Pe un forum de discuţii, s-au pus mai multe eseuri scrise de fratele Tson. Am crezut de cuviinţă să pun aici pe blogul meu în serial eseurile acestea. Iată deci partea întâia. Dacă vreţi să comentaţi în vreun fel sau altul, scrieţi-mi la adresa tedpope@gmail.com şi eu voi comunica fratelui Iosif părerea voastră.

Observaţi că moartea Domnului Isus a realizat două lucruri: (1) prin ea suntem consideraţi drepţi, şi (2) prin ea suntem împăcaţi cu Dumnezeu. Aceasta este esenţa versetelor 1 şi 2, şi anume că suntem consideraţi drepţi şi avem pace cu Dumnezeu.
Dar! Mântuirea nu este aici! Mântuirea urmează de aici înainte: vom fi mântuiţi prin El (v.9) şi vom fi mântuiţi prin viaţa Lui (v.10).
O primă observaţie de ordin mai general. În epistolele lui Pavel, după numărătoarea mea, de trei ori mântuirea este la timpul trecut („am fost mântuiţi”), odată este la timpul prezentul continuu, adică suntem în curs de mântuire (în Cornilescu: „suntem pe calea mântuirii”, 1 Cor. 1:18) şi în toate celelalte cazuri (cel puţin zece) este la viitor: „vom fi mântuiţi”, aşa cum este aici de două ori.
Aceasta, desigur, îl armonizează pe Pavel cu Domnul Isus, care ne învaţă că „cine va răbda (persevera) până la sfârşit va fi mântuit” (Matei 24:13).

Să urmărim acum modul în care tratează apostolul Pavel mântuirea în continuare, în Romani, de la capitolul 5 până la capitolul 8.
În capitolul 6, Pavel ne explică unirea Domnului Isus cu noi şi a noastră cu El. Să ne gândim bine că dacă suntem una cu El, aşa cum mlădiţa este una cu viţa, aşa cum ne explică Domnul Isus Însuşi (Ioan 15:1-10), atunci viaţa Lui este în noi, şi noi suntem mântuiţi prin viaţa Lui.
Scopul unirii cu Cristos este exprimat clar:
„pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului” (6:7).
Moartea Domnului în locul nostru a rezolvat problema trecutului nostru. Dar în prezent noi mai locuim într-un trup înclinat spre păcat, un trup care ne împinge irezistibil spre păcat, şi astfel ne ţine robi ai păcatului. Problema este: Acum că am scăpat de vina păcatului, cum să scap de sub puterea păcatului?
Prima jumătate a răspunsului lui Pavel este: prin unirea cu Cristos şi prin viaţa Lui, care ne vine din această unire!
Dar, unirea cu Cristos nu ne scapă în mod automat, în mod mecanic, de sub robia păcatului. Pavel ne spune în continuare că noi înşine trebuie să învăţăm să nu ne mai dăm părţile trupului nostru în slujba păcatului. În discuţia care urmează în cap.6, de la v.12 la 23, Pavel ne dă două principii majore ale vieţii spirituale, de care dacă nu ţinem seama ne rătăcim totalmente. Ţineţi cont că Pavel se adresează aici credincioşilor care s-au unit cu Cristos şi cărora le-a spus să se socotească, să se considere „în Cristos”.
Iată aceste două principii.
Primul. Credinciosul se află încă faţă în faţă cu cei doi stăpâni: cu Dumnezeu şi cu Diavolul. Fiecare dintre ei ne cheamă să trăim cum ne spune el. Iată acum principiul: „Nu ştiţi că dacă vă daţi robi cuiva ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi…?” (v.16). Când tu decizi să-l asculţi pe unul sau pe celălalt, prin actul acesta tu te dai celui pe care îl asculţi, intri sub stăpânirea lui, devii sclavul lui!
Când Eva şi Adam au decis să-l creadă şi să-l asculte pe Diavolul, ei au intrat sub stăpânirea Diavolului. Ceea ce ne strigă apostolul Pavel cu tărie este că acest principiu rămâne valabil şi pentru cei credincioşi, pentru cei ce s-au unit cu Cristos! Păcatul are şi acum acelaşi efect: te duce sub stăpânirea celui rău!
Al doilea principiu: „plata păcatului este moartea” (v.23). Nouă ne place să cităm acest verset la evanghelizări şi să-l aplicăm celor necredincioşi, ca săi convingem să vină din moarte la viaţă. Nu-i greşit să folosim versetul şi în aceste ocazii, dar aici, în textul nostru, el se referă la cei credincioşi, la cei uniţi cu Cristos!
Cu alte cuvinte, păcatul întotdeauna separă de Dumnezeu; păcatul întotdeauna îl duce pe cel ce-l comite sub sclavia lui Satan şi păcatul întotdeauna atrage după el moartea, adică separarea finală de Dumnezeu!
Acum, să urmărim ce scrie Pavel în continuare. Dacă decidem să ne dăm toate părţile fiinţei noastre lui Dumnezeu şi cu toate ascultăm de El, ajungem robi ai lui Dumnezeu, şi toate părţile fiinţei noastre sunt roabe ale dreptăţii. Dacă stăruim în acest fel de viaţă, rezultatul este o viaţă sfântă! Şi rezultatul vieţii sfinte este viaţa veşnică! (versetele 18-23). Cred că toţi veţi fi de acord cu mine că scopul pentru care suntem mântuiţi este să căpătăm viaţa veşnică cu Dumnezeu. Dar această mântuire nu este descrisă în Romani 5:1-2, ci în Romani 6:18-23! Adică mântuire înseamnă că am fost eliberaţi de puterea păcatului şi am intrat în ascultare de Dumnezeu, care duce la sfinţirea vieţii. Numai dacă lucrul acesta a devenit realitate în viaţa noastră aici şi acum, avem ca rezultat viaţa veşnică!
Desigur, vom striga că a trăi aici şi acum în sfinţenie este imposibil, cu toată unirea noastră cu Cristos! Pavel a ştiut că aceasta va fi reacţia cititorilor săi şi de aceea continuă discuţia şi ne dă a doua jumătate a răspunsului la întrebarea: Cum să ies de sub puterea păcatului?
Capitolul 7 este o discuţie tot despre robia păcatului şi despre modul în care ne putem scăpa de ea. Esenţa discuţiei este în aceste cuvinte: „Eu vreau să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.”
Pavel încheie capitolul acesta cu rezumatul a ceea ce a spus în capitolul 6. La strigătul disperat al omului, „O, nenorocitul de mine, cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?”, el răspunde: „Prin Isus Cristos, Domnul nostru!” (7:24-25). Dar imediat, la începutul capitolului 8, el ne dă a doua parte a răspunsului său la întrebarea „Cum pot scăpa de sub puterea păcatului?”
Iată a doua jumătate a răspunsului:
„Legea Duhului vieţii în Cristos Isus m-a eliberat de sub legea păcatului şi a morţii” (8:2).
Să desfacem în bucăţile constitutive această declaraţie extrem de compactă. În primul rând, Pavel vorbeşte despre „viaţa în Cristos”, care a fost subiectul capitolului 6. Apoi, el ne spune că Duhul Sfânt este „Duhul vieţii în Cristos”, adică El este cel care guvernează viaţa în Cristos. Apoi, el ne mai informează că există o „lege” a „Duhului vieţii în Cristos.” Secretul întregului text stă în a afla care este acea lege a Duhului Sfânt şi în a te supune cu toată fiinţa legii aceleia, deoarece acea lege aduce eliberarea de sub robia păcatului şi a morţii!
Legea aceasta o aflăm când pătrundem în esenţa explicaţiei pe care ne-o dă Pavel în versetele 4-14. Aici avem o mare problemă cu traducerea pe care ne-o dă Cornilescu. Eu voi urma şi aici „Cornilescu revizuit”, cu singura deosebire că vă semnalez de pe acum că versetul 6, care este una dintre cheile înţelegerii întregului pasaj, sună în original aşa: „Mintea cărnii ( a firii pământeşti) este moarte, pe când mintea Duhului este viaţă şi pace”.
În acest pasaj, Pavel împarte oamenii in două categorii: cei care sunt kata sarka (literal „după carne”) şi cei care sunt kata pneuma (literal „după Duhul”). El spune apoi că cei care sunt după carne „se gândesc la ale cărnii”, iar cei care sunt după Duhul „se gândesc la ale Duhului” şi, in versetul şase: Gândirea (sau mintea) cărnii este moarte, iar gândirea (mintea) Duhului este viaţă şi pace. O problemă de traducere avem şi în versetul 9. Traducerea literată este aceasta: „Voi nu mai sunteţi în carne ci în Duhul.”
În versetul unu, Pavel ne spune că „cei ce sunt în Cristos nu umblă (adică nu trăiesc) după carne, ci după Duhul.”
În versetul 9, Pavel ne precizează că cine este al lui Cristos are Duhul lui Cristos (adică Duhul Sfânt), deoarece nu poţi fi al lui Cristos fără să ai Duhul lui Cristos.
Concluzia lui Pavel în versetele 10-12 este că dacă avem pe Cristos şi avem Duhul lui Cristos „nu mai datorăm nimic cărnii, ca să trăim după carne”. Apoi trage concluzia întregii discuţii:”Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă prin Duhul faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.
Căci toţi cei care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu” (Romani 8:13-14. Italicele îmi aparţin, I.Ţ.).

The Mântuirea - Partea a 2-a de Iosif Tson by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.