Oct 21 2006
Biruind în lupta cu răul - partea a 2-a
De aceea în provocarea Sa, Domnul cere lui Ilie ca TOŢI proorocii reprezentând pe Baali şi pe Astarteea să fie adunaţi la confruntare. Asta nu va fi o confruntare de idei, o ceartă de cuvinte de genul: ‘ba nu ai dreptate ci eu am dreptate. Tu să taci acum.’ Confruntarea este cu privire la supranatural. Până când este vorba de supranatural, ai putea crede că un idol este OK; poate că aude, dar nu-i pasă, poate că vede dar nu-l interesează.
Dar când este vorba de supranatural, abia atunci se dovedeşte dacă un idol este ceva sau nimic. Ce face pentru tine lucrul în care te încrezi şi la care te închini în clipa când ai nevoie de o intervenţie supranaturală? Găseşti ajutor sau eşti lăsat baltă?
Îmi place că Ilie ştie câţi prooroci de-ai lui Baal şi câţi de-ai Astarteei sunt în total (v 19). Adică, el cunoaşte dimensiune răului. El nu a trăit cu capul în nisip, băgat până peste urechi în doctrinele sale şi închis în biserica sa, neştiind cu ce este confruntată lumea dimprejur şi cum trebuie atacată problema. Dacă vrem să biruim împotriva răului noi trebuie să fim informaţi cu privire la dimensiunea acestuia. De exemplu, vrem să ne rugăm pentru lumea de acum şi pentru mântuirea oamenilor. Dar cum să ne rugăm specific dacă noi nu ştim cu ce se confruntă lumea? Ştim noi că problemele ei s-au schimbat în ultimii 20 de ani? Sau am rămas în urmă? Noi am trăit în Comunism şi în ateism; astăzi lumea nu mai este atee, ci profund religioasă; doar că nu cred în adevăratul Dumnezeu ci în tot felul de idoli falşi: horoscop, prezicători, cititori în palmă şi-n stele. Lumea este bântuită de homosexualism, de dependenţă de droguri şi alcool, de prostituţie. Familia este în declin. Credinţa adevărată a devenit fără relevanţă pentru omeul de acum şi de aceea bisericile se golesc.
Dar cea mai gravă dintre probleme este dată de cei ce şchioapătă de ambele picioare: nici cu lumea 100% nici cu Dumnezeu 100%. Cine o fi având dreptate? Să nu aruncăm toate podurile în aer în spatele nostru că s-ar putea să nu se ştie cine are dreptate în cele din urmă. Mai vine oare Domnul? Mai judecă El? Nu se ştie, de aceea să nu ne punem rău nici cu ceilalţi.
Ilie le propune tăierea nodului: dacă Domnul este d, atunci mergeţi după El 100%, dacă Baal este Dumnezeu, atunci mergeţi după el 100%. Deoarece 99% al Domnului şi 1% al celuilalt este egal cu 100% al celuilalt. Domnului nu-i place inima împărţită. El este un Domn gelos. Te vrea în întregime al Lui!
În lupta cu cel rău, ţi se pare adesea că ai rămas singur (v.22). Ilie nu ştia că mai erau mulţi păstraţi de Domnul (1 Regi 19:18). Dar când eşti singur cu atât mai mult curaj îţi trebuie şi câteodată Domnul ne lasă să credem că suntem singuri ca să nu ne bazăm pe abilităţile noastre sau pe suportul altora ci pe Dumnezeu şi pe El singur.
În lupta cu răul, preţul este acelaşi (un bou şi de o parte şi de alta, fără foc şi aici şi acolo, foc necesar şi aici şi acolo). Ce pierzi sau ce câştigi, este acelaşi: viaţa este preţul.
Proorocii lui Baal fiind mai mulţi şi lucrând mai repede au început primii. Adesea ţi se pare că răul este mai mult şi este în avantaj; dar lasă-l să creadă ce vrea, tu încrede-te în Dumnezeu! Stai şi urmăreşte atent ce face cel rău! (V 26-29). Vei observa că de obicei metodele de luptă ale celui rău sunt chiar hilare uneori. Ele sunt extensive (s-au rugat de dimineaţa până la amiază dar fără rezultat), şi fără rost (nu au primit răspuns). Apoi, treaba la care te supune cel rău este obositoare şi-ţi consumă toate energiile (au sărit în jurul altarului). Apoi este fără sens (au strigat şi mai tare la un dumnezeu de lemn sau de piatră). Numai un copil vorbeşte cu păpuşile şi-şi imaginează că acestea înţeleg… Apoi, lucrările celui rău sunt distructive şi dureroase: ei şi-au făcut tăieri în carne. Ele duc la pierderea coerenţei şi a minţii (au aiurat); despre starea acesta Biblia spune că este o stare de nebunie. Fiul risipitor ‘şi-a venit în fire’ din starea aceasta când şi-a dat seama câd de departe a ajuns!
Din partea lui Baal, tăcere deplină: nu a mişcat nici un deget, nici măcar nu a mârâit. Aăa că este timpul ca această mascaradă să înceteze. S-a scurs destul timp şi s-a depus destul efort încât să înţeleagă oricine vrea că nu are rost. Cât timp îţi trebuie să mergi într-o direcţie greşită până când să-ţi dai seama că nu are rost?
Ilie a spus: ‘destul! Acum după ce v-aţi delectat privind la lucrările neroditoare ale celui rău, haideţi apropae de mine şi fiţi măcar spectatorii mei’. A dres mai întâi altarul. Îţi dai seama? Ăştia nu mai jertfiseră pe el de atâta timp încât se stricase şi nimănui nu-i păsase de faptul acesta! Ce tragedie. La ce s-or fi gândit israeliţii privindu-l pe Ilie reparând alatarul? Ce amintiri le-or fi trezând altarul acesta despre alte timpuri, acum parcă demult apuse? Nu ştiu despre ei, dar ştiu ce s-ar fi întâmplat cu mine. Toate rugăciunile ascultate la acest altar şi toate binecuvântările Domnului din trecut mi-ar fi inundat amintirea şi asta m-ar fi durut deoarece L-am părăsit pe Domnul fără motiv, din neatenţie sau nebăgare de seamă!
În luarea celor 12 piere, Ilie spunea fiecărui israelit: ‘şi tu eşti reprezentat aici; şi tu contezi’. Repararea altarului avea legătură cu promisiunile din cele mai vechi timpuri ale Domnului şi până astăzi (v 31). Apoi împrejurul altarului se face un şanţ: ce rost va avea sanţul acesta? Pare că ar fi de dimensiunea şanţului în care se plantează în grădină legumele. Totul este înregistrat cu meticulozitate în Biblie, fiecare mişcare a lui Ilie. Poporul stă acolo şi priveşte cu atenţie. S-au adus lemnele şi Ilie le pune pe altar. Apoi taie juncanul. Nu-l taie ca proorocii la jertfele aduse lui Baal, ci ca arderea de tot de la cortul întâlnirii sau de la templu. Acum urmează participarea poporului: ajutorul care se cere acestuia este de a se convinge că nu este nici o păcăleală; ‘puneţi voi apa peste toate acestea ca să fie sigur că nu a rămas nimic neudat’. Poporul a repetat de trei ori udarea. Acum totul era îmbibat cu apă şi şanţurile se umpluseră nu cu seminţe naturale ci cu seminţele care vor rodi nu peste mult în credinţă şi pocăinţă în întoarcerea la Domnul.
Lucrarea lui Dumnezeu este acum simplă: Doamne, arată că tu eşti Dumnezeu, pentru ca poporul acesta să se întoarcă la Tine. Şi când ne rugăm astfel şi nu dorim nimic pentru noi, nici o slavă, nici un avantaj ci doar slăvirea lui Dumnezeu şi pocăinţa oamenilor, atunci Domnul ne ascultă.
Aici a căzut foc din cer şi a mistuit jertfa, lemnele, şi a supt apa. Gândeşte-te la violenţa cu care a răspuns Domnul; ca şi când ar fi exprimat prin aceasta: DA, ASTA ÎMI PLACE ŞI IATĂ CÂT DE MULT DORESC ŞI EU CA LUCRURILE CE LE CERI SĂ SE ÎNTÂMPLE!
Este vremea ca Domnul să lucreze şi între noi: dar mai întâi să ne întoarcem la El cu toată inima noastră şi apoi să confruntăm răul dintre noi ca Domnul să poată arăta slava Sa.
The Biruind în lupta cu răul - partea a 2-a by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
No responses yet
