Jul 18 2006
Vremuri Serioase!
În anumite cercuri, se vorbeşte despre „al 3-lea război mondial”. Dacă stai să te gândeşti, în Bombay au explodat 8 bombe şi au murit sute de oameni, iar alţi probabil o mie au fost răniţi. În Canada zilele trecute au fost prinşi cred că 18 terorişti, care plănuiau să destabilizeze Parlamentul, să ucidă pe unii dintre membrii acestuia iar premierului Stephan Harper să-i taie capul! În Afganistan e război. În Irak e război. Coreea de Nord a lansat un test al unor rachete de 4 Iulie, ziua Americii. Siria şi Iranul promit exterminarea Israelului. Acesta se află în război în Gaza şi în Liban. Sute de oameni morţi şi mii de răniţi. Puteţi numi alte zece puncte de confruntare cu uşurinţă.
Ce fel de „război” este acesta? Este mondial în aparenţă, sau este mondial în adevăratul sens al cuvântului? Deocamdată, cred că e în aparenţă… şi sper din inimă să nu devină şi în realitate, că acesta ar fi ultimul! Cum Biblia are predilecţie pentru numerologie, şi 3 este un număr „perfect” din punct de vedere biblic, acesta ar fi un război „perfect”; nu ar mai rămâne după el piatră pe piatră din nimic din ceea ce am cunoscut noi.
Şi aşa viaţa noastră este destul de bulversată: „occidentalizarea” noastră ne-a lăsat pe mulţi cu răni, goluri lăuntrice, dorinţe neîmplinite (în ciuda aparentelor noastre „reuşite”). Cu copii nu ne mai înţelegem bine, în biserici nu mai găsim satisfacţia de odinioară, prietenii devin şi ei de neînţeles, sau devenim noi de neînţeles pentru ei! Ce mai! Trăim vremuri grele şi serioase din toate punctele de vedere.
Când se întâmplă ceea ce se întâmplă în lume, avem tendinţa să ne abatem gândurile de la ceea ce se întâmplă acasă la noi: liberalismul cucereşte noi piscuri, creştinismul adevărat, nu de formă, pierde importante bătălii pe plan moral şi cultural. Unele biserici cresc, altele scad şi se închid, dar cele ce cresc, o fac doar pentru că membrii celor ce se închid li s-au alăturat, nu pentru că s-au pocăit oameni noi.
Cel mai tare mă îngrijorează viitorul copiilor noştri: facem noi totul pentru ca ei să fie cel puţin ca noi, dacă nu mai buni? Îi pregătim noi serios pentru timpurile pe care le vor trăi, după ce nu vom mai fi noi?
Psalmistul spune: Ps 78:1-7 Ascultă, poporul meu, învăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele! Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi. Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri, nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui, şi minunile pe care le-a făcut. El a pus o mărturie în Iacov, a dat o lege în Israel, şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii, ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naşte, şi cari, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor; pentru ca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, şi să păzească poruncile Lui.
Spunem noi copiilor noştri, plantăm noi în ei,
- TOT ce am auzit,
- TOT ce ştim,
- TOT ce ne-au povestit părinţii noştri,,
- TOATE laudele lui Dumnezeu,
- TOATĂ puterea lui Dumnezeu (pe care am cunoscut-o desigur),
- TOATE minunile lui Dumnezeu?
Pentru că noi am experimentat şi experimentăm zilnic (fiecare zi este în ea însăşi o minune de la Dumnezeu!) mărturia lui Dumnezeu în viaţa noastră; am primit poruncile Lui. Şi este de datoria noastră, să facem tot ce stă în putinţa noastră ca părinţi, să lăsăm copiilor noştri această moştenire, pentru că, vin vremuri serioase, dragii mei! Vremuri serioase!
The Vremuri Serioase! by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
No responses yet
