1 Regi 18:16-40

Inţeleg că ‚răul’ este un termen foarte general şi nu ne vom ocupa de orice fel de rău cu care am fi noi confruntaţi, ci numai de un anume rău, acela care se furişează în viaţa noastră pe neştiute, pornind de la obiectul închinării noastre. Confruntări de genul acesta sunt dese: omul lui Dumnezeu şi omul cel rău, Ilie şi Ahab. Adesea ei se întâlnesc pe tărâmul Evangheliei sau în biserică. De ce spun aceasta? Deoarece în text, atât Ilie cât şi Ahab revendică efectul lor asupra lui Israel, care poate preînchipui biserica de mai târziu.
În confruntarea aceasta dintre cel bun şi cel rău, cel rău este cel dintîi ce arată cu degetul acuzator către cel bun. Cum judecarea altora şi acuzarea lor este un apanaj al celor răi, este şi normal să fie astfel. Ilie a avut răbdare pînă acum: dar acum când este acuzat pe nedrept, şi fără să i se dea nici un motiv de ce anume el este cel ce nenoroceşte pe Israel, crede că este rândul lui să arate care este adevărul. Ilie nu va acuza aruncând în aer o perdea de fum, acuzaţii neîntemeiate, un gen de proorocie cum că ‘tu eşti rău şi eu sunt bun şi dacă nu te pocăieşti o s-o păţeşti’. Ilie are Cuvântul Domnului şi va acuza arătând care este vina lui Ahab: Ahab a părăsit poruncile Domnului (v 18).
Afirmaţia lui Ilie mă duce cu gîndul la una din cauzele majore ale părăsirii poruncilor Domnului: necunoaşterea acestora.
Aici în America nu de mult s-au pus un număr de întrebări unor studenţi cu privire la cunoştinţele lor de cultură generală. Cei mai mulţi au răspuns cu ‘nu ştiu’ la cele mai multe dintre întrebări. Dintre ceilalţi care s-au încumetat să răspundă, unii au presupus că Darwin a fost inventatorul gravităţii, Cristos s-a născut în secolul XVI, Mussolini a fost un conducător al Rusiei în secolul XVIII, Socrate a fost un şef de trib la pieile roşii. Pentru unii Beirut era în Germania, Managua era capitale Vietnamului, Camp David era în Israel desigur, Belfast era în Italia, sau în Egipt, Leningrad era în Jamaica şi Montreal în Spania.
Necunoaşterea! Una din cauzele trăirii noastre sărace, debusolate şi în afara Cuvântului lui Dumnezeu. Aş dori să amintesc în continuare 6 beneficii ale cunoaşterii Cuvântului:

1. Cunoaşterea întăreşte credinţa noastră. Pe ce te bazezi dacă nu cunoşti Cuvântul lui Dumnezeu? Pe ceea ce simţi, pe emoţii, pe opinia altcuiva, pe părerile unei cărţi, pe o tradiţie moştenită din moşi-strămoşi, pe simpatia purtată cuiva, pe speranţe umanistice, sau pe orice altceva de genul acesta, care este trecător, schimbător, fără valoare şi fără rost. Rezultatul? Credinţa nu are putere şi se clatină la orice adiere de vânt. Bineînţeles că clătinarea credinţei se vede când aceasta ajunge sub atac. Apropo, atacul asupra credinţei noastre ne duce la al doilea beneficiu:

2. Cunoaşterea ne dă stabilitate în vremuri de încercare. Când ştim ce a spus Dumnezeu şi trecem prin încercări, noi nu intrăm în panică, nu ne îndoim, nu abandonăm cursa. Cunoşterea ne stabilizează şi ne echipează cu lucrurile esenţiale rămânerii în picioare, ne calmează sentimentele şi nervii, ne dă putere să fim încrezători, plini de speranţă.

3. Cunoşterea ne dă posibilitatea să citim şi să înţelegem Biblia fără greşeală. Cunoşterea temei generale ale Scripturilor ne va face să interpretăm orice text care pare greu în lumia generală. Asta ne va da înţelepciune şi vom avea încredere în folosirea Scripturilor. Vom evita astfel explicarea eronată a temelor, vom evita scoaterea textelor din context, etc.

4. Cunoşterea ne va echipa cu posibilitatea de a detecta erorile în învăţătură. Când ştii unde te afli din punct de vedere spiritual, nici o învăţătură străină nu te poate deregla de pe drumul tău. La auzirea unei informaţii ce ţi se pare discutabilă, tu nu te uiţi către alţii să vezi dacă ei dau din cap afirmativ sau pleacă capul în neplăcere. Tu cunoşti adevărul şi acesta te va face slobod de eroare şi greşeală. Nu poţi fi intimidat; nu poţi fi clintit. Antenele tale spirituale te vor avertiza în duhul tău că ceva nu este în regulă şi vei închide toate căile de acces spre omul tău dinăuntru.

5. Cunoşterea ne face încrezători în umblarea noastră zilnică. Arată-mi pe unul care se împiedică în mersul său şi-ţi voi arăta pe unul care nu cunoaşte scripturile. Arată-mi pe unul care se poticneşte mereu şi-ţi voi arăta un om ne-matur în cele spirituale, lipsă de maturitate care provine şi din necunoşterea Bibliei.

6. Cunoşterea filtrează adevărul de superstiţii şi tot felul de angoase (frici). Am fi uimiţi dacă am descoperi câţi oameni se bazează pe superstiţie şi frică; îi mănâncă palma dreaptă şi vor da bani, palma stângă şi vor primi bani. Trece o pisică neagră, o femeie cu o găleată goală şi vor fi loviţi de ne-noroc. Adevărul scripturilor ne va face să abndonăm orice altă temelie pentru viaţa noastră şi să trăim fără frică sau superstiţii de genul celor de mai sus.
Nu aş vrea ca cineva să creadă că am făcut astăzi elogiul cunoşterii şi că aceasta nu are şi ea pericolele ei.
a.) Cunoaşterea poate fi periculoasă dacă este lipsită de suport solid biblic. Ea poate să ducă la mândrie spirituală. Cunoşterea de dragul cunoaşterii este greşită.
b.) Cunoaşterea poate fi periculoasă când este doar un scop în sine. Domnul ne-a dăruit adevărurile Sale pentru a le pune în practică, nu numai pentru a le depozita în celulele creierului.
c.) Cunoaşterea este periculoasă când nu este echilibrată de dragoste şi har. O astfel de cunoaştere duce la aroganţă, care duce la un spirit de intoleranţă care crede că numai eu sunt bine, restul sunt greşiţi. O astfel de gândire exclusivistă este greşită. Ucenicii au vrut să oprească pe cineva care scotea duhuri rele pentru că nu umblau cu ei… (Marcu 9:38-40). Te simţi foarte stingher în preajma unor oameni care cred că numai eu au monopolul cunoaşterii. Iar când cunoaşterea mea duce la intoleranţă faţă de alţii atunci sunt în pericol.d.) Cunoşterea este periculoasă când rămâne teoretică. Ea trebuie amestecată cu practica. Adică, sunt unii care au venit la altar să-L primească pe Cristos şi cred că atât este suficient ca să-i scape de iad. Mai mult nu este necesar pentru ei; eventual să-şi mai plătească zeciuielile şi din când în când să vină la biserică pentru mântuirea urechii. Nu, nu. Noi trebuie să punem în practică tot ceea ce învăţăm din Cuvânt. Altfel totul este teorie şi nu vom face decât să fim traşi la răspundere şi mai mult pentru ceea ce am ştiut şi nu am făcut.

The Biruind în lupta cu răul; partea 1-a by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.