Efeseni 1:17-23 Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi, şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi, şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti, mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor. El I-a pus totul sub picioare, şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi.

Un alt lucru pentru care se roagă Pavel, este un duh de înţelepciune. Am văzut în discuţiile anterioare cum Pavel aprecia cunoştinţa şi discernământul. Rugăciunea aceasta se înscrie pe aceeaşi linie apreciativă pentru lucruri pe care nu le găseşti în mod natural, ci doar supranatural, mai precis, nu vin de la oameni ci doar de la Dumnezeu. Apostolul Iacov recunoaşte şi el că înţelepciunea vine doar de la Domnul, şi numai prin credinţă: Iacov 1:5-8 Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.

În întreaga Sfântă Scriptură, înţelepciunea joacă un rol foarte important. Blogul acesta nu este menit unui studiu amănunţit al subiectelor, ci conţine doar gânduri menite să motiveze şi să ne determine să aprofundăm noi înşine studiul propus. Dacă vrei, poţi lua o concordanţă şi să cercetezi apariţia termenului „înţelepciune” în Biblie.

În general, înţelepciunea se referă la priceperea de a trăi viaţa, de a lua decizii, de a răspunde sau de a da soluţii în concordanţă cu voia lui Dumnezeu. Înţelepciunea aceasta vine de la Dumnezeu, este un dar şi aplicată, aduce slavă numai lui Dumnezeu. Profitul nostru nu este decât că putem prin ea trăi în voia lui Dumnezeu şi putem aduce slavă lui Dumnezeu. Adică, putem face lucrurile pentru care am fost creiaţi iniţial! Ceea ce este nu destul de mult, ci este totul!

Pavel deci se roagă pentru ca efesenii să fie dăruiţi cu un duh de înţelepciune. Un astfel de Duh vine numai de la Dumnezeu. El are în vedere lucruri specifice, descrise de Pavel în cele ce urmează, adică pentru a înţelege lucrurile lui Dumnezeu: nădejdea chemării Lui, bogăţia moştenirii la care am fost chemaţi şi puterea prin care vom avea parte de aceste realităţi.

Înţelepciunea este diferită de inteligenţă şi deşteptăciune. La acestea poţi ajunge prin educaţie, prin experienţă dobândită, sau chiar printr-o dotare naturală. Dacă eşti deştept, te poţi descurca probabil în lucrurile lumii, poţi fi un bun afacerist, poţi avea fler şi chiar inspiraţie de moment pentru a lua o deizie sau alta. Inteligentul a acumulat suficiente cunoştinţe pentru a da răspunsul la întrebări grele, pentru a şti chiar o mulţime de lucruri. Inteligentul şi deşteptul pot păstra aceste calităţi, dar înţelepciunea lui Dumnezeu este superioară acestora şi oferă suport pentru înţelegerea şi aplicarea lucrurilor lui Dumnezeu, a adevăratei vieţi. Dacă ai înţelepciunea lui Dumnezeu, ea te va ajuta înspre viaţa veşnică. În schimb, am văzut o mulţime de oameni deştepţi, care au murit mergând în iad.

Mai multe despre înţelepciune data viitoare!