Acum câţiva ani, scriam poezia de mai jos. În seara aceasta, privind la ştirile recente, cu atacul terorist dejucat de forţele de poliţie din Anglia, am încercat să găsesc un canal de televiziune care vorbeşte despre altceva. Altceva, nu am găsit (decât desigur deea ce nu mă interesează). Şi astfel, mi-am amintit de versurile pe care le scriam în urmă cu ani, fiind obosit de ceea ce se întâmplă, cam aşa cum mă simt acum. Iată-le, sper spre delectarea cititorilor mei:

Doamne, eu te rog
Puterea sã mi-o împrospãtezi
Ca sã îţi pot
Sluji.

Printre lupte
Şi ispite
Am ajuns
Obosit.

Numai la pieptul tãu
Mã grãbesc
Sã-mi aştern
Capul meu
S-am odihnã.

Sã simt mâna ta
Pe frunte cum
Mã va mângâia
Şi sã suspin
Uşurat.

Fericirea mea
Este întotdeauna
Doar
Sã vãd faţa ta
Sã te ştiu alãturea
De mine.

Dintre lupte
Şi ispite-acum
La tine-am venit.

Numai la pieptul tãu
M-am grãbit
Sã-mi aştern
Capul meu
Şi-am odihnã.

Simt puterea ta
În mine cum curge ca un râu
Doar ţie-ţi voi
Sluji.

The Doamne, eu Te rog! by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.