Filipeni 1:9-11 Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere, ca să deosebiţi lucrurile alese, ca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi până în ziua venirii lui Hristos, plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu.

Noi toţi ne simţim dezorientaţi în rugăciunile noastre. Adică, ştim să ne rugăm pentru serviciu, sănătate, familie, fraţi şi surori, vindecare, etc. Lucruri foarte importante desigur. Oamenii lui Dumnezeu din toate timpurile s-au rugat pentru aceste lucruri. Dar dincolo de ele, eu simt că ar trebui să avem şi alte obiective în rugăciunile noastre. De aceea mi-am propus pe scurt, aşa doar pe lungimea cîte unui blog, să mă uit la rugăciunile lui Pavel. Apostolul acesta, cel mai mare dintre toţi, care a avut o asemenea adâncime de gândire, o asemenea pasiune de trăire şi dăruire, o asemenea putere de misionare, trebuie să fi avut şi o viaţă de rugăciune deosebită. Să urmărim deci pentru ce se ruga el, în diferite rugăciuni ale sale rămase pe paginile Noului Testament. O să le luăm aşa, nu într-o anume ordine, ci cum dăm peste ele, ca din întâmplare.

1. Se ruga pentru creşterea dragostei fraţilor în cunoştinţă (epignosis în greacă = cunoştinţă) şi orice pricepere (aisthesis în greacă = judecată). Dragostea despre care se vorbeşte aici este agape, dragostea lui Dumnezeu. Dar şi dragostea aceasta, fără cunoştinţă şi judecată (discernământ) este periculoasă. Nu rămâne din ea decât emoţie. Dumnezeu iubeşte, dar dragostea Sa nu este emoţie. El iubeşte cu inima, dar ştie pe cine, de ce iubeşte şi care este scopul iubirii Sale. Iubirea Sa pentru noi a determinat sacrificiul Domnului Isus cu cunoştinţa că noi vom fi mântuiţi prin moartea şi învierea Domnului.

Când noi interzicem copilului nostru de 5 ani să se joace cu chibritele, o facem pentru că ştim pericolul care stă în acest joc, şi vrem să-l protejăm din iubire. O astfel de iubire decurge ca şi iubirea lui Dumnezeu, din cunoştinţă şi judecată. Din punctul acestea de vedere, începem să înţelegem de ce Dumnezeu refuză să ne dea unele lucruri, sau să ne asculte unele rugăciuni. El ştie de ce avem noi nevoie. În iubirea Sa, ne dă doar ceea ce este bun şi folositor pentru noi.

Nu ştiu de ce, dar eu am impresia că atunci când ne rugăm pentru dragoste noi dorim un fel de senzaţie călduţă să ne cuprindă inima, şi să ne facă să iubim pe toată lumea, şi toate lucrurile. Dar Pavel nu aşa înţelege dragostea penru care se roagă. Ea trebuie să fie izvorâtă din cunoştinţă (a Cuvântului lui Dumnezeu în primul rând, apoi a planurilor lui Dumnezeu, apoi o cunoaştere de sine şi a naturii umane în general) şi dintr-o judecată (discernământ) sănătoasă.