006
Ei şi…. noi!
Noi nu prea ştim ce cred ”ei„! Că nu prea ne întâlnim cu ei, şi când ne întâlnim, nu stăm de vorbă cu „ei”! Cine sunt ei? O, ei sunt toţi ceilalţi: cei ce nu merg la biserica „noastră”, cei ce nu merg la biserici, şi de-aia-s păcătoşi! Cei ce merg la alte biserici, şi de-aia-s greşiţi. Cei care aparţin unor alte grupări religioase, şi de-aia-s idolatri sau falşi. Cei care beau prea mult, cei care fumează, cei care curvesc, cei care destrăbălează… Lumea! Noi nu ştim ce zic ei, pentru că noi nu-i ascultăm pe ei, noi nu vrem să avem nimic de-a face cu ei!
Oamenii! Lui Isus nu i-a fost frică de oameni, nu i-a fost scârbă de ei, nu s-a ferit ca să nu fie contaminat de curve şi de vameşi. Isus ştia precis ce zic ei, ce părere au ei că avea timp să-i asculte. Ştii, oamenii nu au doar păcate! Din acelea, avem şi noi, nu-i aşa? Ei au probleme, dureri, necazuri, întrebări şi păreri. Cine-i va asculta? Cine-şi va pleca urechea spre ei? Cine îşi va rupe din timpul preţios ca să le acorde măcar cinci minute ici-colo ca să aibă şi ei cui spune problemele lor!?
Asta mi-aduce aminte de o întâmplare de mult. Cu vreo 14 -15 ani în urmă locuiam la o fermă, undeva la ţară (ei na! la vreo 10 mile de oraş). Într-o zi am auzit câiini cum lătrau de se rupeau. Am ieşit să vedem despre ce e vorba, şi iată că în faţa garajului meu era parcată o maşină, din care încercau să iasă afară doi bărbaţi. Am liniştit câinii şi astfel ei au ieşit din maşină. I-am întrebat ce vor, şi mi-au spus că eu sunt martori ai lui Iehova şi că vor să vină să stea de vorbă cu mine.
Am avut o luptă mintală de 10 secunde! Măi, ce multe-ţi pot trece prin minet în 10 secunde! Am auzit de la unii care ar fi experimentat moartea clinică ca apoi să-şi revină cum povesteau că-ntr-o fracţiune de secundă după moarte îţi trece prin faţa „ochilor” tot filmul vieţii! Ce să fac cu cei doi indivizi? Să-i las în casă? Să le spun că nu mă interesează, că io-s creştin şi că nu am nevoie de „evanghelia” lor, că oricum e falsă….
În cele din urmă i-am poftit în casă. Nu le-am spus că-s creştin, că-s chiat păstor, nu le-am spus nimic. I-am invitat să ia loc, ei au preferat să stăm la o masă. I-am servit cu apă şi cafea, apoi i-am invitat să-mi spună motivul pentru care au venit la mine. Până atunci ştiam despre martorii lui Iehova din ceea ce am citi în alte părţi, sau din… auzite! Acum îi vedeam şi vorbeam prima oară cu ei personal. Acum aveam pentru prima oară în mână biblia lor. Aceea modificată, care în Ioan 1:1 zice că la început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era UN dumnezeu.
Am început de la textul acestai să vorbesc cu ei, să le spun despre dumnezeirea lui Isus… În două fraze, s-au prins că-s creştin şi chiar unul educat în Sfânta Scriptură. Dar am discutat mai departe, şi i-am ascultat şi m-au ascultat. Apoi când s-au gătat de plecare, le-am spus că mă voi ruga pentru ei, şi că îi invit înapoi la mine.
Când au plecat, mă îndoiam că vor mai veni vreodată… dar m-am înşelat! Peste cam două săptămâni, câinii mei lătru din nou disperaţi. Erau cei doi. Vizitele lor au durat cam două-trei luni, până ne-am mutat de acolo! Aveau oare speranţe că mă voi converti? Nu cred! Cred că găsiseră pe cineva care să-i asculte şi să le vorbească aşa, de la om la om, nu mecanic, automat. Poate chiar să fi semănat o sămânţă de credinţă în inima lor… sau măcar una de omenie creştină.
Dacă nu-i primeam, plecau mai departe în drumul lor. Poate ar fi „necăjit” un alt vecin cu mesajul lor! (Cel puţin am făcut atâta bine că am cruţat un alt vecin!). Dar am avut ocazia să-L împărtăşesc pe Christos unor oameni, pe care nu a trebuit să-i caut, care au venit ei singuri la mine! Ştii cât PEŞTE este în baltă, care ar veni singur la tine, dacă ai avea timp să-l pescuieşti? Păi, nu asta era lecţia dată de Isus ucenicilor, când cu pescuirea minunată? Că te poţi trudi o noapte întreagă fără să prinzi nimica, ca apoi peştele să vină singur la tine (ce ironie!).
Să fim mai sensibili la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Să fim mai atenţi, că probabil că Domnul va aduce lângă noi pe cineva pe care trebuie să-l ascultăm, să-l lăsăm să ne spună problemele, necazuriel. Data viitoare când ne va întreba Isus ce zic oamenii despre El, să-i putem spune: Doamne, am vorbit azi cu Vasile despre tine, şi a zis că Tu eşti nedrept…. Nu Te supăra pe El Doamne, că nu Te cunoaşte! Doamne, arată-ţi bunătatea faţă de Vasile! Stau în spărtură pentru el şi familia lui, ajută-l Doamne şi mai ales, descopere-Te lui Vasile!
The Ei şi…. noi! by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
No responses yet
