Priveşte la florile câmpului. Versetul următor ne trimite din nou cu gândul la ceva din domeniul creaţiei lui Dumnezeu: florile. Acum câţiva ani am fost cu soţia la Aalsmeer în Olanda, unde este cea mai mare piaţă de flori din lume. Un spaţiu de zeci de kilometri pătraţi este acoperit cu sticlă ca o uriaşă seră şi amenajat cu holuri de licitaţie, unde florile sunt aduse pe vagonaşe şi cumpărate de negustori de flori din toată lumea. Am fost impresionaţi de milioanele de culori şi nuanţe ale florilor precum şi de variatele mirosuri răspândite după speciile lor. In faţa acestei privelişti, ne-am amintit de cuvintele Domnului Isus: katamathete, adică studiază florile, uită-te cu băgare de seamă. Dumnezeu este cel ce le poartă de grijă şi lor. Oameni renumiţi, bogaţi, îmbrăcaţe de creiatori de modă iluştri, sunt mai puţin frumos îmbrăcaţi decât florile câmpului.
Creşteţi în credinţă! Studiul naturii căreia Dumnezeu îi poartă de grijă atât de minunat şi compararea noastră cu elementele naturii, faţă de care suntem atât de importanţi, ar trebui să ducă la creşterea noastră dintr-o stare de ‘puţin credincioşi’ (oligopistos, în greacă, folosit întotdeauna pentru a desemna pe cei ce au credinţă în Dumnezeu dar nu suficientă) într-una de credincioşi (versetul 30 ). Medicamentul împotriva îngrijorării este credinţa în caracterul lui Dumnezeu. A fi puţin credincios înseamnă a fi fricos, timid, neîncrezător, îndoielnic. A fi credincios înseamnă a te lăsa cu toată greutatea problemei tale în grija lui Dumnezeu, conştient că numai El poate purta de grijă şi îţi va rezolva problema.
Numai neamurile (păgânii) se îngrijorează. Ingrijorarea nu este creştinească. Este caracteristica celor ce au ca dumnezeu pe mamona, sau alţi idoli asemănători. Ei aleargă numai după lucrurile lumii acesteia. Ei caută lucrurile materiale cu intensitate, cu abnegaţie şi interes. Ei trăiesc numai pentru şi prin lucrurile materiale, domeniul spiritual fiind inexistent în concepţia lor, sau fiind lăsat în seama experţilor (preoţi, pastori, guru, etc). Păgânii nu ştiu altfel decât să se îngrijoreze cu privire la lucrurile în jurul cărora pivotează toată existenţa lor, cele materiale. Dar viaţa creştinului gravitează în jurul lui Dumnezeu şi a Impărăţiei Sale, de aceea el are convingerea că dacă se ocupă de Dumnezeu şi de Impărăţia Lui, Dumnezeu va purta de grijă copiilor Săi.
Dumnezeu ne cunoaşte nevoile. Avraam a fost întrebat de Isaac unde este mielul de jertfă, deoarece toate celelalte lucruri erau cu ei, dar lipsea lucrul cel mai important. Răspunsul lui Avraam este răspunsul credinţei cu privire la toate nevoile noastre: Domnul va purta de grijă! In comparaţie cu Dumnezeu, şi cei mai buni părinţi pământeşti sunt răi, şi totuşi ei dau daruri bune copiilor lor (Mat 7). Cu cât mai mult Dumnezeu care este bun, va da lucruri bune, necesare, copiilor Săi?
Căutaţi mai întâi Impărăţia lui Dumnezeu. Adică, învinge ceea ce este negativ prin ceva pozitiv; îngrijorarea (stare pasivă de neîncredere) cu căutarea (stare activă de anticipaţie şi aşteptare că vei găsi). Dacă îl cauţi şi iubeşti pe Dumnezeu cu toată inima ta, dacă nu abandonezi Cuvântul şi Poruncile Sale, dacă nu abandonezi rugăciunea, lucrurile spirituale ca nephihănirea, bunătatea, slăvirea Numelui lui Dumnezeu, Domnul se va asigura ca tu să ai tot ceea ce-ţi trebuie pentru viaţa de toate zilele.
Concentrează-te asupra lui Astăzi. Lipsa de productivitate astăzi va face ca mâine eşecul să-mi fie mai sigur. Dar dacă mă ocup de astăzi fără să mă îngrijorez de mâine, atunci mâine va fi în regulă.
La inimile şi minţile noastre ale tuturora bate îngrijorarea. A o birui, nu este uşor ci necesită luptă şi încredere în Domnul. Facă Dumnezeu ca cuvintele acestea ce răsună de 2000 de ani să găsească astăzi lor în inimile unora care au nevoie de ele şi Domnul să ne ajute să biruim în lupta cu îngrijorarea.
