Nu de mult (la 1 August 2006) canalul de televiziune MTV (Music Television) a sărbătorit 25 de ani de existenţă. Programul prezintă vidouri muzicale cu piesele cele mai populare, şi este adresat adolescenţilor şi tinerilor (vârsta 12-25 ani). Câteodată când fac chanel-surfing şi dau peste MTV, văd transmisii de prin Cabo San Lucas-Mexico şi alte puncte de vacanţă populare printre tineri, în care sunt redate imagini de fete îmbracate în costume de baie foarte sumare, tineri şi tinere îmbrăţişându-se şi sărutându-se, consumând bere şi alte produse alcoolice, şi chiar participând în dezmăţ. Trec rapid peste canalul respectiv şi nu ştiu dacă am stat în total pe el mai mult de 10 minute în ultimii 20 de ani. O să mă întrebaţi dacă în timpul acesta scurt mi-am făcut o părere educată cu privire la „toate” programele: păi, o să vă întreb, de câte ori trebuie să muşcaţi dintr-un măr putred ca să vă daţi seama că-i… putred?

Tinerii noştri petrec într-o săptămână mai multe ore în faţa televizorului decât la şcoală! Plătim bani grei să ne trimitem copiii la şcoli de pe lângă biserici, sau parohiale, ca să dobândească o educaţie solidă, dar ei ne sunt educaţi de programe de televiziune ca MTV, de jocuri jucate pe Play Station, de desene animate de o lipsă de gust crasă. Am urmărit unele desene animate destinate tinerilor (Beavis and Butt-Head), cu limbaj mizerabil, cu aluzii frecvente la sex, cu porecle de „slot” şi „whore” (curvă), „pimp” (proxenet) etc. Nici nu-i de mirare că tinerele noastre de prin şcoli, la vârsta de 12-13 ani au avut deja experienţe sexuale.

Îmi amintesc de o glumă (tristă, dar cu un mare adevăr în substart) în care tatăl s-a gândit că ar fi timpul să-i vorbească băiatului său de 14 ani despre sex, aşa că l-a chemat la el în dormitor, a închis uşa, şi i-a zis: fiule, trebuie să vorbim despre ceva foarte serios! Despre ce vrei să vorbim, tată? a zis băiatul. Despre sex! a răspuns tatăl. Şi ce vrei să ştii despre sex? a continuat puştiul.

Generaţia de tineri care creşte sub ochii noştri a crescut sub influenţa electronicii ca nici o altă generaţie de până acum: casetofoane, MP3 playere, i-PODuri, jocuri electronice, etc. 80% din tinerii noştri urmăresc programele MTV. A fost canalul în care s-a investit cea mai multă cercetare pentru a alcătui programe care să „prindă” tineretul. A devenit astfel o forţă economică şi culturală în viaţa tinerilor. Cultura aceasta (pop culture) este contrară învăţăturilor Cuvântului lui Dumnezeu şi principiilor sănătoase în care am crescut noi!

Nu-i de mirare că pe lângă promiscuitatea de care dau dovadă, tinerii cresc violenţi, fără respect, fără responsabilitate, fără educaţie, fără morală.

Ce-i de făcut? Vina este şi a noastră, a părinţilor: i-am scăpat din mână. Nu le-am cenzurat (ştiu că e un cuvânt neplăcut, dar până dau de mâncare, şi adăpost, şi plătesc şcoala copiilor mei, ei sunt datori să asculte de mine şi de regulile mele!) timpul petrecut în faţa televizorului, nu i-am îndrumat spre activităţi care dezvoltă imaginaţia (cum este cititul, de exemplu; se ştie că urmăritul programelor de TV este cel mai puternic ucigaş al imaginaţiei, al gândirii creiatoare!), nu i-am încurajat să asculte muzică care înalţă şi nu degradează, nu i-am încurajat să înveţe să cânte la un instrument, să facă un sport!

Poate că începutul recâştigării pentru Dumnezeu al acestei generaţii nu-i ratat. Propun să începem noi înşine, părinţii, cu un mai mare respect pentru Cuvântul lui Dumnezeu şi rugăciune. Să înfiinţăm în casele noastre altare sfinte, la care copiii noştri să fie aduşi în rugăciune şi pentru a se ruga. Apoi să-i încurajăm la a-şi ocupa timpul cu ceva constructiv. Şi nu în ultimul rând, să cenzurăm la ce privesc, ce ascultă, cu cine discută şi ce vorbesc.

Cred că nu-i prea mult, pentru viitorul lor, şi liniştea noastră!