Hagai 1

Poporul a ajuns în robia babiloniană Conform cărţii 2 Regi au existat 3 deportări sub Nebucadneţar:
a. anul 606 î.Hr. - Daniel şi tovarăşii lui sunt duşi în robie
b. anul 597 î.Hr. - Ezechiel este dus în robie
c. anul 586 î.Hr. - templul lui Solomon este dărâmat.

În repetate rânduri proorocii Domnului au avertizat poporul că dacă nu se vor întoarce la Domnul, vor fi pedepsiţi de un popor mai tare decât ei; poporul nu s-a întors la Domnul şi au venit babilonienii. Aceeaşi prooroci au primit de la Domnul şi un mesaj despre eliberarea poporului după o perioadă de 70 de ani de robie (Ieremia 25:11-12). În Ezra 1:1-4 descoperim cum Domnul a adus la îndeplinire cele promise: Cir, împăratul Medo-Persiei dă un decret împărătesc pentru reîntoarcerea poporului în Israel în vederea zidirii din nou a Templului. Motivul întoarcerii lor era deci precis: rezidirea Templului. În scopul acesta poporul va primi de la dregătorii împărăţiei de dincolo de râu toate cele necesare zidirii.

În Ezra 3 descoperim cum poporul pune mai întâi altarul pentru arderile de tot. De ce încep cu altarul? Deoarece jerfele (rugăciunea) sunt primordiale în orice lucrare care are sorţi de izbândă. Apoi lucrarea înaintează cu punerea temeliilor templului. Dacă avem rugăciune, lucrul următor este o bună temelie, fără de care nici o lucrare nu are sorţi de a rămâne în picioare.

Apoi, în Ezra 4 descoperim cum începe zidirea propriuzisă a templului; dar apare opoziţia. Din cauza împotrivirii cu care sunt confruntaţi, israeliţii abandonează lucrarea Domnului şi se dedau la lucru pentru interesul lor propriu; inamicul va încerca să strice lucrarea Domnului, dar dacă tu care eşti chemat să faci lucrarea Domnului o abandonezi la primul atac şi te dedici propriilor tale interese, inamicul te va lăsa în pace pentru o vreme.

Acum apare Hagai; numele lui înseamnă ‘ospăţul lui Dumnezeu’ şi probabil că era un om născut în captivitate. Apariţia sa coincide cu trecerea a 16 ani de când lucrările de zidire încetaseră. Hagai începe prin a preciza cu exactitate momentul în care a venit la el pentru prima dată Cuvântul lui Dumnezeu: versetul 1. Data este 29 August 520 î.Hr. pentru cine este curios să ştie. Dar mai important decât asta este faptul că ziua în care îţi vorbeşte Domnul este o zi memorabilă!

Câţi ani sunt de când ai încetat să lucrezi pentru Domnul şi ai început să te ocupi de interesele tale? Am văzut adesea cum timpul ce ar trebui să-l dedicăm Domnului devine pentru noi ca un fel de rezervă la care recurgem când avem ceva ‘mai important’ de făcut sau când am rămas în urmă cu unele proiecte personale. Astfel, dacă miercuri trebuie să mergem la o onomastică iar joi la rugăciune, şi avem urgenţa de a cumpăra rechizite copiilor noştri care încep şcoala lunea viitoare, vom merge la ospăţ miercuri şi vom lipsi joi de la adunare ca să cumpărăm rechizitele. Ciudată ordine a priorităţilor! Si cât de multe obstacole sunt pe drum! Desigur că dacă Domnul ar dori ca noi să facem mai multe pentru El, ar da laoparte obstacolele!

Hagai vine şi atrage atenţia poporului că priorităţile lor sunt greşite. Ei şi-au pus la punct casele proprii, iar casa Domnului este în ruină. Agenda lor personală este mai importantă decât agenda lui Dumnezeu. Interesele lor apoi ale lui Dumnezeu; numai că nu mai ajunge niciodată timpul pentru Dumnezeu. Vreau să precizez aici: ei nu erau leneşi; nu de loc! Erau foarte harnici chiar, dar nu pentru Domnul, ci pentru ei înşişi. Ei nu erau lipsiţi de înţelepciune: dar asta era pentru ei.

Când ne interesează ceva, găsim timp, resurse şi metode ca să facem; dar dacă este vorba despre lucrarea Domnului, atunci vedem piedici în toate părţile. În asemenea momente ce bine că vine la noi Cuvântul Domnului: acesta este de folos (2 Tim 3:16-17). Interesul major al lui Dumnezeu în zilele noastre este cu privire la Casa Sa, care nu este clădirea din cărămizi ci trupul lui Cristos, adică Biserica.

Să ne uităm în cele ce urmează la scuzele poporului şi la mustrarea Domnului însoţită de promisiuni de fiecare dată.

Scuza Nr. 1: nu este timpul încă pentru lucrarea lui Dumnezeu.
Hagai 1:2-6. Poporul se scuza că timpul nu este potrivit pentru lucrarea Domnului; Domnul îi întreabă dacă pentru ei este potrivit. Cu alte cuvinte, Dumnezeu îi întreabă: ‘Deci voi ziceţi că nu-i vremea pentru lucrarea Mea; dar nu-i aşa că Eu trebuie să lucrez în folosul vostru? Nu-i aşa că trebuie să vă ajut şi să vă binecuvintez ca să vă reuşească lucrul în folosul vostru?’

Problema poporului nu era inactivitatea ci prioritatea. De două mii de ani priorităţile lui Dumnezeu au rămas neschimbate: Împărăţia Sa mai întâi şi apoi toate celelalte vor veni într-o oarecare ordine după gusturile şi preferinţele şi posibilităţile fiecăruia. Poporul însă nu vrea să-L pună pe Dumnezeu pe locul întâi. Mai întâi vine comfortul lor, dorinţele lor, plăcerea lor. De aceea Dumnezeu le atrage atenţia la inflaţia care se vede în viaţa lor economică: ei nu sunt în stare nici măcar să reuşească în lucrurile care le consideră ei importante (v 6). Din truda lor pentru ei înşişi nu se alege mai nimic: investiţia este mare, realizările mici. Mănâncă mult şi tot flămânzi sunt. Beau şi tot le mai este sete. Cumpără haine peste haine şi tot nu sunt satisfăcuţi. Investesc banii în tot felul de bănci, fonduri de investiţii, Caritasuri, etc., şi tot nu au bani de loc de gândeşti că i-au pus într-o pungă spartă. Întotdeauna lipseşte ceva altceva şi mirajul după care aleargă este din ce în ce mai departe de ei.

‘Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre’. Acum Domnul le cere să considere tot drumul pe care l-au parcurs ei din trecut şi până în prezent: la ce rezultat au ajuns (v. 9)? Aşteptările lor au rămas neîmplinite. Domnul însuşi a suflat orice rezultat. De ce? Din cauza lucrării Sale care a trecut pe locul 2 şi din cauza intereselor proprii care au ocupat locul 1. Dumnezeu a intervenit prin elementele naturii (v. 10). Nu a plouat la timp, nu a fost căldură când trebuia, etc.
Dumnezeu spune: ‘Eu sunt în spatele la tot ce vi se întâmplă. Eu am scurt-circuitat toate eforturile voastre pentru prosperitate. Si nu ca să vă pedepsesc, ci CA SĂ VĂ TREZESC!’

În scripturi este regula de aur: Matei 6:33 mai întâi Impărăţia lui Dumnezeu! De ce? Deoarece noi am fost cumpăraţi cu un preţ (1 Cor :19-20) şi acum nu mai suntem ai noştri ci ai lui Dumnezeu; de aceea nu putem face ce vrem sau ce ne place. Noi suntem în lume pentru a avansa interesele lui Dumnezeu, cauza Sa. Noi suntem instrumentele pe care vrea să le folosească Dumnezeu pentru a-şi zidi Casa Sa, biserica. În jurul nostru e plin de oameni care trebuie aduşi prin toate mijloacele permise în Împărăţia Lui Dumnezeu; unii trebuie smulşi, alţii îndemnaţi, alţii rugaţi fierbinte.
Sunt acestea priorităţile noastre? Sau ne gândim mereu că ne trebuie un nou televizor, o maşină nu ar strica, o mobilă nouă ar fi bine, rochia ce am văzut-o în vitrină ar sta bine pe noi, şi astea sunt gândurile care ne frământă! În timpul acesta lângă noi sunt oameni pe care Duhul Sfânt îi caută şi intenţioneazţ să-i adauge la poporul lui Dumnezeu. Întrebarea lui Hagai este pentru noi care ne urmărim interesele cu atâta grijă şi patimă, pentru noi care petrecem atâta timp cu noi înşine, cu interesele noastre materiale: când va veni şi timpul pentru Domnul?

** Îmi amintesc de William Carry misionarul din secolul al 18-lea, considerat a fi fondatorul lucrării misionare moderne. Domnul a pus pe inima lui o povoară pentru India şi a început să se roage pentru ţara aceasta. Apoi a venit cu cauza sa în faţa adunării, dar adunarea s-a împotrivit. Atunci s-a oferit el să plece şi a cerut sprijin, dar un prezbiter i-a spus: ‘Tinere, stai jos! Când va voi Domnul să evanghelizeze pe păgâni, o s-o facă fără ajutorul tău!’ Carry era un om simplu, fără educaţie multă. Dar nimic nu l-a oprit şi el a plecat întemeind o lucrare misionară care continuă şi în zilele noastre. Când vei spune: ‘Acum este timpul pentru Domnul! Astăzi este ziua pentru El!’

Domnul spune poporului să înceapă lucrarea. Să se suie pe munte şi să ia lemne pentru zidire (v. 8). Deci Zorobabel şi poporul încep să lucreze. Cât timp a ţinut entuziasmul lor? Ce credeţi? Trei săptămâni!. Comparaţi 1:1 cu 2:1 şi rezultă 21 de zile.