Psalmul 38:1-14; 1 Regi 19:9-16

Oameni din toate domeniile de existenţă şi din tot spectrul preocupărilor suferă din cauza deprimării (depresiei). Biblia ne arată regi (vezi psalmul 38) şi prooroci (Ilie în 1 Impăraţi 19). In viaţă găsim doctori, avocaţi, profesori, muncitori, gospodine, tineri sau bătrâni, şi chiar şi păstori!

Charles Haddon Spurgeon, considerat de mulţi ca fiind ‚prinţul predicatorilor’, cel ce a deschis biserici, a scris peste 200 de cărţi, şi a fost asemănat Apostolului Pavel, a căzut în depresie de asemenea. S-a temut de dezastru financiar, a suferit de singurătate, şi a stat în pat, bolnav, săptămâni la rând. Disperat, s-a gândit adesea să renunţe la toate lucrurile. Mâinile sale şi picioarele sale umflate îl făceau să apară mai bătrân decât era în realitate. El însuşi mărturisea că depresia vine peste el înaintea unei binecuvântări divine, anunţând un mai mare har al Domnului. El numea deprimarea ca fiind „un prooroc în haine de păr de cămilă”, un „Ioan Botezătorul” care anunţă venirea binecuvântării lui Dumnezeu.

Oameni plini de Duhul Sfânt devin deprimaţi. Diaconi, învăţători de şcoală duminicală, oameni ai rugăciunii.

Este oare depresia un păcat? Nicidecum! Este mai degrabă semnul că în viaţa ta ceva nu este în regulă. Este ca un bec roşu ce se aprinde în bordul maşinii tale, pentru a te anunţa că ceva nu funcţionează aşa cum trebuie. Atunci nu ai altceva de făcut decât să opreşti imediat maşina şi să verifici întregul sistem. La fel şi din punct de vedere psihologic: când eşti deprimat, mai întâi opreşte-te şi verifică starea ta spirituală, emoţională şi chiar fizică. Verifică cu atenţie, deoarece chiar dacă nu este un păcat să fii deprimat, starea de deprimare poate fi cauzată de existenţa unui păcat care a întrerupt părtăşia dulce cu Dumnezeu, cel ce este Singura sursă a optimismului şi bucuriei cereşti!

Simptome a deprimării.

O persoană deprimată va avea una sau mai multe din următoarele caracteristici. M-am inspirat în cele ce urmează din cărţi de specialitate tipărite de Larry Crabb, Aaron Beck, Paul Meyer şi alţii.
Deprimatul va avea sentimente de disperare, tristeţe, apatie. O amărăciune generală a fiinţei, lipsă de nădejde şi o paralizie a voinţei.
Deprimatul pierde perspectiva asupra vieţii, asupra familiei, muncii şi prietenilor.
Activităţile fizice, cum ar fi apetitul (unii pierd pofta de mâncare, alţii mănâncă mai mult), dormitul (unii dorm prea mult alţii nu pot dormi suficient) şi activitatea sexuală (pierderea interesului în partenerul de viaţă), sunt influenţate negativ.
Deprimatul are o proastă părere despre valoarea proprie şi încrederea de sine este foarte jos.
Deprimatul se retrage în singurătate deoarece se teme de respingerea celorlalţi. Nu vorbeşte cu nimeni şi nu vrea să vadă pe nimeni.
Deprimatul se va lupta cu gânduri stranii, cum ar fi fugitul de acasă şi sinuciderea.
Perceperea realităţii şi mai ales a vorbelor şi acţiunilor altora este greşită şi deformată; asta va duce adesea la plânset inexplicabil, tristeţe sau mânie.
Deprimatul are dificultăţi în controlarea sentimentelor în general, şi a mâniei în special. Mânia este în special o problemă, deoarece mânia poate fi îndreptată împotriva altora sau împotriva sinelui.
Deprimatul ajunge adesea într-o stare de dependenţă de alţii, care scade şi mai mult stima de sine.
Cel puţin o dată în viaţă suntem confruntaţi cu toţii cu dezamăgirea; aceasta netratată poate avea rezultate deosebit de grave asupra vieţii noastre şi a celor din familie sau din cercul de prieteni şi colegi de muncă.